ICCJ. Decizia nr. 2977/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1632 din 6 decembrie 2005, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire a sentinței penală nr. 897 din 30 iunie 2004 pronunțată în dosarul nr. 2287/2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală, formulată de condamnatul Șt.N.
S-a reținut de instanța de fond că prin cererea de sesizare, condamnatul a solicitat audierea martorilor I.I. și T.E., cărora tatăl acesteia le-a mărturisit săvârșirea faptei.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul, susținând admiterea cererii de revizuire, fiind descoperite fapte și împrejurări noi.
Prin decizia penală nr. 93 din 9 februarie 2006, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul revizuientului.
Și împotriva deciziei pronunțate de instanța de control judiciar, revizuientul a formulat recurs, reiterând motivul invocat în apel.
Recursul este nefondat.
Analizând actele dosarului, Curtea constată că, instanțele au administrat toate probele necesare pentru stabilirea adevărului.
Cum solicitarea condamnatului de a fi audiate cele două martore, nu reprezintă dovada unor fapte sau împrejurări noi, astfel cum conform dispozițiilor art. 394 C. proc. pen., ci fapte și împrejurări deja cunoscute și verificate, cererea de revizuire nu poate fi admisă.
Pe cale de consecință, Curtea, în temeiul prevederilor art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul condamnatului revizuient.
Au fost văzute și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← Modificări de pedepse. Contopirea pedepselor. Instanţa competentă | ICCJ. Decizia nr. 2970/2006. Penal → |
|---|
