ICCJ. Decizia nr. 1080/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 266/ F din 23 martie 2005, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul C.D., la pedeapsa de 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 - art. 209 alin. (1) lit. e) și g) C. pen., cu aplicarea art. 74 - art. 76 C. pen. și 1.000.000 lei amendă pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen.
Conform art. 33 - art. 34 lit. d) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 4 luni, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 2 ani și 4 luni.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, la data de 16 octombrie 2004, între inculpat și partea vătămată R.A. a izbucnit un scandal, ce a degenerat în lovituri reciproce, context în care părții vătămate i-a căzut telefonul mobil, care a fost luat de inculpat.
Instanța a apreciat că inculpatul a comis infracțiunea de lovire și infracțiunea de furt, cele două acțiuni neconstituind infracțiuni complexe de tâlhărie, lovirea victimei neavând loc pentru sustragerea sau păstrarea telefonului, ci ca o reacție a inculpatului la injuriile părții vătămate.
în consecință, a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea de lovituri pentru care a fost trimis în judecată, în infracțiunea de furt calificat și lovire.
împotriva sentinței a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, solicitând condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de tâlhărie, întrucât probele atestă împrejurarea că acțiunea violentă a inculpatului a avut loc pentru a intra în posesia telefonului sustras.
Curtea de apel, prin decizia penală nr. 788 din 14 octombrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de procuror.
împotriva deciziei, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a declarat recurs, reiterând motivele din apel.
Recursul este fondat.
Din declarațiile părții vătămate R.A. rezultă că în ziua respectivă s-a întâlnit cu inculpatul, pe care nu îl cunoștea și care l-a lovit ca urmare a faptului că a reacționat la insultele ce i-au fost adresate de una din persoanele ce îl însoțeau pe inculpat.
Cu această ocazie, telefonul mobil i-a căzut, a fost luat de inculpat, moment în care - cerându-i să îi fie restituit, a fost lovit din nou.
Insistând să îi fie restituit telefonul, partea vătămată l-a urmărit pe inculpatul C.D. cca. 50 m, dar a fost refuzat; la un moment dat a fost de acord, solicitând ca în schimb să îi dea cercelul din ureche, renunțând însă întrucât acesta nu i-a plăcut.
Aspectul relatat de partea vătămată este consemnat și în procesul verbal întocmit de organele de poliție confirmat de declarațiile martorilor B.A.S., G.M.
Martorii enumerați au relatat că, după momentul căderii telefonului mobil și al sustragerii lui de către inculpat, partea vătămată a solicitat insistent să îi fie restituit, dar a fost refuzat și lovit în continuare.
în raport de aceste probe, se constată că inculpatul C.D. a realizat acțiuni de lovire a părții vătămate în vederea păstrării bunului sustras, ceea ce, în accepțiunea art. 211 teza II C. pen., constituie infracțiunea de tâlhărie și nu infracțiunea de furt și lovire, cum greșit au reținut instanțele de fond și apel.
Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București va fi admis, ca fondat, conform art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 3859pct. 17 C. proc. pen.
în consecință, se va dispune casarea ambelor hotărâri, decizia penală nr. 788 din 14 octombrie 2005 a Curții de Apel București și sentința penală nr. 266/ F din 2 martie 2005 a Tribunalului București numai sub aspectul laturii penale și, rejudecând, conform art. 334 C. proc. pen., se va dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. și art. 208 - art. 209 lit. e) și g) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., act în baza căruia inculpatul C.D. va fi condamnat la 2 ani închisoare, prin reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b) și c) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen.
La individualizarea pedepsei, înalta Curte are în vedere pe de o parte, natura și gravitatea infracțiunii comise, dar și împrejurarea că inculpatul este infractor primar, cu o conduită corespunzătoare anterior săvârșirii faptei.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe timpul executării pedepsei, a dedus din pedeapsă perioada arestării preventive de la 16 octombrie 2004 la 29 noiembrie 2004, a menținut celelalte dispoziții ale hotărârilor casate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1078/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1081/2006. Penal → |
|---|
