ICCJ. Decizia nr. 6988/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin decizia nr. 3247 din 24 mai 2005 pronunțată în dosarul nr. 633/2005 al înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații A.O.P. și M.V., împotriva deciziei penale nr. 449 din 21 decembrie 2004 a Curții de Apel Iași. Prin aceeași decizie recurenții au fost obligați la plata sumei de câte 1.200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut că, în cauză, au fost respectate dispozițiile legale privind competența, situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost corect reținute conform probelor administrate, instanța însușindu-și motivarea sentinței. De asemenea, s-a mai reținut că dat fiind contextul real în care s-au petrecut faptele, comportarea bună anterioară a inculpaților, mobilul care a fost de ordin afectiv, instanța, în mod corect s-a orientat spre pedepse cu un cuantum foarte redus.
împotriva acestei decizii A.O.P. a formulat contestați în anulare solicitând admiterea cererii, desființarea deciziei penale nr. 3247 din 24 mai 2005 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, și suspendarea executării deciziei atacate conform art. 390 C. proc. pen. în motivarea scrisă a cererii, contestatorul a arătat că își întemeiază contestația în anulare formulată, pe dispozițiile art. 386 pct. c C. proc. pen., "când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i), cu privire la care existau probe la dosar".
A menționat în susținerea contestației că atât în dosarul ce a avut ca obiect recursul (nr. 633/2005) cât și în dosarul de cercetare și urmărire penală, există rezoluția Parchetului Militar Teritorial Iași, dosar nr. 1961/P/2001, iar prin rezoluția parchetului din 14 decembrie 2001 s-a dispus a nu se începe urmărirea penală față de contestator pentru infracțiunile de luare de mită (art. 254 C. pen.) și abuz în serviciu (art. 248 C. pen.).
Concluzionând, apărătorul contestatorului care a susținut oral motivele formulate în scris și depuse la dosar, a arătat că își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 386 pct. c C. proc. pen., care își găsesc aplicarea în cazul de față întrucât instanța de recurs, la cerere sau din oficiu, avea obligația să se pronunțe cu privire la motivul arătat mai sus și cu privire la care existau acte în dosar și care ar fi dus, în mod cert, la soluția încetării procesului penal, potrivit art. 10 alin. (1), lit. f) - i), C. proc. pen. A solicitat, în final, desființarea deciziei atacate și în rejudecare, încetarea procesului penal.
Contestația în anulare este nefondată, urmând a fi respinsă ca atare.
Astfel, prin sentința penală nr. 431din 20 mai 2004 a Tribunalului Iași, inculpatul A.O.P., a fost condamnat, printre alții, la o pedeapsă de 5 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de "complicitate la trecerea frauduloasă a frontierei" prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001.
Apelul și apoi recursul declarat de inculpat împotriva acestei sentințe au fost respinse, ca nefondate, instanțele apreciind prima hotărâre ca fiind legală și temeinică.
Prezenta cauză are ca obiect contestația în anulare formulată de condamnatul contestator A.O.P. împotriva deciziei pronunțată în recurs de către înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.
înalta Curte, examinând actele și lucrările dosarului, constată că rezoluția de neînceperea urmăririi penale din data de 14 decembrie 2001 pronunțată de Parchetul Militar Teritorial Iași, în dosarul nr. 1961/P/2001, nu are legătură cu cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 386 lit. c) C. proc. pen., "când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauzei de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i) cu privire la care existau probe în dosar".
De asemenea, se constată că rezoluția invocată de contestator ca fiind o probă existență în dosar asupra căreia instanța de recurs nu s-a pronunțat aceasta fiind o cauză de încetare a procesului penal nu are legătură cu infracțiunea de complicitate la trecerea frauduloasă a frontierei pentru care contestatorul a fost trimis în judecată și condamnat; acesta referindu-se la infracțiunile de luare de mită (art. 254 C. pen.) și de abuz în serviciu contra intereselor publice (prevăzută de art. 248 C. pen.).
Așa fiind, înalta Curte de Casație și Justiție nu a avut a se pronunța cu privire la vreo cauză de încetare a procesului penal în legătură cu infracțiunea de complicitate la trecerea frauduloasă a frontierei, infracțiune pentru care contestatorul, așa cum s-a arătat și mai sus, a fost trimis în judecată și condamnat.
în consecință, atât în ceea ce privește temeiul invocat, cât și motivele susținute, înalta Curte de Casație și Justiție consideră contestația în anulare ca fiind nefondată urmând a fi respinsă ca atare.
Au fost văzute și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6987/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6979/2005. Penal → |
|---|
