ICCJ. Decizia nr. 1078/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1362/ F din 28 octombrie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, inculpata M.C. a fost condamnată, la 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., ca urmare a schimbării încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. c) C. pen.
în baza art. 61 C. pen., a fost revocată liberarea condiționată pentru restul rămas neexecutat de 498 zile din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatei prin sentința penală nr. 249 din 26 martie 2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală, pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată în cauză urmând ca făptuitoarea să execute în final pedeapsa de 10 ani închisoare.
Conform art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei.
în baza art. 65 C. pen., i-au fost interzise inculpatei M.C. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatei și în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive începând cu data de 23 mai 2005 la zi.
Inculpata a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, la data de 23 mai 2005, denunțătorul C.C. a fost de acord să participe la desfășurarea acțiunii de prindere în flagrant a inculpatei M.C., cunoscută sub numele de N., care comercializa droguri.
Denunțătorul a pus la dispoziția organelor de poliție suma de 400.000 lei, formată din 3 bancnote de câte 100.000 lei și 2 bancnote de 50.000 lei ale căror serii au fost consemnate în procesul verbal, în vederea cumpărării a două doze de heroină.
Prima instanță a mai constatat că denunțătorul s-a deplasat cu organele de poliție pe strada Amurgului din București și, în jurul orei 18,30, s-a întâlnit cu inculpata care, după ce a primit suma de 400.000 lei i-a oferit două doze heroină care au fost predate organelor de poliție.
M.C. a fost imobilizată de lucrătorii de poliție în prezența martorilor B.I., B.C.C. și R.A.D., care veniseră să cumpere droguri și asupra sa a fost găsită suma de 400.000 lei primită de la C.C. și 500.000 lei care-i aparțineau.
Astfel, cum rezultă din raportul de constatare tehnico-științific nr. 212250 din 23 mai 2005 efectuat de Laboratorul de analize fizico-chimice droguri din cadrul D.G.C.C.O.A. a I.G.P.R., proba, cu masa totală de 0,06 grame, înaintată în cauza privind pe M.C. conține heroină, substanță ce face parte din Tabelul anexă nr. 1 din Legea nr. 143/2000.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 943/ A din 2 decembrie 2005, a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpată împotriva sentinței primei instanțe, considerând nefondată critica formulată, în sensul greșitei individualizări a pedepsei.
împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, inculpata M.C., care invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. (1), pct. 14 C. proc. pen., a susținut că pedeapsa aplicată este severă solicitând reducerea acesteia ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante.
înalta Curte, verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de criticile formulate, constată că recursul este nefondat.
Instanțele au reținut o corectă situație de fapt care nu este contestată de inculpată în sensul că, la data de 23 mai 2005, a vândut două doze de heroină denunțătorului C.C., iar încadrarea juridică este legală.
în ceea ce privește individualizarea pedepsei instanțele au făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ținând seama de gradul de pericol social concret al faptei săvârșite și de datele care caracterizează persoana inculpatei.
Pedeapsa de 10 ani închisoare, orientată spre minimul special prevăzut de textul incriminator, nu poate fi redusă, prin reținerea circumstanțelor atenuante, având în vedere gravitatea infracțiunii, împrejurările comiterii acesteia, faptul că inculpata este recidivistă fiind condamnată anterior pentru o faptă asemănătoare prin sentința penală nr. 249 din 26 martie 2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală.
Totodată, această pedeapsă este de natură a asigura, conform art. 52 C. pen., atât constrângerea și reeducarea inculpatei cât și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
întrucât critica de recurs referitoare la greșita individualizare a pedepsei nu este fondată, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) din același cod, urmează să respingă recursul inculpatei.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 23 mai 2005 la 20 februarie 2006.
Recurenta inculpată a fost obligată conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judecătorești, către stat, din care suma de 100 lei a reprezentat onorariul apărătorului desemnat din oficiu, a fost avansată din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1084/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1080/2006. Penal → |
|---|
