ICCJ. Decizia nr. 2456/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la 6 ianuarie 2005 reclamanta SC L.G.C. SRL cu sediul în Pitești a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților SC S.P. SRL și C.I. să înceteze actele de concurență neloială față de aceasta, să plătească 500.000.000 lei reprezentând prejudiciu material și de imagine suferit și să-i restituie baza de date a clienților săi ce a stat la baza acțiunilor concurenței neloiale.
Tribunalul Comercial Argeș, prin sentința nr. 409 /C din 31 mai 2005, a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că pârâtul C.I. a fost prepusul comercial al reclamantei în baza contractului de mandat nr. 362 din 15 februarie 2003 care a încetat la 8 aprilie 2004, contract în care nu este cuprinsă o clauză penală care să prevadă care sunt sancțiunile materiale pe care acesta le va suporta în situația nerespectării clauzelor de confidențialitate.
Această clauză trebuie să fie formulată în termeni preciși, iar reglementarea ei generică duce la normele de drept comun, respectiv prevederile Legii nr. 11/1991 sau cele ale art. 998 - art. 999 C. civ.
S-a apreciat că numai faptul că în cursul anului 2004 un număr de 35 de asigurați au ieșit din portofoliul reclamantei și au trecut în cel al pârâtei, nu face dovada existenței unei practici neloiale a societății pârâte, în sensul dispozițiilor art. 4 și 5 din Legea nr. 11/1991.
Instanța a stabilit că drepturile referitoare la clientelă nu conferă titularului puterea de a dispune de ele și nici un agent economic nu poate obliga o persoană fizică sau juridică să mențină pe viitor relații constante cu un anumit comerciant. Că nu poate fi angajată răspunderea pentru săvârșirea faptelor de concurență neloială cât timp nu s-a dovedit o acaparare agresivă a clientului.
Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 129 din 12 octombrie 2005, a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului pe care a schimbat-o în tot în sensul că a admis acțiunea și a obligat pe pârâtă să înceteze actele de concurență neloială față de reclamantă, să plătească în solidar acesteia suma de 48.794.162 lei (4.879,4 RON) cu titlu de prejudiciu material și suma de 500 RON prejudiciu moral, să restituie acesteia baza de date a celor 35 clienți preluate, precum și plata sumei de 3.500,50 RON cheltuieli de judecată la fond și în apel.
S-a reținut în considerentele deciziei că, în mod greșit instanța de fond a schimbat temeiul legal al acțiunii și l-a transferat din domeniul actelor concurențiale neloiale reglementate de Legea nr. 11/1991 în cel al răspunderii civile delictuale reglementate de art. 998 - art. 999 C. civ. și a analizat răspunderea pârâților sub acest aspect.
Fapta intimatului pârât C.I. care în virtutea funcției sale de mandatar deținută la societatea reclamantă până la data de 14 aprilie 2004 când a solicitat încetarea contractului de mandat și având acces la baza de date, de a transfera un număr de 35 de clienți la societatea nou înființată SC S.P.C. SRL al cărei unic asociat și administrator este, constituie fapta de concurență neloială în sensul dispozițiilor art. 4 lit. i) din Legea nr. 11/1991.
Pentru transferul acestor clienți pârâții au încasat în anul 2004 un comision în sumă de 48.794.162 lei vechi din primele aferente polițelor de asigurare, sumă ce constituie prejudiciul suferit de reclamantă, conform expertizei contabile efectuate în cauză.
Instanța a apreciat că pentru prejudiciul de imagine cauzat reclamantei prin această activitate, pârâții datorează suma de 5.000.000 lei vechi cu acest titlu.
împotriva deciziei instanței de apel, pârâta SC S.P.C. SRL cu sediul în Pitești a declarat recurs în temeiul art. 304 alin. (1) pct. 7 și 9 C. proc. civ. și a solicitat casarea acesteia și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond.
Prin întâmpinare intimata reclamantă SC L.G.C. SRL Pitești a solicitat în principal respingerea recursului ca inadmisibil întrucât criticile invocate se referă la interpretarea greșită a legii de către instanța de apel și nu la aplicarea acesteia, iar în subsidiar respingerea ca nefondat a recursului.
în primul motiv de recurs s-a susținut că în mod corect instanța de fond a reținut în cuprinsul sentinței că fiind reglementată general și neînsoțită de o contraprestație, clauza de concurență cuprinsă în contractul de mandat nu își produce efectele și a făcut trimitere la normele de drept comun în materie, respectiv la dispozițiile art. 998 - art. 999 C. civ.
A arătat recurenta că în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 4 lit. b) și art. 11alin. (1) lit. b) din Legea nr. 11/1991 așa cum s-a reținut în considerentele deciziei întrucât nu sunt îndeplinite condițiile cerute, respectiv datele deținute de SC S.P.C. SRL despre clienți ce s-au aflat în portofoliul intimatei nu pot constitui "secret comercial" în înțelesul acestei legi, ele fiind accesibile oricăror persoane.
