ICCJ. Decizia nr. 2257/2006. Penal
| Comentarii |
|
Pe rolul Tribunalului Botoșani, secția comercială, s-a înregistrat, sub nr. 359 din 11 ianuarie 2005, acțiunea reclamanților V.C. și V.A., în nume propriu și ca reprezentanți ai SC O.R.C. SRL Botoșani, în contradictoriu cu pârâții C.V. și B.P., reprezentanți ai SC T.C. SRL Botoșani, acțiune prin care au solicitat să se dispună rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2928 din 20 august 2003.
Prin sentința nr. 93 din 2 martie 2005, pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr. 359/2005, acțiunea reclamanților a fost respinsă ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că potrivit contractului autentificat sub nr. 2928 din 20 august 2003 societatea reclamantă a vândut pârâtei un imobil pentru suma de 1.319.327.731 lei din care pârâta a achitat 785.994.397 lei până la data autentificării actului, iar diferența de 533.333.333 lei a fost achitată integral B.R.D., sucursala Botoșani conform actului nr. 70 din 16 februarie 2005 emis de bancă.
S-a mai reținut că prin suma achitată băncii s-a stins datoria pe care reclamanta o avea la bancă, întocmai celor convenite prin contractul nr. 2928/2003.
în atare situație s-a constatat că prețul convenit de părți la fost integral achitat, în modalitățile și la termenele convenite prin contract, fiind respectat termenul limită de 20 noiembrie 2003 stipulat prin contract.
Susținerile reclamantei în sensul cărora ordinele de plată emise de pârâtă nu au fost executate, au fost înlăturate de instanță. Câtă vreme din contract și relațiile transmise de bancă rezultă că prețul a fost plătit.
în consecință s-a reținut că motivul de rezoluțiune invocat nu subzistă, nefiind dovedită neexecutarea culpabilă a obligației asumată prin contract,
Apelul declarat de reclamanți, în nume propriu și ca reprezentanți au societății a fost respins de Curtea de Apel Suceava prin decizia nr. 56 din 22 iunie 2005 pronunțată, în dosarul nr. 1226/2005, reținându-se că în mod corect s-a avut în vedere că, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile cerute de dispozițiile art. 1019 C. civ., cu privire la neexecutarea culpabilă a obligației de plată a prețului asumată de pârâtă prin contract.
S-a mai reținut că obligațiile asumate prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2928 din 20 august 2003, cu referire la modalitățile și termenele de plată a prețului au fost executate întocmai.
împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții atât în nume propriu cât și ca reprezentanți ai societății, invocând greșita aplicare a legii, motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
în dezvoltarea motivelor de recurs se susține că, în mod greșit, s-a reținut executarea obligației de plată a prețului de către pârâtă. Atâta timp cât din actele existente la dosar rezultă că vânzătoarea nu a încasat prețul vânzării.
Că, factura fiscală emisă de vânzătoare în ziua semnării contractului pentru suma de 935.000.000 lei, confirmată prin semnătura reprezentantului pârâtei este neachitată și că, instrumentele de plată menționate în contract nu au specificația plății.
în fine, se mai susține că prin manevrele dolosive folosite de pârâți care au prezentat ordinele de plată ca fiind adevărate, nu au primit de la cumpărătoare întregul preț, iar acest fapt este de natură să afecteze activitatea societății reclamante.
La termenul din 9 martie 2006, au formulat cerere de intervenție accesorie în interesul recurenților ceilalți asociați ai SC O.R.C. SRL și anume V.C. și V.A., care invocă faptul că actul de vânzare încheiat între părți este confuz atât sub aspectul plăților făcute de cumpărătoare în contul vânzătoarei, cât și cu privire la restul de preț ce trebuia achitat în contul B.R.D. Botoșani.
Cererea de intervenție în interes accesoriu a fost admisă în principiu.
Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Recurenta invocă prin cererea de recurs că decizia atacată este dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a prevederilor ce reglementează rezoluțiunea contractului însă, trecându-se la examinarea susținerilor se constată că acestea sunt nefondate.
în cauză, nu poate fi reținută neexecutarea culpabilă a obligației de a plăti prețul, obligație asumată de societatea pârâtă prin contractul nr. 2829 din 20 august 2003 câtă vreme, chiar în cuprinsul contractului se menționează că parte din preț s-a achitat până la data autentificării, respectiv suma de 785.994.397 lei, iar restul de preț de 533.333.333 lei a fost achitat în contul B.R.D. G.S.G., sucursala Botoșani, plată confirmată de bancă.
în acest context susținerile reclamantei cu privire la eventuala neexecutare a ordinelor de plată nu au incidență asupra cauzei și de altfel, acestea nu vizează nelegalitatea deciziei, neputându-se înscrie în limitele controlului de legalitate al hotărârii atacate conform art. 304 C. proc. civ.
Urmare considerentelor expuse, înalta Curte a respins recursul, ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., și a menținut ca legală decizia instanței de apel.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2207/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2390/2006. Penal → |
|---|
