ICCJ. Decizia nr. 2959/2006. Penal

Decizii penale ICCJ 2006

Tribunalul Bihor - Oradea, prin sentința penală nr. 313 din 17 noiembrie 2003, pronunțată în dosarul nr. 6639/2002, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul G.D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 174 - art. 175 lit. c) C. pen.

A dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului conform art. 350 alin. (2) C. proc. pen.

A constatat că inculpatul a fost reținut 24 ore, în data de 10 februarie 1999, și arestat preventiv din data de 20 mai 2002 până în 17 noiembrie 2003.

A constatat că în cauză nu s-au formulat pretenții civile.

în baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea în favoarea statului a țevii de cupru - corp delict.

în baza art. 192 C. proc. pen., cheltuielile avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, înregistrat la instanță, la 9 august 2002, a fost trimis în judecată inculpatul G.D. pentru comiterea infracțiunii de omor calificat prevăzută și pedepsită de art. 174 - art. 175 lit. c) C. pen., reținându-se că, în data de 9 februarie 1999, cu un corp contondent, i-a aplicat mai multe lovituri în cap soției sale, respectiv victima G.F., după care a sugrumat-o cu o conductă din cupru.

în vederea susținerii acestei acuzări, în actul de inculpare s-a arătat că moartea victimei ar fi survenit în următoarele împrejurări:

în urmă cu 18 ani, inculpatul G.D., care este de religie penticostală, s-a căsătorit cu S.F., din căsătoria lor rezultând o fată și un băiat în vârstă de 15, respectiv 13 ani.

După căsătorie, G.F. s-a încadrat ca vânzătoare în alimentația publică, lucrând până în anul 1995 la alimentara din cadrul magazinului Crișul.

Lucrând ca gestionară la alimentară, prin intermediul șefului de unitate C.I., G.F. l-a cunoscut pe numitul A.D., care aproviziona cu pâine alimentara, având la acea dată o brutărie.

La cererea lui C.I., A.D. a acceptat să-l angajeze ca șofer pe inculpat, căruia i-a închiriat o mașină Toyota.

în urma discuțiilor purtate cu inculpatul și soția acestuia, A.D. a acceptat să se asocieze cu acesta, cumpărând o casă pe str. I.P. Pincio de la B.V., în care se amenajase o brutărie și concomitent a făcut demersurile pentru înființarea SC R. SRL.

La sfârșitul anului 1996, brutăria a început să funcționeze, dar pe parcurs au început să apară neînțelegeri financiare între cei doi asociați, determinate pe de o parte de faptul că inculpatul luase din banii societății pentru a-și cumpăra o casă pe str. I.P. Pincio, iar pe de altă parte de faptul că deși inițial spusese asociatului că s-a împrumutat de bani de la sora sa din America, ulterior i-a spus acestuia că trebuie să-i restituie surorii banii cu dobândă din încasările societății.

După cumpărarea casei de pe str. I.P. Pincio, timp de aproximativ o lună și jumătate inculpatul s-a ocupat de amenajarea casei.

Ulterior, asociatul A.D. și-a luat concediu, iar la reîntoarcerea din concediu a constatat că datoriile societății către M.T., aparțin familiei O.D. și M. care le livrase făină, au crescut.

Nemulțumit de aspectele financiare menționate mai sus, A.D. a fost de acord să se retragă din societatea SC R. SRL, iar inculpatul să-l despăgubească în raport cu cota parte din capitalul social, înțelegere concretizată printr-un proces-verbal.

După retragerea lui A.D. din societate, datoriile societății și ale inculpatului care, rămas asociat unic, a împrumutat bani cu dobândă de la mai multe persoane, au crescut, ajungând în total în sumă de 75.000 - 80.000 mărci germane.

în acest context, în data de 6 februarie 1999, S.S. și S.V. care erau nașii inculpatului și ai soției sale, au trecut pe la domiciliul acestora și, în cadrul discuțiilor purtate în legătură cu datoriile pe care le aveau aceștia din urmă, s-a pus în discuție pentru prima dată problema vânzării brutăriei, S.S., sunându-l pe cumnatul său, G.G. și insistând pe lângă acesta să cumpere brutăria, deși obiectul de activitate al societății acestuia cuprindea alte activități.

în data 7 februarie 1999, inculpatul și soția sa au participat la slujba religioasă de la Biserica S., mai mulți martori sesizând starea de supărare a soției inculpatului și faptul că aceasta a refuzat să ia împărtășania din partea pastorului.

în seara zilei de 8 februarie 1999, în jurul orei 20,00, inculpatul care se afla în brutărie, a purtat o discuție cu brutarul P.G. și cumnatul său S.V., acesta din urmă povestindu-le despre capacitatea unor prezicători de a prevesti viitorul oamenilor. Soția inculpatului, care se afla la brutărie, nu a intervenit în discuția purtată între cei trei, iar în jurul orei 23,30, fiind răcită de câteva zile, a plecat acasă.

La puțin timp, după plecarea soției, inculpatul și cumnatul său au părăsit și ei brutăria, inculpatul trecând pe la domiciliul nașului său, S.S., căruia i-a restituit 5.000.000 lei, pe care îi împrumutase înainte cu o săptămână pentru a cumpăra combustibil la brutărie.

în jurul orei 21,30, după ce a fost servit cu sarmale de nașa sa, S.V., inculpatul a plecat la domiciliu.

La data de 9 februarie 1999, în jurul orei 6,45 - 6,50, inculpatul a ajuns la brutărie, unde s-a întâlnit cu brutarul P.G. care lucrase în tura de noapte și care tocmai ieșea din curtea brutăriei pentru a merge la domiciliu.

în jurul orei 8,00, șoferul L.I. care-i efectuase deja un transport de pâine, pe care-l distribuise la diferite unități din Oradea, s-a reîntors din cursă cu mașina Toyota de culoare vișinie, pe care, conform obiceiului, a introdus-o cu spatele în curtea brutăriei, pentru a fi reîncărcată cu pâine.

în jurul orei 8,15, șoferul L.I. a plecat în cursă, iar în momentul în care a trecut pe str. I.P. Pincio în dreptul imobilului a văzut-o în stradă, închizând poarta de la intrare, pe numita G.F., pe care a claxonat-o și concomitent a salutat-o, după care și-a continuat cursa spre oraș.

Imediat după plecarea șoferului L.I., inculpatul s-a deplasat la domiciliu pentru a duce la brutărie mașina Suzuki de culoare albă, care fusese parcată peste noapte în fața casei sale de. Ajungând în fața brutăriei, inculpatul a introdus mașina cu spatele în curtea brutăriei, partea dreaptă a autoturismului fiind la o distanță de aproximativ 50 cm de perete, loc prin care se putea intra în brutărie pentru eventualii cumpărători de pâine.