Instanța de apel a reținut din eroare prevederile art. 4 lit. i) din Legea nr. 11/1991, deoarece textul de lege nu mai este în vigoare după modificarea prin Legea nr. 298/2001, așa încât nu s-a dovedit săvârșirea de către pârâta recurentă a unei manifestări de concurență neloială.
în mod greșit s-au reținut în motivarea deciziei prevederile art. 392 și 397 C. com., deoarece intimatul pârât C.I. nu mai era prepusul reclamantei SC L.G.C. SRL încă din 14 aprilie 2004.
Criticile nu sunt întemeiate.
Pârâtul C.I. a fost mandatarul intimatei-reclamante SC L.G.C. SRL Pitești în baza contractului nr. 562 din 15 februarie 2003 și printre alte obligații era și respectarea principiilor concurenței loiale și a confidențialității.
Așa fiind, în mod corect instanța de apel a reținut aplicarea în cauză a prevederilor art. 392 și 397 C. com., prepusului i se interzice (ca și mandatarului C.I.) concurența neloială față de patron, deci nu ne aflăm în prezența unui contract de muncă.
Potrivit art. 2 din Legea nr. 11/1991, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 298/2001, constituie concurență neloială orice act sau fapt contrar uzanțelor cinstite în activitatea comercială sau industrială.
Legea nu arată în mod direct ce se înțelege prin uzanțe cinstite, dar precizează actele și faptele considerate manifestări ale concurenței neloiale la art. 4 și 5 din lege.
Fapta pârâtului C.I., care a profitat de calitatea sa de mandatar al societății reclamante și având acces la baza de date, a transferat un număr de 35 de clienți, la societatea nou înființată, respectiv pârâta SC S.P.C. SRL al cărei asociat unic și administrator este, constituie concurență neloială în sensul dispozițiilor art. 4 lit. g) din Legea nr. 11/1991 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 298/2001.
Susținerea recurentei că în domeniul asigurărilor, fiecare client este liber să își aleagă asigurătorul în raport de interesele fiecăruia, este o simplă apărare care este contrazisă și de expertiza contabilă efectuată în cauză, care a reținut că pentru transferul acestor clienți, pârâții au încasat un comision în anul 2004 în sumă de 48.794.162 lei vechi din primele aferente polițelor de asigurare și care reprezintă prejudiciul cauzat reclamantei.
Este adevărat că instanța de apel a reținut că fapta pârâtului C.I. de concurență neloială este prevăzută de art. 4 lit. i) din Legea nr. 11/1991, care a fost abrogat prin Legea nr. 298/2001, dar care își găsește corespondent în dispozițiile art. 4 lit. g) din acest act normativ.
Astfel, potrivit acestui text de lege constituie concurență neloială deturnarea clientelei unui comerciant prin folosirea legăturilor stabilite cu această clientelă în cadrul funcției deținute anterior la acel comerciant.
Nu poate fi reținută afirmația recurentei că datele deținute de SC S.P.C. SRL despre clienții ce s-au aflat în portofoliul "intimatei nu pot constitui "secret comercial" în înțelesul Legii nr. 11/1991, cât timp baza de date cu care pârâtul C.I. a plecat din societate, constituie secret profesional.
Atitudinea manifestată de pârâtul C.I., care la 8 aprilie 2004 a înregistrat societatea recurentă al cărui asociat unic și administrator este (având același obiect de activitate cu cel al reclamantei) deși era mandatarul reclamantei și la câteva zile, respectiv la 14 aprilie 2004, a solicitat încetarea contractului de mandat nr. 562 din 15 februarie 2003, constituie fapta tipică de concurență neloială prevăzută de art. 4 lit. g) din Legea nr. 11/1991.
Așa fiind, în mod corect s-a reținut că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 998 - art. 999 C. civ.
A susținut recurenta că în mod greșit instanța de apel a reținut că tribunalul a transpus în mod arbitrar regulile contractuale de mandat comercial în cele ale contractului de muncă și că pe o simplă prezumție necoroborată cu alte probe a apreciat că preluarea celor 35 de clienți din portofoliul reclamantei de către C.I. constituie concurență neloială. Că plata făcută de SC Q.M. SRL nu dovedește că SC S.P.C. SRL a utilizat manopere concurențiale neloiale.
Criticile nu se impun a fi analizate întrucât vizează netemeinicia și nu nelegalitatea hotărârii.
Pentru considerentele reținute, urmează ca potrivit art. 312 (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefundat, recursul pârâtei.
Conform art. 274 C. proc. civ., recurenta a fost obligată la plata sumei de 900 RON cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă SC L.G.C. SRL Pitești reprezentând onorar de avocat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2477/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2569/2006. Penal → |
|---|
