ICCJ. Decizia nr. 2239/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin încheierea din 14 martie 2006, Curtea de Apel Iași a dispus, în baza art. 1601 alin. (1) și (3), cu referire la art. 3002C. proc. pen., menținerea stării de arest a inculpatului L.V.
S-a dispus astfel, apreciindu-se de către instanța de apel, că nu s-au schimbat temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării a inculpatului, condamnat la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., prin sentința apelată pentru infracțiuni prevăzute de Legea 143/2000, aflate în concurs real prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen.
împotriva acestei încheieri inculpatul a declarat recurs, motivat oral de apărătorul ales în sensul că, această încheierea este lovită de nulitate absolută fiind încălcate prevederile art. 171 alin. (41) C. proc. pen.
S-a susținut că, deși la termenul din 14 martie 2006, nu s-a prezentat personal, a fost substituit, și cum inculpatul nu a fost de acord cu substituirea sa, s-a cerut termen scurt pentru a i se da posibilitatea de a fi prezent în cauză, instanța dispunând judecarea cu apărător desemnat din oficiu.
S-a mai susținut că instanța nu a motivat dispozițiile de menținere a arestării preventive a inculpatului făcând totodată vorbire de condamnarea inculpatului în care nu s-a pronunțat o hotărâre definitivă.
Recursul este fondat.
Analizându-se actele dosarului, în raport de criticile formulate, Curtea constată următoarele.
Potrivit art. 171 alin. (41) C. proc. pen., când asistența juridică este obligatorie, dacă apărătorul ales nu se prezintă nejustificat la două termene de judecată consecutive, îngreunând astfel în mod voit soluționarea procesului penal, organele judiciare desemnează un apărător din oficiu care să-l înlocuiască, acordându-i timpul necesar pentru pregătirea apărării care, în cazul soluționării cererilor privind arestarea preventivă nu poate fi mai mic de 24 ore.
Din actele dosarului rezultă că în cauză apărătorul ales al inculpatului nu a lipsit nejustificat la două termene.
Astfel, la termenul din 31 ianuarie 2006, s-a acordat termen la cererea inculpatului pentru a-și angaja apărător, situație în care cauza a fost amânată la 28 februarie 2006. La acest termen a răspuns inculpatul asistat de apărător ales, avocat S.M. care a cerut termen pentru a-și pregăti apărarea, acordându-i-se termen la 14 martie 2006.
La acest termen, apărătorul ales S.M. a fost substituit de avocat M.C., dar inculpatul a refuzat a fi asistat de acesta, solicitând termen pentru a fi apărat de avocat S.M. Instanța "apreciind că apărătorul nu a justificat imposibilitatea de prezentare și că deși și-a lăsat înlocuitor acesta refuză să pună concluzii", a fixat termen pentru orele 14,00, asigurând desemnarea unui apărător din oficiu.
în aceste condiții, ședința a fost reluată în aceeași zi, asistența juridică a inculpatului fiind asigurată de apărător desemnat din oficiu.
Așa fiind, se constată existența cazului de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., instanța înlocuind nejustificat, cu încălcarea dispozițiilor art. 171 alin. (4) C. proc. pen., apărătorul ales cu un apărător din oficiu, căruia nu i-a acordat timpul minim prevăzut de lege pentru pregătirea apărării.
Așa fiind, se va admite recursul și se va casa încheierea atacată.
Constatând că nejustificat a fost respinsă cererea de amânare formulată de inculpat, fiind încălcat dreptul său la apărare, conform art. 38515 pct. 2 lit. c) teza III C. proc. pen., se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cel de-al doilea motiv de recurs a fost inutil examinat și s-a avut în vedere soluția de casare cu trimitere.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2241/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2226/2006. Penal → |
|---|