Inculpatul a încărcat mașina cu pâine, ajutat fiind de brutarul L.L., iar în jurul orei 9,00 - 9,19, în timp ce se afla lângă mașină, având ușa stângă deschisă, în curtea brutăriei a intrat martora B.F., care stă peste drum de brutărie și care i-a cerut inculpatului să-i plătească o datorie de 75.000 lei reprezentând unele reparații pe care le-a făcut soțul său la brutărie, inculpatul trimițând-o în brutărie la soția sa.

De menționat faptul că, în momentul când martora B.F. a discutat cu inculpatul, a văzut că acesta avea în mână ceva acte și nu a observat că pe scaunul din față partea dreaptă sau pe podea s-ar afla un bagaj (sac).

Intrând în brutărie, B.F. a găsit pe numitele P.M. și S.E. care cumpărau pâine de la soția inculpatului, martora așteptând până când cele două femei au fost servite.

După plecarea sus-numitelor, martora B.F. s-a înțeles să îi dea numai 50.000 lei în contul datoriei iar pentru diferența de 25.000 lei să-i dea pâine și rebuturi.

Neavând asupra sa o plasă, martora B.F. a luat câteva pâini pe care le-a dus acasă, după care s-a reîntors și intrând în camera în care se afla cuptorul, aceasta i-a văzut pe brutarii C.M. și L.L. care mâncau și pe care i-a întrebat de ce este supărată F., aceștia răspunzându-i că "toată ziua a fost așa".

După ce și-a luat de pe raft mai multe bucăți de pâine, martora B.F. le-a luat în brațe, iar la ieșirea din brutărie, pe terasă, în jurul orei 9,15 - 9,20, s-a întâlnit cu martora B.R.C., care intra după pâine.

După ce a lăsat pâinea la domiciliu, martora B.F. s-a deplasat după 4 litri de lapte la familia C., lapte pe care l-a dus la domiciliu.

în jurul orei 10,00, martora H.S., care locuia pe str. I.P. Pincio, s-a dus la brutărie pentru a cumpăra pâine, iar în momentul în care a intrat în curte, din fața ușii de acces în bucătărie l-a văzut pe inculpat trăgând-o pe soția sa în spatele brutăriei, ținându-i o mână pe gură. Martora a intrat înăuntru în brutărie, a cumpărat pâine, după care s-a reîntors la domiciliu.

în momentul în care martora a ajuns în dreptul imobilului de pe str. I.I. Pincio, auzind un zgomot asemănător celui produs de aruncarea unui corp metalic, s-a întors înapoi și l-a observat pe inculpat în spatele dubiței cu care transporta pâine, după care acesta a întors vehiculul și s-a deplasat cu acesta în direcția de mers a martorei.

Martora B.F., ajungând cu laptele la domiciliu, a mâncat, s-a îmbrăcat, după care în jurul orei 11,00, s-a deplasat în stația de autobuz de pe str. Matei Corvin pentru a se deplasa în oraș cu autobuzul.

întrucât în cursul nopții ninsese, traficul rutier din ziua respectivă s-a desfășurat în condiții grele, astfel că autobuzul care trebuia să ajungă la stație la ora 11,10, a ajuns cu mult după ora 11,30.

în timpul în care martora B.F. a stat în stație în așteptarea autobuzului, aceasta nu a văzut venind din oraș cele 2 mașini cu care inculpatul transporta pâine de la brutărie, în schimb a văzut ARO-ul poliției venind în cartierul Oncea.

Conform propriei susțineri a inculpatului, înainte de a ieși din curtea brutăriei, inculpatul ar fi căutat-o pe soție în spatele brutăriei, găsind-o în pod, insistând să coboare din podul brutăriei, soția i-ar fi răspuns că "ți-am distrus viața ție și copiilor, mai bine mor".

Inculpatul s-ar fi urcat și el în pod, convingând-o pe soție să coboare, el coborând în urma sa, după care el a plecat să distribuie pâine pe ruta Paleu - Uileacul de Munte - Cetariu, ajungând cu o întârziere de o oră.

Reîntorcându-se de la Cetariu, în colțul străzii I. Bogdan cu I.P. Pincio s-a întâlnit cu șoferul L.I. și amândoi au circulat cu mașinile spre brutărie, inculpatul circulând în față și intrând în curtea brutăriei cu fața, contrar obiceiului, iar L.I. a intrat sub copertină cu spatele. De asemenea, în rechizitoriu s-a reținut ca fiind relevant faptul că de la data când L.L. a lucrat la brutărie până în 9 februarie 1999, acesta niciodată nu s-a intersectat la întoarcerea din cursă cu inculpatul.

Coborând din mașină, inculpatul a intrat în brutărie și a întrebat pe cei doi brutari unde este soția sa, aceștia răspunzându-i că lipsește de mai mult timp. Imediat după aceasta, inculpatul a ieșit în curte, de unde s-a reîntors după 1-2 minute și așezându-se pe o navetă în sala cuptorului, s-a exprimat cu următoarele cuvinte: "vai ce mi-a fost dat, a murit F.".

Auzind cele spuse de inculpat, martorii L.L. și L.I. a ieșit din brutărie pe ușa din spate și a văzut-o pe soția inculpatului moartă, după care au revenit în brutărie și i-au spus acestuia să anunțe poliția, inculpatul cerându-le să continue activitatea la brutărie.

Conform susținerii inculpatului, după găsirea cadavrului ar fi sunat de pe telefonul de la brutărie la poliție și ulterior ar fi sunat de pe telefonul mobil pe nașul său, S.S.

Prin rechizitoriu s-a arătat că această susținere a inculpatului a fost infirmată de martorul S.S., care a susținut că a primit telefon de la inculpat, în jurul orei 9,30 - 9,45, fapt confirmat și de martorul P.M., care se afla lângă S.S. în momentul în care a primit telefon de la inculpat și căruia i-a spus că trebuie să plece de la Borod la Oradea întrucât finul său are unele probleme. S-a menționat faptul că, în convorbirea telefonică pe care inculpatul ar fi purtat-o cu S.S., acesta a insistat să-i aducă bani, iar la răspunsul că nu are bani, inculpatul a afirmat că "nu atât am nevoie de bani cât de tine".

