ICCJ. Decizia nr. 1379/2006. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1379/2006
Dosar nr. 41256/3/2005
Şedinţa publică din 13 martie 2006
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 939 din 18 august 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, au fost condamnaţi inculpaţii:
- O.S., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeaşi lege şi art. 74, 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 2 ani.
În baza art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeaşi lege, şi art. 74, 76 lit. d) C. pen., inculpatul a fost condamnat, la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 2 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 23 august 2005 la 18 august 2006.
- I.C.M., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 la pedeapsa de 2 ani închisoare.
Conform art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 167 din 6 martie 2004 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti şi contopirea acesteia cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul urmând să execute 2 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 23 august 2005, la zi.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. lit. c) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
S-au constatat consumate în urma analizelor de laborator 0,19 gr. heroină în amestec cu cofeină şi distruse 3 seringi, o fiolă şi 9 folii.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea telefonului mobil Nokia şi a cartelei.
S-a dispus restituirea către inculpatul O.S. a sumei de 102 lei (RON), iar către inculpatul I.C.M. a telefonului mobil Panasonic şi a cartelei.
În baza art. 191 C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 350 lei din care onorariile apărătorului din oficiu de câte 140 lei se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În ziua de 22 august 2005, inculpatul O.S. a vândut 4 doze de heroină inculpatului I.C.M. pentru a le consuma, iar asupra sa s-au găsit alte 16 doze de drog, precum şi 3 seringi hipodermice, 9 folii, o fiolă.
Inculpatul I.C.M. l-a însoţit pe O.S. momentul vânzării drogurilor, fără a exista dovezi împotriva sa că este traficant de stupefiante, însă a recunoscut că este consumator.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces verbal de constatare a infracţiunii flagrante, planşe fotografice, proces verbal de consemnare a înserierii bancnotelor, proces verbal de percheziţie corporală, raport de constatare tehnico - ştiinţifică, proces verbal de ridicare a banilor, declaraţiilor martorilor, fişele medicale ale inculpaţilor, declaraţiile acestora.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii.
Parchetul a criticat hotărârea primei instanţe pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinându-se că inculpatul I.C.M. a fost greşit achitat pentru infracţiunea de trafic de droguri, iar pedeapsa acestuia de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 167/2004 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti a cărei suspendare condiţionată a executării a fost revocată, trebuia executată alături de pedeapsa dispusă, iar nu contopită cu aceasta.
Cu privire la inculpatul O.S., s-a solicitat înlăturarea aplicării dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, ce au fost nelegal reţinute de instanţă deoarece denunţul făcut de inculpat în timpul urmăririi penale nu condus la identificarea ca traficant de droguri a persoanei denunţate.
Inculpaţii au criticat sentinţa pentru netemeinicie, solicitând reducerea pedepselor aplicate în raport de circumstanţele personale ale fiecăruia.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia penală nr. 769 din 9 noiembrie 2006, a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a desfiinţat parţial sentinţa şi, rejudecând, a dispus condamnarea inculpatului O.S., la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) – art. 76 lit. b) C. pen. şi, la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 2 ani, în condiţiile art. 65 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia la zi.
Inculpatul I.C.M. a fost condamnat în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) – art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de un an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 167/2004 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti şi executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată în cauza de faţă, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 65 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) C. pen., pe timp de 2 ani.
În baza art. 4 alin. (1) şi (2) din legea nr. 143/2000, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de un an închisoare.
În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de un an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 167/2004 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti şi executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată în cauza de faţă, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 2ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele au fost contopite, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia la zi.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea telefonului mobil şi a cartelei telefonice.
S-a dispus restituirea către inculpatul O.S. a sumei de 102 lei (RON), iar către inculpatul I.C.M. a telefonului mobil Panasonic şi a cartelei telefonice
S-au constatat consumate în urma analizelor de laborator 0,19gr.heroină în amestec cu cofeină şi distruse 3 seringi, o fiolă şi 9 folii.
S-a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Apelurile inculpaţilor au fost respinse ca nefondate.
Instanţa de control judiciar a constatat că inculpatului O.S. nu îi erau aplicabile dispoziţiile art. 16 din legea nr. 143/2000, astfel că le-a înlăturat.
