ICCJ. Decizia nr. 2452/2006. Penal
| Comentarii |
|
Reclamanta A.V.A.S. l-a chemat în judecată pe B.G. și a solicitat ca prin sentința care se va pronunța să fie obligat la efectuarea investiției în cuantum de 200.000.000 lei sub sancțiunea plății de daune cominatorii, cu motivarea că obligația asumată prin contractul de vânzare cumpărare de acțiuni stipulată prin clauza nr. 7 pct. 7 alin. (2) nu a fost respectată.
în susținerea acțiunii au fost invocate prevederile art. 969, 970, 1073 C. civ., Legea nr. 506/2002, O.G. nr. 40/2003 și H.G. nr. 489/2003.
Tribunalul Mehedinți, prin sentința nr. 85/2005, după examinarea probelor dosarului în raport de actele normative invocate, a reținut că prin anexa 4 la contractul de vânzare-cumpărare s-a stabilit că protecția mediului trebuia să aibă în vedere reducerea noxelor proprii din atmosferă degajate cu sistemele de încălzire, redarea în circuit a apelor rezultate din procesele tehnologice, reciclarea deșeurilor rezultate din activitatea comercială, toate aceste investiții fiind stabilite la o valoare de 200.000.000 lei.
A mai reținut instanța de fond că au fost achiziționate din import agregate frigorifice în valoare de 418.680.000 lei pe care reclamanta nu le-a considerat că fac parte din programul de investiții. Față de această situație, pârâtul a depus în numerar suma de 216.300.000 lei conform chitanțelor și evidențelor din registrul de casă al societății, plăți confirmate de comisia de cenzori.
Prima instanță a avut în vedere și adresa nr. 2261/2005 emisă de Agenția Protecției Mediului Mehedinți, Ordinul nr. 876/2004 al Ministerului Mediului din care rezultă că activitățile desfășurate de SC G.T. SA ORȘOVA nu se mai autorizează din punctul de vedere al protecției mediului. De asemenea, pentru concluzia că solicitarea reclamantei este nefondată instanța de fond a avut în vedere bilanțul de mediu la nivel zero emis pentru procesul de privatizare precum și neidentificarea unor activități cu impact de mediu.
Sentința nr. 85/ C din 27 aprilie 2005 pronunțată de Tribunalul Mehedinți a fost confirmată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, care prin decizia nr. 269 pronunțată la data de 3 octombrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei. Din analiza criticilor aduse sentinței, Curtea a reținut că probele dosarului au dus la concluzia că în activitatea concretă a societății nu sunt obiective cu impact în mediu fapt confirmat și de A.P.M. Mehedinți la care se adaugă bilanțul de mediu la nivel zero pentru procesul de privatizare, chitanțele și procesul verbal întocmit de comisia de cenzori, prin care se atestă că s-a depus în numerar suma de 216.300.000 lei în contul obligației din contract.
împotriva deciziei pronunțată de instanța de apel a declarat recurs, reclamanta A.V.A.S., prin care a invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în argumentarea căruia a susținut că s-au încălcat prevederile O.G. nr. 25/2002 și ale H.G. nr. 489/2003 întrucât proba investițiilor nu a fost făcută conform cerințelor acestor acte normative. Lipsa certificatului care să ateste realizarea investițiilor și a documentelor însoțitoare o îndreptățesc să solicite în temeiul art. 969 și 970 C. civ. obligarea intimatului la executarea investițiilor cu plata daunelor cominatorii.
Intimatul, prin întâmpinare, a susținut că investițiile au fost executate, în cursul anului 2000 - 2001, prin achiziționarea de agregate frigorifice fără gaz de răcire, dar pentru că acestea nu au fost recunoscute de vânzător a depus în lichidități valoarea investițiilor de mediu la care s-a obligat. Prin urmare consideră nedreaptă o soluție prin care ar fi obligat pentru a treia oară la realizarea investiției.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 304 alin. (9) C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Din perspectiva motivului de nelegalitate citat, se constată că recurenta nu a criticat soluția instanței de apel cu referire la dispozițiile legale încălcate ci a înțeles să invoce peste ceea ce s-a reținut de instanța de apel, nesocotirea prevederilor Ordonanței nr. 25/2002, pentru un contract în care obligația de realizare a investiției de mediu era anterioară intrării sale în vigoare. Prin urmare, nu se poate cere îndeplinirea unor condiții formale în legătură cu proba investițiilor de mediu decât în condițiile și cerințele existente la încheierea contractului.
Al doilea motiv care ar viza nelegalitatea în opinia recurentei este încălcarea dispozițiilor art. 969 C. civ., motivat de faptul că o clauză a contractului nu a fost realizată deși aceasta constituia obligație asumată de cumpărătoare.
Nici din acest punct de vedere critica nu poate fi reținută întrucât prin convenție nu s-a stabilit în concret, conform unui plan de investiții, care este procedura de urmat pentru realizarea acestuia. în lipsa unor clauze, însușite de părți, cu privire la proba realizării investițiilor instanțele, de fond și apel, au examinat dovezile prezentate de intimate, așa încât afirmația privind încălcarea art. 969 C. civ., nu poate fi reținută.
Și dacă s-ar admite că la data introducerii acțiunii erau aplicabile dispozițiile ordonanței, condiția prezentării unui certificat constatator al investiției la care se referă recurenta, presupune confirmarea eliberată de autoritatea de mediu privind respectarea de societate a prevederilor legale referitoare la protecția mediului ori din adresa emisă de A.M.M. rezultă că autorizațiile de mediu pe care le deține societatea nu au fost emise cu program de investiții. Mai mult, pentru procesul de privatizare bilanțul de mediu confirmă nivelul zero.
Nu în ultimul rând, potrivit art. 11 alin. (1) din ordonanța invocată de recurentă, investiția se consideră realizată în cazul în care cumpărătorul prezintă un certificat emis de cenzorii societății, dacă prin contract nu se prevede altfel. Din acest punct de vedere procesul verbal al cenzorilor certifică realizarea investiției, probă care nu a fost înlăturată de recurentă prin trimiterea la o prevedere contractuală care să dispună contrariul.
în plus, nu rezultă din conținutul articolelor citate de recurentă că în lipsa unui plan concret pentru investițiile de mediu autorizat, valoarea asumată a investiției nu poate fi acoperită în numerar.
Contestarea probelor care vizează realizarea investiției nu impune o analiză în această cale de atac întrucât criticile vizează aspecte de netemeinicie și nu de nelegalitate. Or, din actele aflate la dosarul de fond, reanalizate în apel, rezultă că a fost prezentat bilanțul de mediu "nivel zero" pentru procesul de privatizare atestat de autoritatea de mediu iar prin nota de constatare a D.G.F.P.C.F.S. Mehedinți întocmită în urma controlului privind respectarea obligațiilor din contractul de privatizare nr. 227/1998, se confirmă realizarea clauzei 7.7 din contract, astfel că buna credință în realizarea valorică a investițiilor nu poate fi pusă la îndoială.
Mai trebuie reținut că pe lângă achizițiile de agregate frigorifice performante, comisia de cenzori a atestat că în contul acelorași investiții au fost depuse sume de bani care se regăsesc în balanța analitică a societății pe anii 2000, 2001 și 2004. Așadar, față de autorizația de mediu și comunicarea A.P.M. care confirmă și împrejurarea că activitățile pe care le desfășoară societatea nu se autorizează din punct de vedere al protecției mediului și de sumele depuse în numerar pentru reabilitarea societății, soluțiile pronunțate sunt legale și temeinice.
Așa fiind, potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2390/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2477/2006. Penal → |
|---|