De menționat că, prin rechizitoriu s-a susținut că, relevante pentru atitudinea sinceră a inculpatului ar fi declarațiile succesive pe care le-a dat în fața procurorului în sensul că în prima declarație pe care acesta o dă din 9 februarie 1999, nu susține că soția sa s-ar fi urcat în pod înainte de plecarea sa în cursă, ci numai în declarația pe care a dat-o în data de 10 februarie 1999, inculpatul a susținut că soția sa s-a urcat în pod, precum și comportamentul inculpatului din momentul intrării acestuia în biserică și până la data arestării, comportament catalogat în actul de acuzare ca fiind anormal, comportament reținut a fi concretizat prin următoarele manifestări: după ce a anunțat poliției moartea soției, inculpatul a vândut pâine martorului F.S.; după anunțarea poliției, inculpatul s-a deplasat cu mașina până la locuința soacrei dar nu a intrat în casă, inculpatul, după anunțarea poliției a circulat pe stradă, întâlnindu-se cu vecinul F.I. care l-a întrebat "ce facem cu Toyota", inculpatul răspunzându-i "o să vorbim după-masă, mai târziu"; în timpul slujbei religioase inculpatul nu a avut tăria de caracter de a ridica giulgiul de pe fața soției și nici măcar nu a lăcrimat; ajungând în cimitir, inculpatul i-a cerut martorului S.G. înainte de începerea slujbei "începe odată să terminăm treaba", dorind să vadă sicriul acoperit mai rapid, fapt ce i-a consternat pe martorii P.M. și P.G.; în cimitir, după începerea slujbei, dat fiind faptul că sora sa îl sunase pe telefonul mobil al martorului S.S., acesta s-a îndepărtat aproximativ 10 m, fapt ce a indignat pe toți credincioșii din cimitir, acesta nefiind prezent nici în momentul când sicriul a fost lăsat în groapă, la masa de pomenire care s-a ținut la brutărie, inculpatul a avut o manifestare care i-a șocat pe participanți cu întrebări "a fost bun gulașul"; la 3 luni după decesul soției, inculpatul a fost naș la o nuntă; la câteva luni după moartea soției, inculpatul a început să facă curte numitei D.F., mai tânără cu 20 de ani decât el, dar tatăl acesteia, într-o discuție pe care a avut-o cu inculpatul și părinții acestuia la domiciliul acestora din urmă, i-a spus că se opune căsătoriei dintre cei doi, dat fiind diferența de vârstă dintre fiica sa și inculpat, pe de altă parte că, crede că și-a ucis soția; după moartea soției nu a purtat haine de doliu decât atunci când s-a prezentat la procuror pentru a afla dacă a fost descoperit ucigașul fostei sale soții; după moartea soției, inculpatul le-a inoculat celor doi copii ideea că mama lor a fost posedată de diavol și că s-a sinucis; după înmormântarea soției și până la data arestării, inculpatul l-a bănuit pe martorul G.D. că ar fi făcut declarații acuzatoare la adresa sa, motiv pentru care a încercat să-l discrediteze, dat fiind faptul că și acesta era dirijor împreună cu inculpatul la biserica S.; deși la data de 6 mai 2002, comitetul director de la biserica S. i-a chemat în fața sa pe martorul G.D. și pe inculpat, recomandându-le să treacă peste disensiunile personale și să-și îmbunătățească activitatea corului, inculpatul s-a angajat că va respecta această recomandare; în data de 14 mai 2002, inculpatul în fața membrilor corului a anunțat că își dă demisia din funcția de dirijor, motiv pentru care, în data de 18 mai 2002, pastorul P.G., aflând despre demisia inculpatului, l-a căutat personal la domiciliu, spunând că va fi convocat în fața comitetului director pentru a justifica motivul demisiei; deși pastorul principal a insistat ca inculpatul să îi spună motivul real al demisiei, acesta nu avea tăria de caracter să recunoască disensiunile cu G.D.

Audiat fiind, inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei, susținând că nu și-a ucis soția și de altfel consideră că aceasta s-a sinucis, iar în momentul în care a plecat pe traseul Paleu - Uileacul de Munte - Cetariu pentru a duce pâine magazinelor din aceste localități, soția era încă în viață iar despre moartea acesteia a aflat abia în momentul în care s-a întors la brutărie, când a găsit-o moartă în spatele brutăriei.

