ICCJ. Decizia nr. 1120/2006. Penal
| Comentarii |
|
I.C.C.J., secţia penală, Decizia nr. 1120 din 21 februarie 2006
Petiţionarul recurent B.G., este fiul lui B.G. şi a lui B.E.
Din căsătoria defuncţilor au rezultat patru copii, din care unul a decedat.
În anul 1992 s-a dezbătut succesiunea de pe urma defunctului lor tată, iar în timpul procesului, la instanţa de judecată s-a efectuat o expertiză contabilă de către experta G.M., având printre altele ca obiectiv şi reactualizarea sumei de 160.000 lei pe care defunctul o avea consemnată la C.E.C.
Recurentul nu a fost de acord cu punctul de vedere expus de către expert, astfel că a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal, sub aspectul infracţiunii de mărturie mincinoasă, iar prin Rezoluţia nr. 659/P/2002 din 12 septembrie 2002, Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal a confirmat propunerea organelor de poliţie de neînceperea urmăririi penale.
Împotriva acestei soluţii a formulat plângere petiţionarul recurent, iar prin sentinţa penală nr. 1278 din 15 decembrie 2993 a Judecătoriei Caracal, în care, preşedinte al completului de judecată a fost judecătorul P.S., i s-a respins plângerea, ca neîntemeiată.
Această sentinţă a fost atacată cu recurs la Tribunalul Olt, care prin Decizia nr. 136 din 26 februarie 2004, a fost respins recursul.
Petiţionarul s-a adresat cu plângere Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin care a sesizat că, în mod abuziv P.S., judecător la Judecătoria Caracal, odată cu soluţionarea plângerii sale împotriva numitei G.M., cercetată pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă, a favorizat-o pe aceasta când nu a desfiinţat actele procurorului privind neînceperea urmăririi penale faţă de expert G.M.
Au fost efectuate acte premergătoare, în raport de conţinutul plângerii şi la data de 05 aprilie 2005, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. 82/P/2005, în temeiul art. 228 alin. (4), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de judecător P.S., aflat la Tribunalul Dolj, sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu, deoarece fapta pretinsă de petiţionar nu există.
Potrivit art. 278 C. proc. pen., B.G. a formulat plângere împotriva rezoluţiei la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, care examinând actele dosarului, soluţia pronunţată la data de 03 mai 2005, în dosarul nr. 1687/II/2/2005, a respins plângerea, ca neîntemeiată, pe considerent că rezoluţia Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova este legală şi temeinică şi că nu sunt indici că intimatul P.S. ar fi comis vreo faptă de natură penală cu ocazia soluţionării plângerii petiţionarului, intimată fiind G.M.
În temeiul art. 2781 C. proc. pen., B.G. a formulat plângere la Curtea de Apel Craiova, solicitând desfiinţarea actelor procurorului şi începerea urmăririi penale faţă de intimatul P.S., judecător la Tribunalul Dolj, întrucât a comis infracţiunea de abuz în serviciu.
Curtea de Apel Craiova, prin sentinţa penală nr. 92 din 20 octombrie 2005, a respins plângerea, ca nefondată, în baza art. 2781 alin. (8), lit. a) C. proc. pen., cu motivarea că soluţiile adoptate de către parchet sunt legale şi temeinice, în sensul că intimatul P.S. nu a comis nici o faptă de natură penală cu ocazia soluţionării plângerii petiţionarului împotriva soluţiilor adoptate de parchet privind pe experta G.M.
Nemulţumit de soluţia adoptată de către instanţă, petiţionarul a declarat recurs, arătând că în mod nejustificat, atât organul de urmărire penală cât şi instanţa de judecată prin soluţiile pronunţate au eludat aflarea adevărului cu privire la pricina pe care a soluţionat-o judecătorul P.S. când a pronunţat sentinţa penală nr. 1728 din 15 decembrie 2003, când era judecător la Judecătoria Caracal.
Examinând recursul declarat, în raport de sentinţa pronunţată în cauză, actele premergătoare existente în dosar, cele două rezoluţii pronunţate de către parchet, se constată că recursul de faţă este nefondat, pentru considerente ce vor fi expuse în continuare.
La data soluţionării dosarului nr. 5204/2003 al Judecătoriei Caracal, al cărui preşedinte al completului de judecată a fost judecătorul P.S., care a pronunţat sentinţa penală nr. 1278 din 15 decembrie 2003, acesta a avut în vedere actele şi lucrările existente la acest dosar şi propri-ai conştiinţă în adoptarea soluţiei.
Din actele dosarului nu sunt indici, potrivit cărora ar rezulta că intimatul, odată cu soluţionarea susmenţionatului dosar ar fi favorizat-o pe expert G.M., astfel încât acesta să se facă vinovat de vreo faptă de natură penală, inclusiv infracţiunea de abuz în serviciu pe care acesta o pretinde în plus, soluţia adoptată de judecător a fost verificată sub aspectul legalităţii şi temeiniciei în calea de atac a recursului formulat de către recurent, când s-a pronunţat Decizia nr. 136 din 26 februarie 2004, prin care s-a respins recursul petiţionarului împotriva sentinţei penale nr. 1278/2003.
În consecinţă, fiind pronunţată o hotărâre legală şi temeinică, justă, dreaptă şi conformă cu prevederile legii, că nu sunt elemente din conţinutul cărora s-ar impune casarea sentinţei, desfiinţarea rezoluţiilor şi trimiterea cauzei la organul de urmărire penală pentru a se efectua cercetări faţă de intimat, ci din contră că acesta nu a comis nici o faptă de natură penală, recursul declarat se va respinge, ca nefondat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Au fost văzute şi dispoziţiile art. 189 şi urm. C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1053/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1142/2006. Penal → |
|---|
