ICCJ. Decizia nr. 3331/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin încheierea din 5 mai 2006 pronunțată în dosarul nr. 2287/P/2006, Curtea de Apel Timișoara, ca instanță de apel, în baza art. 3001C. proc. pen., a menținut arestarea preventivă a inculpatului H.V., constatând că temeiurile avute în vedere la dispunerea arestării impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
împotriva acestei încheieri inculpatul a declarat recurs, nemotivat în scris însă susținut oral, care a solicitat revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Judecata în recurs a avut loc în condițiile art. 38511 alin. (3) C. proc. pen.
Verificând încheierea criticată sub aspectele temeiniciei și legalității, în raport de motivul invocat, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Inculpatul H.V. a fost trimis în judecată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș pentru săvârșirea mai multor infracțiuni, respectiv a celor prevăzute de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., art. 201 alin. (1) și (2) C. pen., art. 217 alin. (1) C. pen., art. 11pct. 1 din Legea nr. 61/1991, toate cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., constând în aceea că în seara de 23 iunie 2005 prin constrângere a întreținut relații sexuale și săvârșit acte de perversiune sexuală cu minorul H.A. în compartimentul unui vagon de cale ferată, tăind cu cuțitul și perdelele de la ferestre.
Prin sentința penală nr. 165 din 8 martie 2006, Tribunalul Timiș l-a condamnat pe inculpat, la pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare, deducând arestul preventiv de la 24 iunie 2005 la zi și menținând măsura privativă de libertate
împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat apel și în aplicarea dispozițiilor art. 3001C. proc. pen., instanța de apel a dispus prin încheierea din 5 mai 2006 menținerea arestării preventive a acestuia.
Pe deplin justificat instanța de apel a constatat prin încheierea recurată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, în privința căruia există indicii că a săvârșit infracțiuni grave împotriva unui minor care au fost apreciate în primă instanță ca probe îndestulătoare pentru aplicarea unei pedepse rezultante de 15 ani închisoare.
Recursul inculpatului a fost respins, ca nefondat, și obligat acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3335/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3332/2006. Penal → |
|---|