Astfel, în declarația pe care inculpatul a dat-o în fața instanței acesta a arătat cu lux de amănunte ce s-a întâmplat, respectiv ce a făcut în acea zi de 9 februarie 1999. Conform propriei declarații, în data de 9 februarie 1999, pe la orele 6,50 a.m., a ajuns la brutărie unde a desfășurat activitățile obișnuite până, în jurul orei 8,00, când l-a ajutat pe șoferul L.I. să încarce mașina acestuia cu pâine, activitate pe care a desfășurat-o până la aproximativ 8,30. în jurul aceleiași ore, a sosit la brutărie și victima G.F., a pus-o la curent cu probleme brutăriei, după care a plecat până acasă și a mâncat. Ajungând acasă, a stat aproximativ 5-10 minute vrând să mănânce, dar mâncarea fiind rece "a ciugulit numai ceva", după care a ieșit în curte, a curățat mașina și s-a întors la brutărie, motiv pentru care a mers să o caute, găsind-o în mansarda brutăriei (din spusele inculpatului, aceasta se întâmpla în jurul orei 9,00), văzând-o în mansardă, i-a spus acesteia să coboare, victima nu a vrut, motiv pentru care inculpatul s-a urcat la rândul său în, mansardă, susținând că aceasta i-a spus niște cuvinte care l-au șocat, respectiv "îmi pare rău că ți-am distrus viața, dar măcar tu și copiii să fiți bine", spunându-i totodată că vrea să se arunce de acolo și să moară, dar inculpatul, insistând, a reușit să o determine să coboare, după ce i-a spus că tranzacția cu brutăria urma să se încheie în zilele următoare. După ce au coborât din mansardă, inculpatul s-a dus în magazinul brutăriei pentru ca, ajutat de brutarul L.L. să încarce cu pâine mașina Suzuky de culoare albă, mașină cu care urma să distribuie pâinea pe ruta Paleu - Uileacul de Munte - Cetariu, iar victima G.F. s-a dus să caute niște acte, respectiv chitanțiere și facturi necesare plecării în cursă. Aproximativ când inculpatul și brutarul L.L. au terminat de încărcat mașina, puțin după ora 9,00, a venit după pâine numita B.F., a schimbat câteva cuvinte cu aceasta, după care s-a urcat în mașină și a plecat să distribuie pâine. Inculpatul a menționat, de asemenea, că el distribuia pâinea doar de câteva zile, plecând de obicei cel târziu la ora 8,00, dar în data de 9 februarie 1999 a plecat cu o oră mai târziu, respectiv puțin după ora 9,00, datorită stării proaste a drumului și în ideea că până la acea oră s-ar fi pus criblură pe drum și s-ar fi putut circula mai bine. Tot din declarația inculpatului rezultă că acesta a plecat să distribuie pâinea, în jurul orei 9,00, și datorită stării proaste a drumului, a circulat cu o viteză foarte mică, respectiv 20-30 km/oră, ajungând astfel să se întoarcă la brutărie pe la orele 11,30. Pe traseu inculpatul a arătat că s-a întâlnit, în jurul orelor 10,00, cu o cunoștință, respectiv cu martorul C.I., când s-a întors la brutărie în colțul străzii I.P. Pincio s-a întâlnit cu șoferul L.I. care venea și el la brutărie. Inculpatul a intrat primul în brutărie, mergând și parcând mașina în curte, iar șoferul a parcat mașina în fața ușii de acces în magazinul brutăriei, sub copertină, cu spatele, deoarece urma să mai încarce pâine pentru a pleca din nou să o distribuie în oraș. Inculpatul a precizat că a intrat în curtea brutăriei, dar că atunci nu a văzut nimic deoarece era preocupat să-și ia de pe scaunul din dreapta față actele și să închidă mașina, astfel că nu s-a uitat înspre spatele curții, ducându-se direct în magazinul brutăriei. A observat că în magazin nu era soția sa, a căutat-o în magazia de pâine și nevăzând-o, i-a întrebat pe brutari unde este aceasta, iar aceștia i-au spus că nu știu, deoarece numita G.F. lipsea de mult timp. Potrivit susținerilor inculpatului, amintindu-și de întâmplarea petrecută de dinaintea plecării în cursă și gândindu-se că aceasta a pățit ceva, a plecat în curte pentru a o căuta, vrând să urce în pod. Când a dat colțul, a observat o parte din mâna numitei G.F., atunci s-a îndreptat într-acolo și a văzut-o întinsă pe spate, având o țeavă de cupru înfășurată în jurul gâtului. în primul moment a vrut să-i desfacă țeava și a pus mâna pe un capăt, dar uitându-se mai bine, a văzut că este moartă, astfel că s-a ridicat și s-a dus în magazinul brutăriei și le-a spus brutarilor și șoferului L.I. care se afla acolo că "a murit F.", după ce i-a anunțat pe aceștia că F. a murit, brutarul și șoferul au ieșit să o vadă și după ce aceștia s-au întors după circa 2-3 minute în urma discuțiilor cu șoferul, a ajuns la concluzia că trebuie să anunțe organele de poliție, ceea ce a și făcut, astfel că, în jurul orelor 11,30, a anunțat organele de poliție, spunând că "vreau să anunț o sinucidere", după ce a sunat la poliție, a început să sune diferite persoane, primul fiind nașul său, S.S., căruia i-a spus să vină repede la brutărie și să aducă 2-3 milioane lei, fără a-i spune că a găsit-o moartă pe soția sa. Inculpatul a declarat că le-a spus brutarilor și șoferului să descarce lăzile din mașina sa, să ia sacul de sare pe care-l pusese în mașină, pe scaunul din dreapta față înainte de a pleca să distribuie pâine, după care a luat mașina și a mers la socrul său, care locuia la o distanță de aproximativ 300 m, a văzut că poarta este închisă și și-a dat seama că socrul său nu este acasă și știind că soacra sa este bolnavă, nu a putut să-i spună că fiica sa este moartă, motiv pentru care s-a întors înapoi la brutărie, lăsând mașina în fața porții. Inculpatul a relatat că atunci când a intrat în curte, a văzut că se vedea mâna victimei și știind că urmează să vină copiii de la școală, pentru a nu fi șocați, a luat un butoi de tablă în care erau 5-10 litri motorină și l-a mutat lângă zid pentru a nu se observa din curte locul unde se afla victima G.F., după care a intrat în brutărie și a sunat la socrii săi, a vorbit cu soacra sa, a avut o scurtă discuție cu aceasta fără să-i spună ce s-a întâmplat, dar aceasta i-a spus că a fost V., fratele victimei pe la ei acasă și i-a spus că F. "este în ultimul hal", referindu-se la faptul că era bolnavă, luând o săptămână medicamente.

Totodată, inculpatul a declarat că, neștiind ce să facă în situația dată și trebuind să onoreze contractele, a continuat munca până a venit poliția, după aproximativ 40 minute, în jurul orei 12,10. Inculpatul a afirmat că nașul său, S.S. a ajuns la brutărie în jurul orelor 12,45.

Examinând actele și lucrările dosarului, respectiv procesul-verbal de consemnare a denunțului oral, procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșa fotografică, procesul-verbal de conducere în teren, raportul de constatare medico-legală, raportul de expertiză, declarațiile martorilor audiați atât în cursul urmăririi penale cât și la instanță, rapoartele de constatare tehnico-științifică, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, precum și declarațiile inculpatului, prima instanță a reținut următoarele:

în data de 9 februarie 1999, V.C., ofițer de serviciu din cadrul Poliției municipiului Oradea, a fost sesizat telefonic de către inculpatul G.D. cu privire la faptul că în aceeași zi, în jurul orei 11,40, în curtea imobilului de pe str. I.P. Pincio a găsit-o decedată pe soția sa, G.F. de 35 ani, ocazie cu care acesta a afirmat faptul că bănuiește că este vorba de o sinucidere.

Imediat după primirea telefonului, ofițerul de serviciu V.C. a anunțat echipajul din cadrul Biroului ordine publică - evenimente, format din subofițerul M.D. și H.C., care s-au deplasat de urgență la fața locului.

Ajungând la fața locului și văzând cadavrul în spatele brutăriei, cei doi lucrători de poliție și-au dat seama imediat că victima nu s-a sinucis, motiv pentru care au anunțat prin stație pe ofițerul de serviciu V.C., cerând să trimită echipa de cercetare la fața locului, conducătorul auto H.C., deplasându-se în acest scop la sediul I.P.J. Bihor iar subofițerul M.D. rămânând să asigure paza locului faptei până la sosirea echipei de cercetare urmată de polițiști și de procuror.

Cercetarea la fața locului a început la ora 12,15, ocazie cu care s-au constatat următoarele:

Lângă gardul din partea de vest a curții brutăriei vis-a-vis de fereastra biroului administratorului, s-a găsit un container uzat abandonat, răsturnat pe o parte. în dreapta acestui container, la 60 cm pe zăpadă, s-au evidențiat două pete de 10/15 cm, precum și stropi de substanță de culoare roșiatică, aspect de sânge.

La 6 m de aceste urme, oblic pe direcția sud-est, după colțul clădirii brutăriei, în partea de sud, pe zăpadă, s-a găsit cadavrul numitei G.F., culcată pe spate cu fața în sus, capul orientat spre sud, piciorul rezemat de fundația zidului clădirii brutăriei, piciorul drept flectat din genunchi cu tocul cizmei pe zăpadă, membrele superioare depărtate de corp în unghi de 90 grade cu palmele pe zăpadă și cu degetele mâinii drepte ușor strânse, între degetul mijlociu și inelar de la mâna dreaptă s-a găsit un fir de păr de culoare brună cu început de încărunțire.