Cu privire la inculpatul I.C.M., s-a constatat că aplicarea dispoziţiilor art. 83 C. pen., s-a făcut în mod greşit de către instanţa de fond, motiv pentru care s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 167/2004 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti şi executarea alături de pedepsele dispuse.
Cât priveşte critica referitoare la greşita achitare a acestui inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, instanţa de apel a constatat că aceasta nu este fondată, în cauză neexistând probe din care să rezulte că inculpatul a vândut droguri.
Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpaţii O.S. şi I.C.M.
Parchetul a criticat hotărârea instanţei de apel cu privire la greşita aplicare a pedepsei complementare în cazul inculpatului O.S., respectiv numai pentru pedeapsa rezultantă, în condiţiile în care niciuna din infracţiunile concurente nu aplicase aceste pedepse complementare.
Cu privire la inculpatul I.C.M., a fost criticată nelegalitatea pedepsei de un an închisoare aplicată acestuia pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, fără reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 – art. 76 C. pen., în condiţiile în care aplicarea acestora se şi impunea.
Totodată, a fost criticat faptul că, în cazul acelaşi inculpat, s-a omis să se facă aplicarea pedepsei complementare stabilită pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) – art. 76 lit. b) din Legea nr. 143/2000 şi la pedeapsa rezultantă stabilită, potrivit dispoziţiilor art. 35 C. pen. şi că, în conţinutul acestei pedepse complementare trebuia interzis nu numai dreptul prevăzut de art. 64 lit. a), ci şi exercitarea celui prevăzut de art. 64 lit. b) C. pen.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Oral, procurorul de şedinţă a completat motivele de recurs la termenul de judecată din data de 13 martie 2007, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., dată fiind neconcordanţa dintre motivarea deciziei instanţei de apel şi dispozitivul acesteia şi solicitând casarea acestei hotărâri judecătoreşti şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti.
Inculpatul O.S. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii şi redozarea pedepsei aplicate, invocând dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Inculpatul I.C.M. a solicitat casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel, având în vedere acestuia în sensul achitării sale pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2) – art. 76 lit. b) C. pen., contrar celor dispuse.
Temeiul juridic a recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 9 C. proc. pen.
Recursurile sunt nefondate.
În adevăr, analizând hotărârea instanţei de fond şi răspunzând criticilor formulate de parchet cu privire la greşita achitare a inculpatului I.C.M. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, instanţa de apel a afirmat categoric, în mai multe rânduri, că această critică este nefondată şi că în cauză nu există probe din care să rezulte că inculpatul a săvârşit infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată.
În pofida faptului că a constatat că în mod corect instanţa de fond a dispus achitarea inculpatului, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) – art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.
De asemenea, deşi în motivarea hotărârii se arată că faţă de inculpaţi se va face aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) şi art. 76 lit. b) C. pen., în cazul inculpatului I.C.M., pentru infracţiunile prevăzute de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, circumstanţele atenuante nu au fost reţinute, rezultând stabilirea unei pedepse nelegale de un an închisoare, în condiţiile în care minimul special prevăzut de lege pentru această infracţiune este de 2 ani.
În consecinţă, motivarea soluţiei contrazicând dispozitivul hotărârii, Curtea constată existenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., motiv pentru care urmează să admită recursurile declarate şi să trimită cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti, potrivit dispozitivului art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen.
Cu ocazia rejudecării, instanţa de apel va avea în vedere şi celelalte critici formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi care sunt întemeiate cu privire la greşita aplicare a pedepsei complementare în cazul ambilor inculpaţi. Totodată, este necesară verificarea modului de rezolvare a denunţului făcut de O.S. împotriva lui D.S. zis P. pentru a se aprecia asupra incidenţei dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 faţă de inculpat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 38517 alin. (2) referitoare la dispoziţiile art. 382 alin. (3) C. proc. pen., Curtea va menţine starea de arest a inculpaţilor.
Văzând dispoziţiile art. 192 alin. (3) şi art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de inculpaţii O.S. şi I.C.M. împotriva deciziei penale nr. 769/ A din 9 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează Decizia penală atacată şi dispune trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelurilor, la aceeaşi instanţă, respectiv Curtea de Apel Bucureşti.
Menţine starea de arest a inculpaţilor O.S. şi I.C.M.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor, în sumă de câte 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 487/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 550/2006. Penal → |
|---|
