ICCJ. Decizia nr. 2246/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 646 din 20 decembrie 2005, Tribunalul Prahova a condamnat pe inculpatul Z.A., la 7 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. c) C. pen. și, la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., urmând ca, în baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., după contopirea pedepselor inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare cu aplicarea art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe o durată de 2 ani.
Totodată, a fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reținerii și a arestării preventive, de la 7 iunie 2005, la zi.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 40.000.000 ROL, daune morale către partea civilă D.V.
S-au reținut, în esență, următoarele:
La data de 6 iunie 2005, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul a intrat în locuința părții vătămate D.V., în vârstă de 54 ani, handicapată psihic și, prin folosirea violenței, a întreținut raporturi sexuale cu aceasta.
Ulterior, inculpatul a sustras din locuința părții vătămate mai multe bunuri, în valoare de 300.000 ROL. întrucât partea vătămată a încercat să-l oprească, inculpatul a lovit-o și îmbrâncit-o pentru a putea pleca.
Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 59 din 8 februarie 2006, a respins apelul declarat de inculpat.
Totodată, a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reținerii și a arestării preventive, de la 7 iunie 2005, la zi.
Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., susținând că raportul sexual s-a consumat cu acordul părții vătămate, cu care avusese o relație de durată și schimbarea încadrării juridice, din infracțiunea de tâlhărie în infracțiune de furt, întrucât nu a exercitat violențe asupra părții vătămate.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut, în mod corect, pe baza probelor aflate la dosar, faptele și vinovăția inculpatului și au dat faptelor o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legale.
Din coroborarea declarațiilor inculpatului, date în cursul urmăririi penale cu declarațiile părții vătămate, ale martorilor O.I., O.F., G.D. și C.G. și cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, rezultă, în mod cert, că în ziua de 6 iunie 2005, inculpatul a pătruns în locuința părții vătămate, cu care a întreținut, prin exercitarea de violențe, raporturi sexuale.
Nici critica recurentului, referitoare la schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie, în infracțiunea de furt, nu este fondată.
Sub acest aspect, instanțele au reținut, în mod corect, că fapta inculpatului de a o lovi și îmbrânci pe partea vătămată, în momentul în care aceasta a încercat să-l oprească să părăsească locuința cu bunurile sustrase, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, și nu de furt, cum greșit susține inculpatul.
Nu au fost alte temeiuri de casare care au fost luate în considerare din oficiu, recursul inculpatului a fost respins, ca nefondat, și obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2243/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2242/2006. Penal → |
|---|
