ICCJ. Decizia nr. 7216/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin încheierea din 12 decembrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 3927/2005, Curtea de Apel București, secția I penală, a dispus, printre altele, menținerea stării de arest a inculpatului C.B. în temeiul art. 3002raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive continuă să existe, având în vedere regimul sancționator stabilit de lege pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, pericolul concret ridicat pe care lăsarea în libertate a inculpatului l-ar prezenta pentru ordinea publică, pericol rezultat din natura și gravitatea infracțiunii reținute în sarcina acestuia, din modalitatea de săvârșire a faptei, frecvența și amploarea acestui fenomen infracțional.
împotriva acestei încheieri inculpatul a declarat recurs, solicitând judecarea în stare de libertate întrucât nu prezintă un pericol social.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 3002C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160b din același cod.
Conform art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Instanța de apel s-a conformat acestor texte și constatând că există motive verosimile de a bănui că inculpatul C.B. a comis infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, a dispus, întemeiat, menținerea arestării preventive.
în speță, au fost respectate și dispozițiile art. 5 pct. 1 din C.A.D.O.L.F., referitor la cazurile de excepție în care o persoană poată fi lipsită de libertate, măsura arestării fiind luată de un judecător. Ulterior măsura arestării a fost menținută pe baza condamnării pronunțate de un tribunal competent, respectiv de Tribunalul București, care prin sentința penală nr. 597 din 21 aprilie 2005, l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
Chiar dacă sentința nu a rămas, încă, definitivă, menținerea arestării preventive a inculpatului este justificată, acesta fiind trimis în judecată pentru o infracțiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
în consecință, fiind întrunite cerințele art. 3002și ale art. 160b alin. (3) C. proc. pen., hotărârea pronunțată este temeinică și legală, motiv pentru care recursul declarat va fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) din același cod, recurentul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7219/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 7217/2005. Penal → |
|---|
