ICCJ. Decizia nr. 7220/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin încheierea din 19 decembrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 303/P/2005, Curtea de Apel Pitești a dispus, printre altele, menținerea stării de arest a inculpaților I.E.G. și P.V.S., în temeiul art. 3002C. proc. pen., raportat la art. 160b din același cod.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că se justifică menținerea arestării preventive pentru fiecare inculpat, deoarece temeiurile care au determinat aplicarea acesteia continuă să existe iar lăsarea lor în libertate prezintă un pericol pentru ordinea publică. Deși arestarea preventivă a depășit un an, instanța a apreciat că nu se poate considera că durata măsurii arestării preventive pentru fiecare dintre inculpați a depășit durata unui termen rezonabil.
împotriva acestei încheieri inculpații I.E.G. și P.V.S. au declarat recurs, solicitând judecarea în stare de libertate întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Recursurile nu sunt fondate.
Potrivit art. 3002C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160b din același cod.
Conform art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Instanța de fond s-a conformat acestor texte și constatând că există motive verosimile de a bănui că inculpații au comis infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată [(inculpatul I.E.G., infracțiunile prevăzute de art. 7 alin. (1), raportat la art. 2 lit. b) pct. 4 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod și art. 264 C. pen., iar inculpatul P.V.S., pentru aceleași infracțiuni și art. 242 alin. (1) și (3) C. pen.)] iar lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, a dispus întemeiat, menținerea arestării preventive.
în speță, au fost respectate și dispozițiile art. 5 pct. 1 din C.A.D.O.L.F., referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, măsura arestării fiind luată prin încheierea nr. 143 din 3 decembrie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia, pentru inculpatul I.E.G., respectiv prin încheierea nr. 150 din 4 noiembrie 2004 a Tribunalului Hunedoara, măsuri prelungite ulterior.
Din ansamblul materialului probator administrat la urmărirea penală rezultă că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive continuă să existe și în această fază procesuală, având în vedere regimul sancționator stabilit de lege pentru infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, pericolul concret ridicat pentru ordinea publică, pericol ce rezidă în natura și gravitatea faptelor, din modalitatea de săvârșire și amploarea acestui fenomen infracțional, din datele referitoare la persoana inculpaților.
Așa fiind, instanța de control judiciar apreciază că pentru buna desfășurare a procesului penal se impune în continuare privarea de libertate a inculpaților, așa cum bine a procedat instanța de fond, motiv pentru care recursurile declarate vor fi respinse, ca nefondate, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) din același cod, recurenții au fost obligați la cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7217/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 7215/2005. Penal → |
|---|
