ICCJ. Decizia nr. 3332/2006. Penal
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Constanța, secția penală, având pe rol soluționarea recursurilor declarate de inculpații A.C., M.M. și S.S. împotriva deciziei penale nr. 160 din 27 martie 2006, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr. PM 384/2006 și a sentinței penale nr. 34 din 13 ianuarie 2006, pronunțată de Judecătoria Mangalia în dosar penal nr. 525/2005, a dispus, printre altele, prin încheierea din 16 mai 2006, menținerea stării de arest a inculpatului M.M. pe o perioadă de 60 de zile, de la 16 mai 2006 la 14 iulie 2006.
Curtea de Apel Constanța, verificând din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului M.M. (alături de alți doi inculpați), a menținut măsura arestării preventive dispusă față de acesta deoarece a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a recurentului inculpat, respectiv cele prevăzute de art. 148 lit. e), f) și h) C. proc. pen., nu s-au schimbat.
De asemenea, s-a avut în vedere și starea de pericol social creată prin atingerea adusă relațiilor sociale privind patrimoniul, precum și limita de pedeapsă prevăzută de lege.
împotriva încheierii din 16 mai 2006 pronunțată de Curtea de Apel Constanța a declarat recurs inculpatul M.M., solicitând, prin apărătorul desemnat din oficiu, revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului.
înalta Curte, examinând încheierea atacată prin prisma motivului de recurs formulat, cât și din oficiu, constată că recursul este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3851alin. (2) C. proc. pen., încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.
Pe de altă parte, art. 141 C. proc. pen., prevede că încheierea dată în prima instanță, și în apel, prin care se dispune luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea sau menținerea unei măsuri preventive ori prin care se constată încetarea de drept a arestării preventive, poate fi atacată separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat.
Interpretând aceste texte rezultă că, în speță, nu ne aflăm în situația unei încheieri care poate fi atacată, separat, cu recurs, fiind o încheiere pronunțată de instanța de recurs care nu se poate recura decât odată cu fondul.
Față de aceste considerente, urmează a se constata că recursul este inadmisibil și urmează ca, în baza dispozițiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., să fie respins recursul declarat de inculpat, ca inadmisibil.
în baza dispozițiilor art. 192 alin. (2), raportat la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3331/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3323/2006. Penal → |
|---|