Procedându-se la examinarea externă a cadavrului, s-a constatat că fața de la nivelul nasului este acoperită de o scurgere de lichid de culoare brun-roșiatic cu aspect de sânge, care pornește de la cele două orificii nazale fiind prelins intensiv și în podoaba capilară.

Pe obiectele de îmbrăcăminte, zona bustului și în zona găsirii cadavrului, pe o rază de 1 x 1,5 m, s-au evidențiat peste și stropi de substanță brun-roșcată cu aspect de sânge.

în jurul gâtului s-a înfășurat de două ori un laț tip de strangulare, realizat dintr-o țeavă de cupru cu diametrul exterior de 8 mm, capetele acestui laț fiind orientate în sus, lungimea urmând a fi stabilită după necropsia cadavrului peste o parte a gulerului puloverului situat sub bărbie.

De la călcâiul cizmei corespunzătoare piciorului stâng de la cadavru spre vest s-a evidențiat pe zăpadă o urmă de târâre sub formă de arc de cerc pe o distanță de 40 cm. în același colț de clădire, pe latura de vest, aproape lipit de zidul clădirii brutăriei, s-a găsit un butoi de metal vopsit cu deruginol, având în partea superioară către margine un robinet de inox iar suprafața fiindu-i acoperită cu zăpadă.

în locul inițial situării butoiului s-a observat o zonă circulară lipsită de zăpadă cu același diametru cu butoiul din cauză, butoiul era gol, dar pe zăpadă între locul inițial și locul găsirii nu s-au observat urme de tragere și târâre.

între locul găsirii cadavrului și containerul de lângă gard, pe zăpadă s-au evidențiat o multitudine de urme de încălțăminte, printre care s-au evidențiat și urme de încălțăminte create de cizmele victimei, având direcția de deplasare de la container spre colțul clădirii.

La sosirea primilor lucrători de poliție la fața locului, în grădina imobilului în cauză și de la cadavru spre ușa de acces în hala de producție aflată în partea de sus a clădirii brutăriei, pe zăpadă nu s-a evidențiat nici o urmă de încălțăminte și nici alte urme de natură biologică.

în clădirea brutăriei nu s-au identificat urme de natură biologică sau urma legate de deces.

După terminarea cercetării la fața locului, cadavrul numitei G.F. a fost ridicat și transportat la morga laboratorului de medicină legală pentru efectuarea necropsiei și stabilirea cauzei medico-legale a decesului.

Cu ocazia efectuării necropsiei cadavrului, s-a constatat că numita G.F. a prezentat următoarele semne de violență:

1. - la nivelul gâtului s-a găsit o țeavă cu diametrul de 0,7 - 0,8 cm2 răsucită de două ori în jurul gâtului cu capetele libere orientate anterior. După îndepărtarea acestui laț, la nivelul gâtului, laringian, s-a observat o depresiune caldă pe alocuri violacee orizontală, cu o lățime de circa 0,5 cm, cu o adâncime maximă de 0,4 cm și care cervical anterior în jumătatea dreaptă se închide sub forma unei încrucișări prelungindu-se oblic ascendent din înainte-înapoi; cea de-a doua buclă se închide la nivel nucal în zona pilozității capilare unde apare sub forma a două șanțuri suprapuse mult superficializate;

2. - frontal intersprâncenos stric paradonian stâng o plagă cu margini neregulate aproximativ sub forma unei semilune prin dehiscență cvasiverticală, cu o lungime de 2,4 cm; părțile moi învecinate buzelor plăgii apar brune pe o lățime de până la 0,5 cm;

3. - piramida nazală cu o mobilitate patologică în jumătatea inferioară prezintă median o plagă cu margini relativ netede dar cu un traiect neregulat format dintr-o porțiune de cca. 1 cm curbă cu concavitatea caudal și o fină prelungire în drt. Și superior de cca. 0,3 cm. Părțile moi învecinate sunt tumefiate și au un aspect roșu violaceu, palid predominant versantul stâng. La sondarea plăgii s-a constatat o profunzime mare, până la baza septului. La orificiile nazale s-a observat sânge coagulat.

4. - marginea liberă a buzei inferioare prezintă trei mici cruste brune;

5. - mentonier stg. corespunzător ramurii orizontale și submentonier o echimoză roșie de 4/2,5 cm;

6. - fața dorsală a degetului III mâna dr. Corespunzător articulației interfalangiene proximale și falangei II, patru mici escoriații din care una punctiformă și trei liniare de până la 0,5 cm;

7. - la nivelul genunchiului dr. echimoză roșie de 2/1,5 cm cu infiltrat sanguin subadiacent evidențiat la secționarea tegumentelor.

Din concluziile raportului de constatare medico-legală rezultă următoarele:

1. - Moartea numitei G.F. a fost violentă

2. - Ea s-a datorat asfixiei mecanice prin strangulare;

3. - Având în vedere felul lațului și modul de realizare a acestuia se exclude suicidul;

4. - Moartea poate data din dimineața zilei de 9 februarie 1999;

5. - Leziunile s-au putut produce după cum urmează:

- la nivelul gâtului prin acțiunea unui laț dur;

- la nivelul feței prin lovire cu corpuri dure cu muchii sau prin lovire de un corp dur neregulat cu muchii;

- la nivelul genunchiului drt. prin cădere pe un plan dur;

6. - între leziunile de la nivelul gâtului și decesul victimei există un raport de cauzalitate directă necondiționată;

7. - O posibilă poziție victimă-agresor a fost "față în față" în momentul fixării lațului, victima fiind în decubit dorsal, reieșind astfel, fără putință de tăgadă că victima G.F. a fost omorâtă și nicidecum nu s-a sinucis.

în ceea ce privește autorul acestei fapte, deși prin actul de inculpare s-a reținut că inculpatul G.D. ar fi fost cel care a omorât-o pe G.F., instanța a considerat că în cauză sunt insuficiente probe pentru dovedirea vinovăției acestuia, creându-se astfel dubii în acest sens, cu atât mai mult cu cât acuzarea este construită în special pe probe circumstanțiale legate de comportamentul inculpatului.

