ICCJ. Decizia nr. 1071/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 209/ P din 1 noiembrie 2005 a Tribunalului Neamț a fost condamnat inculpatul M.C., în baza art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen., la 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 18 aprilie 2005 la zi.
S-a luat act că partea vătămată A.E.L. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în fapt, că inculpatul M.C. și concubina sa R.M. împreună cu fiul lor minor și cu alți doi copii ai concubinei, au locuit într-un canton C.F.R. aflat pe raza comunei Podoleni, județul Neamț. Inculpatul nu avea ocupație, lucra ocazional la diverși cetățeni, iar banii câștigați îi folosea în principal pentru a-și cumpăra băuturi alcoolice.
S-a mai reținut că inculpatul avea un comportament violent în familia sa, lovind în mod repetat pe concubina sa și pe tatăl acesteia, martorul M.I.
Din cauza acestui comportament concubina sa R.M. l-a părăsit și a plecat în comuna Gârleni, județul Bacău, la tatăl ei M.I.
La data de 16 aprilie 2005, în jurul orelor 10,00, R.M. și părintele său au venit în comuna Podoleni, pentru a-și lua lucrurile personale de la inculpat, fiind însoțiți de un lucrător de la Postul de Poliție Podoleni.
Inculpatul aflat sub influența băuturilor alcoolice i-a înjurat și amenințat, atât pe concubina sa cât și pe tatăl acesteia.
După ce și-a luat lucrurile personale R.M. și tatăl ei au plecat la Gara Podoleni, fiind ajunși din urmă de inculpat, care a aruncat cu pietre în părintele concubinei sale, lovindu-l în cap.
Inculpatul a plecat apoi acasă, unde a continuat să consume băuturi alcoolice împreună cu mama sa D.M., care venise în vizită cu 2-3 zile în urmă.
Inculpatul și victima au consumat vin, vodcă și bere până noaptea când s-au culcat. în locuință nu s-au aflat decât inculpatul și mama sa.
în timpul nopții, susține inculpatul că mama sa l-a trezit de două ori din somn, pentru a-i cere apă. Când s-a sculat a doua oară, victima l-a certat de ce s-a despărțit de concubina sa și chiar l-a și pălmuit. Ca urmare, inculpatul s-a enervat, a luat un făcăleț și a lovit-o de mai multe ori pe mama sa, în principal peste torace și peste corp, aceasta a căzut, inculpatul a ridicat-o pe pat după care s-a culcat.
A doua zi a constatat că mama sa decedase.
Deși inculpatul a susținut că a lovit-o numai cu un făcăleț de circa 50 cm, de mai multe ori, în urma examinării medico-legale de necropsie s-a constatat că victima a prezentat leziuni grave în zona toracică de tipul fracturilor de claviculă, de arteră, multiple fracturi costale, rupturi pulmonare și o masivă hemoragie internă, ceea ce denotă că inculpatul a lovit victima în mod repetat și cu intensitate deosebită, în zonele afectate.
Curtea de Apel Bacău, secția penală, prin decizia penală nr. 409 din 13 decembrie 2005, a respins apelul declarat de inculpat, considerând nefondate criticile acestuia că nu este autorul omorului și că nu și-ar fi lovit mama, neavând nici o divergență cu aceasta.
Astfel, instanța de control judiciar, a constatat că în cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut că a avut o discuție cu mama sa și că a lovit-o în mod repetat cu făcălețul în zona toracelui, ceea ce se coroborează cu concluziile raportului medico-legal de necropsie.
împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul M.C., care invocând dispozițiile art. 3859alin. (1) pct. 171 _i 18 C. proc. pen., a susținut că la urmărirea penală nu i s-a adus la cunoștință dreptul de a nu face nici o declarație și că soluția de condamnare este urmarea unei erori grave de fapt, nefiind autorul omorului.
S-a solicitat casarea hotărârii atacate și restituirea cauzei la procuror și în subsidiar achitarea.
Recursul nu este întemeiat.
1. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen.
Probele administrate în cauză, respectiv procesul-verbal de constatare a infracțiunii întocmit de organele de urmărire penală, raportul medico-legal de necropsie, raportul medico-legal de expertiză psihiatrică, declarațiile martorilor M.I., R.M. și A.V., coroborate cu declarațiile inculpatului, atestă că acesta, în noaptea de 16 aprilie 2005, a aplicat mamei sale multiple lovituri cu deosebită intensitate cu un obiect contondent, respectiv un făcăleț, peste torace și corp, cauzându-i leziuni grave, respectiv fracturi de claviculă, de arteră, fracturi costale multiple, rupturi pulmonare cu consecința unei masive hemoragii interne și apoi a instalării decesului.
Pe plan subiectiv, același material probator a confirmat că inculpatul a acționat cu intenția indirectă de ucidere a mamei sale și că în momentul faptei avea discernământ integru.
Cu prilejul ascultării sale în faza de urmărire penală, cu prilejul arestării și apoi în cadrul cercetării judecătorești i-a fost adus la cunoștință dreptul la tăcere prevăzut de art. 70 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul fiind de acord să facă declarații în cauză el recunoscând fapta la urmărirea penală și revenind nejustificat asupra recunoașterii în fața instanței.
Ca atare, fiind respectate cerințele textului de lege menționat, nu poate fi primită susținerea recurentului că i-a fost încălcat acest drept la tăcere și că s-ar impune restituirea cauzei la procuror.
2. Referitor la critica formulată de inculpat, în sensul că în cauză s-ar fi comis o eroare gravă de fapt, că lipsesc probele de vinovăție și că nu este autorul omorului, nici aceasta nu poate fi primită.
Cum s-a menționat mai sus soluția de condamnare este conformă cu probele de vinovăție administrate rezultând, chiar din declarațiile date de inculpat la urmărirea penală în prezența apărătorului său cât și din cele date cu prilejul arestării că a aplicat mai multe lovituri mamei sale în zona pieptului și a spatelui cu făcălețul producându-se leziunile letale descrise în actul medico-legal aflat în dosar.
Prin urmare, vinovăția inculpatului a fost dovedită, nefiind îndeplinite cerințele cazului de casare menționat.
3. întrucât criticile din recurs sunt neîntemeiate, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) din același cod, urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
S-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 18 aprilie 2005 la 20 februarie 2006 și s-a stabilit ca onorariul pentru apărătorul din oficiu a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1077/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3162/2006. Penal → |
|---|
