ICCJ. Decizia nr. 2226/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1628 din 20 decembrie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost respinsă cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul C.G., ca nefondată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:
Condamnatul C.G. se află în executarea pedepsei de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 632/2002 a Tribunalului București iar motivele invocate în cererea de întrerupere a executării (situația dificilă în care se află familia sa) nu reprezintă împrejurări speciale care ar determina consecințe grave pentru acesta sau familie, în sensul dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia penală nr. 51/ A din 25 ianuarie 2006, a respins, ca nefondat, apelul formulat de condamnat.
împotriva acestei decizii, în termen legal, condamnatul a declarat recurs, reiterând motivele invocate în cererea introductivă și în apel, solicitând întreruperea executării pedepsei.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă, printre altele, când, din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru familia condamnatului.
Or, din referatul de anchetă socială întocmit de Primăria orașului Chitila reiese că soția condamnatului și cei trei copii minori locuiesc împreună cu mama condamnatului într-un imobil compus din 3 camere și un hol, modest mobilate, cu racord provizoriu la energie electrică din cauza neplății facturilor, însă această situație financiară și locativă a familiei, deși modestă, are un caracter de durată și nu s-ar putea remedia prin prezența condamnatului pe o durată de maxim 3 luni, astfel că instanțele au apreciat corect că motivele invocate nu constituie acele "împrejurări speciale", în sensul art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., care să impună întreruperea executării pedepsei.
Pentru aceleași considerente, înalta Curte apreciază că recursul declarat de condamnat nu este fondat și în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din același cod, va fi respins.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2239/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3687/2006. Penal → |
|---|