Astfel, susținerile inculpatului că în momentul în care a plecat pentru a distribui pâine pe traseul Oradea - Paleu - Uileacul de Munte - Cetariu și retur, soția sa era încă în viață, sunt confirmate de declarațiile următorilor martori:

- martora B.F., care în declarația dată afirmă următoarele: "în 9 februarie 1999, m-am deplasat la brutărie, cam în jurul orei 9,15, când am intrat în curte am văzut că sub copertină se afla o mașină Toyota de culoare albă cu ușa deschisă în partea șoferului și l-am observat în mașină pe inculpat. M-am dus la acesta, ne-am salutat și l-am întrebat dacă poate să-mi restituie banii pentru lucrările pe care anterior le efectuase soțul meu pentru ei. Acesta mi-a spus să merg înăuntru să vorbesc cu F. Când am ajuns în fața ușii de la intrarea în magazin, m-am întâlnit cu două femei în vârstă, le-am lăsat să intre, după care am intrat și eu, înăuntru aflându-se victima G.F. După ce am intrat prima dată, numita G.F. le-a servit pe cele două femei, după care am stat un pic de vorbă cu ea_, arăt că înainte ca eu să intru în magazin, inculpatul a plecat cu mașina Toyota albă, în contul datoriei eu m-am înțeles cu G.F. să-mi dea pe o parte din bani pâine de mâncat și pentru o parte, pâine pentru porci, nu aveam plasă la mine, motiv pentru care m-am dus acasă și m-am întors cu o plasă pentru a lua pâinea pentru porci. Arăt că nu m-am întâlnit cu nimeni. Când m-am întors la magazin era doar G.F. _ La ieșirea din magazin am dat nas în nas cu B.R., pe care am salutat-o, după care am plecat acasă. Eu nu m-am întâlnit cu inculpatul, acesta plecând când eu am venit la magazin prima dată _ când am ieșit în stradă nu am observat vreo persoană sau mașină în fața brutăriei";

- martora B.R., care în declarația dată a afirmat că: "în februarie 1999 eu lucram la SC T. SRL care avea sediul la intersecția străzii P.I. Pincio cu I. Bogdan, în 9 februarie 1999, eu m-am dus să fac cumpărături la patron la alimentara aflată pe str. I. Bogdan în partea de jos spre Matei Corvin, după care m-am întors și m-am dus la brutărie după pâine. Apreciez că am intrat în brutărie pe la orele 9,15 - 9,20 și în curte m-am întâlnit cu B.F. care avea mai multe pâini în brațe, eu am salutat-o _, am intrat în magazin nefiind înăuntru altă persoană decât G.F., i-am cerut o pâine, acesta m-a servit, după care eu am plecat. Eu nu m-am mai întâlnit cu nimeni altcineva. Menționez că aveam pauză între orele 9,00 și 9,30, cele arătate de martoră petrecându-se în timpul acestei pauze;

- martora H.M., care în declarația dată a afirmat următoarele: "arăt că eu am lucrat ca brutar la brutăria R. și în 9 februarie 1999 am intrat în serviciu și am ajuns la brutărie la orele 6,45 dimineața _ inculpatul, ajutat de colegul meu L.L. au încărcat pâinea în mașina marca Suzuki de culoare albă, această operațiune s-a desfășurat, în jurul orelor 8,30 - 9,00 _ în jurul orelor 9,00 fără să pot preciza exact ora, nu l-am mai văzut pe inculpat, după aproximativ 10-15 minute l-am auzit pe colegul meu L.L. vorbind cu G.F ._ Arăt că eu nu am mai ieșit din hala de producție și nu am mai văzut-o pe G.F. Arăt că la un moment dat, aproximativ pe la orele 9,25 - 9,30 a intrat în brutărie o vecină pe nume D.F. _ a intrat în magazin eu auzind că vorbea cu cineva, nu am văzut cu cine, dar cred că vorbea cu G.F ._ După plecarea numitei B.F., la orele 9,30, am observat că victima G.F. lipsea din magazin, după câte îmi aduc aminte, în jurul orelor 9,40 _ pe la orele 10,40 a venit un distribuitor care trebuia să încaseze de la patroni niște bani pentru amelioratori deoarece nu era nici unul din ei am sunat la G.F. acasă dar acolo nu mi-a răspuns nimeni, după care am sunat și la mama ei, dar nici acolo nu mi-a răspuns nimeni, eu spunând distribuitorului să vină mai târziu. Pe la orele 11,00 - 11,15 a intrat în brutărie inculpatul G.D.";

- martorul L.L., în declarația dată, a afirmat următoarele: "am lucrat în calitate de brutar la brutăria R. iar în dimineața zilei de 9 februarie 1999 am intrat de serviciu _ la un moment dat în timp ce eu îmi desfășuram activitatea obișnuită în hală am observat, respectiv am fost strigat de G.D. să mă duc și să-l ajut să încarce lăzile cu pâine din mașină _ numai eu și inculpatul am încărcat lăzile, această activitate începând de la 8,30 timp de 5 minute _ toate acestea s-au întâmplat până în jurul orelor 8,40, eu am intrat în hală, m-am dus la cuptorul de pâine și am văzut că a crăpat pâinea în cuptor, atunci m-am întors la magazin pentru a-l anunța pe inculpat că avem probleme cu cuptorul, respectiv am revenit în magazin după aproximativ 2-3 minute când am ajuns în magazin, inculpatul nu mai era acolo, iar G.F. era rezemată pe birou și am observat că plângea _, mi-am aruncat privirea în curte, respectiv pe geamul ușii și de la intrarea în magazin pentru a-i spune inculpatului ce s-a întâmplat, dar am observat că mașina nu era acolo și nici pe inculpat nu l-am mai văzut _, arăt că pe la orele 9,20 am auzit-o pe victimă spunându-i numitei B.F. să-și ia pâine de pe raftul din spate _ pe la orele 9,30 a venit cineva în hală, întreba cine servește pâine că nu este nimeni în magazin, colega mea H.M. a mers să servească și când s-a întors mi-a spus, oare unde s-a dus că și-a lăsat haina aici și sertarul cu bani deschis", referindu-se la victima G.F ._ nu mai știu dacă a mai venit cineva după pâine, dar știu că, în jurul orelor 10,00, a venit un agent comercial după banii pentru drojdie, întrebând unde sunt patronii, eu i-am spus că aici trebuie să fie G.F. ._ am ieșit în stradă, m-am uitat și nu am observat-o, când am ieșit afară m-am dus direct în stradă și nu m-am uitat în curte nici când am ieșit și nici când m-am întors, eu neobservând nimic neobișnuit în curte sau stradă atât cât am avut eu în câmpul vizual. Arăt că m-am întors în magazin și am spus colegei mele că nu am văzut-o afară și am spus că telefoneze acasă la ea; a telefonat colega mea, după care după aproximativ 2-3 minute am sunat și eu acasă dar nu a răspuns nimeni".

