ICCJ. Decizia nr. 7219/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 966 din 18 iulie 2005, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat, printre alții, pe inculpatul B.I., la 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 329 alin. (1) și (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
în baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., 5 ani după executarea pedepsei.
S-a făcut aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a) și b) C. pen.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive de la 28 august 2004 la 3 septembrie 2004 și de la data de 3 septembrie 2004, la zi.
în baza art. 350 și art. 3002C. proc. pen., raportat la art. 160b C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.
împotriva acestei sentințe a declarat apel, printre alții, inculpatul B.N.
La termenul de judecare a apelurilor, respectiv 14 decembrie 2005, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie; prin încheiere, a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului apelant, măsură pe care a menținut-o.
Inculpatul apelant B.I. a declarat recurs împotriva încheierii menționate mai sus, solicitând revocarea măsurii arestării preventive, deoarece nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri și, în consecință, judecarea sa în stare de libertate.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat pentru următoarele motive:
Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în cazurile privitoare la infracțiuni pedepsite cu .. închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului .. de la judecată .., se poate lua față de acesta una din măsurile preventive, lit. d) a acestui articol, prevăzând arestarea preventivă.
Art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., așa cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, prevede că măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 C. proc. pen., și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
în urma examinării lucrărilor dosarului, înalta Curte constată că dispozițiile procedurale privind luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, în cursul urmăririi penale, prelungirea acestei măsuri în cursul judecății de fond și în apel, menținerea arestării preventive a inculpatului, inclusiv derogările privind termenele, au fost respectate de instanțele competente.
Ca atare, încheierea instanței investită cu judecarea apelurilor declarate împotriva sentinței primei instanțe prin care s-a constatat legalitatea măsurii arestării preventive a inculpatului și s-a dispus menținerea acestei măsuri, este legală.
Inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani închisoare și există suficiente temeiuri că lăsarea lui în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
în baza art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4048/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 7216/2005. Penal → |
|---|
