ICCJ. Decizia nr. 171/2006. Penal
| Comentarii |
|
Judecătoria Medgidia, prin sentința penală nr. 1139 din 24 mai 2005, în baza art. 456 în referire la art. 42 C. pen., a declinat competența materială de soluționare a cauzei având ca obiect întreruperea executării pedepsei închisorii, cerere ce a fost formulată de condamnatul S.B., în favoarea Tribunalului Constanța.
Prin sentința penală nr. 357 din 31 august 2005, Tribunalul Constanța, în baza art. 455, în referire la art. 453 lit. c) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul S.B. și l-a obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că aspectele menționate în ancheta socială, referitoare la situația familială a condamnatului, nu constituie împrejurări speciale din cauza cărora continuarea executării pedepsei închisorii ar avea consecințe grave pentru familia sa.
împotriva sentinței penale a primei instanțe a declarat apel condamnatul susținând că se impune întreruperea executării pedepsei pe o perioadă de 3 luni pentru că soția sa este în vârstă și bolnavă având nevoie de ajutor; casa în care locuiește se află într-o stare avansată de deteriorare, iar terenul agricol pe care îl deține familia apelantului este lăsat în nelucrare.
Instanța de apel a respins, ca nefondat, apelul condamnatului apreciindu-se că nu există împrejurări speciale din cauza cărora executarea în continuare a pedepsei de către condamnat să aibă consecințe grave pentru familia sa.
Condamnatul a declarat recurs împotriva deciziei, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și a reiterat motivele invocate în cererea inițială.
Recursul nu este fondat.
Ancheta socială efectuată în cauză a concluzionat în sensul că soția condamnatului deși se gospodărește singură, se ocupă de terenul arabil pe care îl are în proprietate, realizează venituri și este ajutată periodic de un nepot, așa încât nu se află într-o situație specială, în sensul dispozițiilor art. 453 lit. c) C. proc. pen., și care să impună prezența inculpatului.
Ca urmare, înalta Curte, constatând că în speță nu există împrejurări speciale care să justifice întreruperea executării pedepsei condamnatului, așa cum de altfel corect au stabilit instanțele, urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Au fost văzute și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 238/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 242/2006. Penal → |
|---|
