ICCJ. Decizia nr. 2241/2006. Penal
| Comentarii |
|
La data de 20 martie 2006, Curtea de Apel Timișoara a luat în discuție legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul I.S.A. trimis în judecată pentru săvârșirea mai multor fapte penale, prevăzute de art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), 290 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 26 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), raportat la art. 17 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 178 din Legea nr. 141/1997, în condițiile art. 31 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pentru toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Prin încheierea din data de 20 martie 2006, Curtea de Apel Timișoara a menținut măsura arestării preventive a inculpatului I.S.A. cu motivarea că de la data luării acesteia și până în prezent nu s-au modificat temeiurile avute în vedere la acea dată.
împotriva acestei încheieri, a declarat recurs inculpatul I.S.A. pe care a criticat-o ca fiind nelegală și netemeinică, solicitând a se dispune casarea acesteia și în urma rejudecării să se dispună revocarea măsurii arestării preventive și punerea sa în libertate, pe de o parte, pentru faptul că au dispărut temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri iar, de pe altă parte, există garanția că judecata poate avea loc cu persoana sa în stare de libertate fără a se sustrage ori influența probatoriile.
Recursul declarat de inculpatul I.S.A. este nefondat.
Din analiza actelor și lucrărilor de la dosar efectuate atât în cursul urmăririi penale cât și al judecății până în momentul de față, se constată că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu numai că nu au dispărut dar mai mult, între timp, în cauză a fost pronunțată o hotărâre de condamnare care, chiar dacă nu este definitivă, confirmă vinovăția acestuia și în același timp justifică menținerea stării de arest luată.
Ca urmare, întrucât de la data luării măsurii arestării preventive și până în prezent nu au apărut elemente noi care să ducă la infirmarea temeiurilor avute în vedere, s-a constatat că recursul declarat de inculpatul I.S.A. a fost nefondat și respins ca atare și s-a dispus potrivit dispozitivului prezentei decizii.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2242/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2239/2006. Penal → |
|---|
