ICCJ. Decizia nr. 7212/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin Ordinul nr. 1833/ C din 5 decembrie 2005 emis de ministrul justiției s-a dispus, să nu se transmită autorităților americane cererea de extrădare formulată de Curtea de Apel București, secția I penală, prin care se solicită extrădarea din S.U.A. a numitului M.M.
în motivarea ordinului menționat, ministrul justiției, având în vedere dispozițiile art. XI alin. (1) din Convenția de extrădare încheiată și semnată la București la 23 iulie 1924 între România și S.U.A., ținând seama de nota nr. 89919 din 24 septembrie 2005 a D.D.I.C.J.A.J.E., precum și nota verbală nr. PS 7-2/28 din 30 noiembrie 2005 a Ambasadei S.U.A. București, a constatat că nu sunt întrunite condițiile de regularitate internațională pentru a se solicita extrădarea din S.U.A. a numitului M.M. deoarece nu se află pe teritoriu S.U.A. sau pe un teritoriu ocupat sau aflat temporar sub controlul acestora, astfel încât nu sunt incidente dispozițiile art. XI alin. (1) din Convenția de extrădare încheiată între România și S.U.A.
împotriva acestui ordin, procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în temeiul art. 67 alin. (9) din Legea nr. 302/2004.
în motivarea recursului, procurorul general învederează că sunt întrunite condițiile de regularitate internațională pentru a se solicita extrădarea de către S.U.A. a cetățeanului american M.M., acesta aflându-se în custodia F.C.M. din Iraq, deținut în Campusul militar C.C., aflat sub jurisdicția autorităților americane.
Se mai arată în motivarea recursului că Ordinul nr. 1833/ C din 5 decembrie 2005 este nelegal și netemeinic deoarece s-a bazat exclusiv pe nota 7-2/28 emisă la 30 noiembrie 2005 de Ambasada S.U.A. la București, nesemnată de o persoană din cadrul corpului diplomatic și neasumată, ordin care nu a asigurat confidențialitatea procedurii prevăzută de art. 67 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 și nu a ținut seama de necesitatea asigurării prezenței inculpatului la cercetarea judecătorească efectuată de Curtea de Apel București.
Totodată, procurorul general a mai susținut că ministrul justiției trebuia să țină cont nu numai de convenția de extrădare din 1924 încheiată între România și S.U.A. dar și de următoarele instrumente juridice internaționale cu relevanță în cauză, și anume, Convenția internațională contra luării de ostateci, adoptată la New York la 17 decembrie 1979, R.A.G. a O.N.U. nr. 48/1994, intitulată "Drepturile omului și terorismul", de C.N.U. împotriva criminalității transnaționale organizată, ratificată de România prin Legea nr. 565/2002, C.N.U. împotriva criminalității organizate adoptată la Palermo în anul 2000, Rezoluția 1373 din 18 septembrie 2001 a Consiliului de Securitate al O.N.U., Rezoluția 57 din 27 februarie 2003 a Adunării Generale a O.N.U. și Rezoluția 1546 din 8 iunie 2004 a Consiliului de Securitate a O.N.U.
în sfârșit, s-a mai menționat în motivarea recursului că România, ca parte în cadrul F.C.M. din Iraq, este îndreptățită să beneficieze de dreptul de-a desfășura activități de investigare a infracțiunilor de terorism comise împotriva cetățenilor români aflați pe teritoriul iraqian.
Recursul nu este fondat.
Referitor la valoarea juridică a notei verbale a Ambasadei S.U.A. la București, din verificările efectuate rezultă că aceasta era parafată de către consulul general al S.U.A. la București, domnul B.D. (a se vedea inițialele acestuia B.D.), și poartă ștampila Ambasadei, fiind emisă pe baza instrucțiunilor primite de la Departamentul de Stat al S.U.A.
Potrivit uzanțelor diplomatice, adresele oficiale emise de ambasade, inclusiv Notele verbale, sunt doar parafate și ștampilate. De altfel, această Notă verbală este un răspuns la Nota verbală a ministrului justiției, care, în mod similar, este doar parafată de ministrul justiției.
Din conținutul Notelor verbale rezultă poziția Ambasadei S.U.A. la București, în sensul că această cerere de extrădare nu intră sub incidența Tratatului de extrădare încheiat între S.U.A. și România, întrucât Iraqul, statul în care se află în detenție M.M., nu face parte din S.U.A. și nici nu se află sub ocupația sau controlul S.U.A.
Ordinul nr. 1833/ C din 5 decembrie 2005 s-a bazat nu numai pe Nota verbală nr. 702/28 din 30 noiembrie 2005 a Ambasadei S.U.A. la București ci și pe Nota 89919 din 24 septembrie 2005 a direcției de specialitate a Ministerului Justiției, care la rândul ei s-a întemeiat pe tratate, convenții, protocoale și rezoluții internaționale.
Esențial pentru a se transmite unui stat o cerere de extrădare este ca persoana căutată să se afle pe teritoriul statului solicitat (în speță S.U.A.).
Or, în cazul de față persoana extrădabilă se afla pe teritoriul Republicii Iraq, stat independent și suveran și nu pe teritoriu S.U.A. sau pe teritoriu ocupat sau controlat de acesta.
Faptul că, în baza mandatului care i-a fost încredințat prin Rezoluția 1546/2004 a Consiliului de securitate al O.N.U., F.C.M. din Iraq, aflată sub comanda unică americană, îl reține pe M.M. pe durata procesului penal inițiat de autoritățile irakiene nu are relevanță sub aspectul locului unde se află inculpatul, care este și rămâne teritoriu al Republicii Irak.
De altfel, potrivit Rezoluției mai sus arătate, F.C.M., care este autorizată să rețină orice persoană care amenință stabilitatea și securitatea Irakului (este și cazul lui M.M.) este obligată ca într-un anumit termen de la data reținerii să predea persoana în cauză autorităților irakiene, acestea având competența să judece, prin Tribunalul Penal Central Irakian.
M.M. este deținut de către comandamentul american coaliției, în virtutea autorizației date F.C.M. din Irak, Forță care are obligația de a-l preda în cel mult 18 luni de la reținere autorităților legiunii irakiene.
Ar rezulta că teritoriul unde se află M.M. ar fi sub control american, ceea ce este în contradicție cu normele internaționale, atâta vreme cât Republica Irak este un stat independent, suveran, cu o constituție proprie, cu forme instituționale naționale recunoscute, F.C.M. nefiind o forță de ocupație, ci o forță militară autorizată de O.N.U., al cărui obiectiv este menținerea stabilității și securității Irakului.
în consecință, în cauză nu au fost întrunite condițiile de regularitate internațională pentru a se solicita extrădarea din S.U.A. a numitului M.M., ordinul emis de ministrul justiției a fost temeinic și legal, motiv pentru care recursul a fost respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7215/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 7207/2005. Penal → |
|---|
