ICCJ. Decizia nr. 2970/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 16 din 13 februarie 2006, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondată, plângerea petentei I.M.D. împotriva rezoluției nr. 1237/II/2 din 10 noiembrie 2005 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Instanța a reținut că prin rezoluția nr. 283/P/2004 din 27 iunie 2005 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public S.P. sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) și față de G.I. și L. sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 289, 291, 292 și 293 C. pen., reținând că fapta reclamată de persoana vătămată I.M.D., constând în aceea că notarul public ar fi autentificat, la data de 3 iunie 2002, un contract de vânzare-cumpărare a unui imobil, în care semnătura vânzătorului, I.V., tatăl sus-numitei, a fost falsificată, nu există.
S-a reținut de procuror că atât constatarea tehnico-științifică cât și expertiza grafologică au concluzionat că semnătura vânzătorului aparține lui I.V. iar martorii audiați confirmă această concluzie.
Plângerea petentei împotriva acestei soluții a fost respinsă prin rezoluția nr. 1237/II/2/2005 din 10 noiembrie 2005 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pentru a respinge plângerea împotriva acestei din urmă rezoluții formulată în baza art. 2781C. proc. pen., instanța a reținut ca verosimile concluziile constatării tehnico-științifice și ale expertizei grafologice, valorificând și constatările unei hotărâri civile definitive prin care a fost respinsă acțiunea petentei în anularea contractului de vânzare-cumpărare, pentru alte motive decât cel al falsificării semnăturii.
împotriva acestei hotărâri I.M.D. a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul neconstatării unor vicii ale raportului de expertiză și în final concluziilor greșite ale acestuia, fiind neîntemeiat respinsă cererea sa pentru efectuarea unei noi expertize.
Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul este nefondat.
Concluziile constatării tehnico-științifice și ale expertizei criminalistice sunt fundamentate pe examene comparative ale semnăturii din litigiu cu semnături ale vânzătorului depuse pe alte înscrisuri, în timp, în perioada 1983-1990, și sunt concordante în sensul autenticității semnăturii.
Aceste concluzii se coroborează și cu declarațiile numiților B.T., secretar-dactilograf, la biroul notarial, care s-a deplasat cu notarul public la domiciliul vânzătorului I.V. și în fața căruia acesta din urmă a semnat actul și U.P., vecin, care a cunoscut intenția vânzătorului de a vinde apartamentul fiicei sale G.L., văzându-l chiar pe notar venind cu secretarul la locuința acestuia.
Neexistând îndoieli cu privire la exactitatea condițiilor raportului de expertiză grafologică, în cauză nu se justifică dispunerea unei noi expertize, așa cum solicită petenta recurentă.
Față de cele de preced, s-a constatat că hotărârea atacată a fost legală și temeinică, recursul petentei I.M.D. a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2977/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2971/2006. Penal → |
|---|