De asemenea, declarația inculpatului, în sensul că pe la ora când a fost văzută victima pentru ultima dată în viață, el se afla deja pe ruta Oradea - Paleu - Uileacul de Munte - Cetariu, distribuind pâine, este susținută de gestionarii de la magazinele unde acesta a lăsat pâine și de martorul C.I.

Astfel, inculpatul în declarația dată a afirmat că a plecat de la brutărie la ora 9,00 - 9,10, deplasându-se pe tot cursul traseului cu o viteză de aproximativ 20-30 km/oră, astfel că a ajuns la primul magazin aflat în localitatea Paleu pe la orele 9,30, fapt confirmat de martorul C.A., care a afirmat că "arăt că soția mea în 1999 era gestionară în magazinul sătesc în localitatea Paleu iar eu o înlocuiam uneori. în 9 februarie 1999 am înlocuit-o pe soția mea și așa știu că magazinul a fost aprovizionat cu pâine de inculpatul G.D. care a sosit la magazin puțin după ora 9,00; a stat aproximativ 5-10 minute, după care s-a deplasat la al doilea magazin din localitatea Paleu ("cel al primăriței) ajungând acolo la orele 9,50, fapt confirmat de Martorul B.I., care a afirmat "nu-mi amintesc data dar știu că m-am întâlnit într-o dimineață între orele 9,00 - 10,00 cu inculpatul G.D. care se împotmolise cu mașina de pâine în localitatea Paleu. Arăt că de fapt mie mi-a cerut ajutorul vânzătoarea de la magazinul Paleu _ menționez că acel A.B.C. aparține soției primarului P.G. eu o singură dată l-am ajutat pe inculpat, respectiv o singură dată i-am împins mașina", a stat aproximativ 5-10 minute, după care s-a deplasat la magazinul din localitatea Uileacul de Munte unde a ajuns aproximativ pe la orele 10,15, fapt confirmat de martora R.M., care a afirmat că "arăt că în 1999 am lucrat ca și gestionară la magazinul C. din localitatea Uileacul de Munte, îmi amintesc că atunci inculpatul, în mai multe zile precum și în data de 9 februarie 1999 m-a aprovizionat personal cu pâine _ în acea zi a ajuns cu pâinea în jurul orelor 10,00, deși în mod normal venea cu pâinea imediat după orele 8,00", a stat aproximativ 5-10 minute, după care s-a deplasat la magazinul F. din localitatea Cetariu, unde a ajuns pe la orele 10,30, fapt confirmat de martora K.M., care în declarația sa a afirmat că "în anul 1999 eu lucram ca și vânzătoare la SC F. SRL Cetariu. în 9 februarie 1999 m-am întâlnit cu inculpatul când acesta a adus pâine la magazin pe la orele 9,30 - 10,00, a stat aproximativ 5 minute, după care s-a deplasat la magazinul din centrul localității Cetariu, unde a ajuns pe la ora 10,40, fapt confirmat de martorul I.E., care în declarația de la dosar a afirmat că în 9 februarie 1999, aprovizionarea a fost făcută chiar de inculpat, acesta ajungând cu pâinea la magazinul F. din localitatea Cetariu pe la orele 10,30 - 10,45", a stat aproximativ 10 minute, după care s-a deplasat la magazinul din localitatea Cetariu aparținând SC A. SRL unde a stat aproximativ 3 minute, după care s-a întors la brutăria R. unde a ajuns aproximativ pe la orele 11,15, fapt confirmat de către martora H.M., care în declarația de la dosar a afirmat că inculpatul G.D. a ajuns la brutărie pe la orele 11,00 - 11,15 și de către martorul L.L. care în declarația de la dosar a afirmat că pe la orele 11,00 a intrat în brutărie atât inculpatul cât și șoferul L.I.

De asemenea, inculpatul în declarația de la dosar arată că, atunci când a distribuit pâinea, în data de 9 februarie 1999, pe traseu, "nu-mi amintesc unde m-am întâlnit cu o cunoștință C.I., în jurul orei 10,00, fapt confirmat de acest martor, care în declarația de la dosar a arătat că "în dimineața zilei de 9 februarie 1999, respectiv pe la orele 9,45 a plecat din Cetariu spre Oradea, rețin bine acest lucru, deoarece m-am uitat pe ceasul pe care îl aveam la bordul mașinii și deoarece știam că trebuia să ajung la Oradea, la ora 11,00 pentru a depune niște acte. Când am ieșit din Cetariu înainte de intersecția cu Uileacul de Munte m-am întâlnit cu inculpatul G.D. care venea dinspre Oradea înspre Cetariu. Arăt că m-am întâlnit cu acesta cândva între orele 9,45 și 9,50".

Este neîndoielnic faptul că avându-se în vedere timpul scurs de la data săvârșirii faptei și până când martorii au dat declarații în fața instanței a trecut o perioadă lungă de timp, astfel încât, într-adevăr, după cum a susținut și acuzarea, toate orele arătate de aceștia sunt relative (de menționat că în cauză nu s-a stabilit din punct de vedere medico-legal ora aproximativă a morții victimei G.F., la fața locului nefiind chemat medicul legist, astfel că, aceasta s-a putut aproxima numai potrivit declarațiilor martorilor audiați în cauză, respectiv între 9,30 - 10,00), dar de necontestat este faptul că toți acești martori au afirmat că în momentul în care inculpatul a plecat de la brutărie pentru a distribui pâine pe traseul Paleu - Uileacul de Munte - Cetariu, victima era încă în viață.

Singura martoră care a susținut contrariul a fost martora H.S., care în declarația de dosar a arătat următoarele: "eu aproape zilnic mergeam după pâine la brutăria R. pe la aceeași oră respectiv pe la orele 10,00 - 10,30 dimineața. în data de 9 februarie 1999, la fel ca și altădată, la orele 10,00 - 10,20, am ajuns la brutăria de pe strada I.P. Pincio, am observat că în fața brutăriei era parcată o dubiță vișinie cu care eu știam că circulă inculpatul G.D ._ am deschis ușa mică, iar în momentul în care am intrat pe ușă l-am văzut pe inculpat și soția acestuia, respectiv G.F. lângă peretele brutăriei certându-se în curte, respectiv l-am văzut pe inculpat trăgând-o pe victimă de haine în zona umărului; eu cred că inculpatul m-a văzut când am intrat în curte, deoarece atunci i-a pus mâna după umăr, inculpatul fiind pe lateral față dreaptă victimă și trăgând-o pe aceasta spre spatele curții. Arăt că, văzându-i pe cei doi că se ceartă chiar mi-a venit în minte că la biserică se spunea că în familia G. nu sunt certuri și eu mi-am spus "iacă-te că sunt certuri". Când am intrat eu am auzit-o pe victimă strigând, "porcul, escrocule lasă-mă", dar nu l-am auzit pe inculpat zicând nimic. Eu nu m-am oprit de loc, acestea văzându-le până am parcurs distanța de la ușa de la intrare și ușa brutăriei _ Am intrat în brutărie pentru a cumpăra pâine. Referitor la persoana care m-a servit cu pâine fac precizarea că, în declarația dată la parchet am confundat persoana care m-a servit, respectiv numele acesteia, deoarece atunci am spus că am fost servită de G.S., eu știind că este vorba despre persoana care este căsătorită cu vecinul bunicii mele din satul Sârbi, dar în loc de G.L. cum de fapt o chema pe acea persoană am spus Sanda. Precizez că mi-am dat seama de această greșeală în momentul în care a fost adusă numita G.L. la poliție pentru a o recunoaște _ G.L. i-a solicitat brutarului L.L. pe care eu l-am recunoscut la poliție să-mi aducă pâine proaspătă iar în magazin pâinea mi-a fost dată de G.L. am făcut acestea după care am ieșit afară. Apreciez că eu am stat înăuntru aproximativ 5 minute, poate nici atât, când am ieșit afară eu nu m-am mai uitat în curte, dar nu am auzit nimic, iar când am ieșit în stradă, în fața porții, mai era dubița de culoare vișinie. Arăt că am pornit spre casă și nu ajunsesem la capătul străzii când am auzit o ușă de la mașină, m-am uitat în spate și l-am văzut pe inculpat trântind ușa, după care a urcat în mașină și a trecut pe lângă mine, iar când a ajuns la capătul străzii I.P. Pincio spre str. Ion Bogdan a luat-o la stânga, iar eu când am ajuns la capătul străzii I.P. Pincio nu am mai văzut mașina inculpatului pe str. Ion Bogdan _ La aproximativ 30 minute de când am pornit de la brutărie, am observat vecinii ieșind afară; se adunase lume la capătul străzii la intersecția străzii I.P. Pincio cu I. Bogdan, menționez că atunci când am observat că toată lumea iese afară am ieșit și eu și din câte îmi amintesc cei din familia M. mi-au spus că G.F. a fost omorâtă _ Atunci toată lumea vorbea că inculpatul a omorât-o pe G.F.", dar prima instanță a înlăturat ca nesinceră declarația acestei martore, pentru următoarele motive:

- declarația acesteia nu se coroborează cu declarația celorlalți martori audiați în cauză.

- există contradicții în declarația acestei martore, care pun sub semnul îndoielii sinceritatea de care aceasta a dat dovadă în sensul că aceasta a afirmat cu certitudine că în acea dimineață de 9 februarie 1999 "a observat că în fața brutăriei era parcată o dubiță vișinie cu care eu știam că circulă inculpatul G.D.", ori din întregul probatoriu administrat în cauză rezultă fără putință de tăgadă că inculpatul nu a circulat nici în ziua de 9 februarie 1999 și nici altă dată cu dubița de culoare vișinie, ci doar cu o dubiță marca Suzuki de culoare albă; iar pe de altă parte, aceasta a afirmat inițial în cursul urmăririi penale că în data de 9 februarie 1999 a fost servită cu pâine de către G.S., sora inculpatului, susținând această versiune inclusiv atunci când a fost confruntată cu această martoră în cursul urmăririi penale, în fața procurorului afirmând "de ce nu recunoști dragă că tu m-ai servit cu pâine?, după care adresându-se procurorului i-a spus acestuia "v-am spus că este una grasă!" (de menționat că la data de 9 februarie 1999, G.S. se afla în Turcia); după care, audiată fiind și de către instanță, în declarația acesteia de la dosar, a revenit asupra acestor aspecte și a susținut că de fapt a confundat numele persoanei care a servit-o cu pâine "deoarece atunci am spus că am fost servită de G.S., dar eu știam că este vorba de persoana care este căsătorită cu vecinul bunicii mele din satul Sârbi și în loc de G.L., cum o chema de fapt pe acea persoană am spus G.S.", dar nici această versiune nu a fost confirmată deoarece din celelalte probe administrate în cauză (deși a susținut acest lucru, respectiv că a fost servită cu pâine de P.L. chiar și cu ocazia confruntărilor efectuate între aceasta și cele două surori ale inculpatului, G.S. și P.L. în fața instanței) a rezultat că martora P.L. (și nu G.L., cum susține că o cheamă pe martora H.S.) a intrat de serviciu, în data de 9 februarie 1999, după-masa, sosind la brutărie abia în jurul orei 14,00, astfel că nu avea cum să servească cu pâine pe martora H.S., în jurul orelor 10,00, fapt confirmat de martorul B.K., care a afirmat că "în dimineața zilei de 9 februarie 1999, pe la orele 10,00, am fost acasă la familia P. Știu acest lucru că la radio se dădea ora exactă, acasă fiind P.L. și soțul acesteia P.N. Am fost servit cu o cafea de P.L. stând la aceștia până la ora 12,00 _ în toată această perioadă cât am stat la familia P., numita P.L. nu a plecat de-acasă, eu găsind-o acasă și am lăsat-o tot acasă", de altfel, nici unul din martorii audiați în cauză nu a afirmat că martora P.L. ar fi sosit la brutărie mai devreme de ora 14,00, fiind evident faptul că în acea dimineață era de serviciu victima G.F.;

- martorul L.L. a infirmat faptul că în acea dimineață de 9 februarie 1999, ar fi văzut-o pe martora H.S. la brutărie și cu atât mai puțin că i-ar fi adus pâine proaspătă din magazie. De altfel, aceasta a susținut că nu a văzut-o nici atunci nici cu altă ocazie pe martora H.S. în incinta brutăriei;

- este, de asemenea, de menționat faptul că martora H.S. a dat această declarație la mai mult de 3 ani de la data comiterii faptei, în condițiile în care a fost arestată iar la scurt timp după ce a dat această declarație, a fost pusă în libertate, iar pe de altă parte, este puerilă justificarea acesteia în sensul că nu a spus nimănui despre cele văzute, în dimineața zilei de 9 februarie 1999, în curtea brutăriei pentru "a nu lăsa copiii fără tată, după ce au rămas fără mamă";

- martora H.S. a afirmat că în momentul în care a fost introdusă în celulă, a început să discute cu deținutele care se aflau acolo și recunoscând printre acestea o veche cunoștință, respectiv martora S.M., care la rândul său, îl cunoștea pe inculpatul G.D. deoarece soțul său era verișor cu victima G.F., au discutat despre acest caz, relatându-i acesteia despre ce a văzut în curtea brutăriei în 9 februarie 1999, dar audiată fiind și martora S.M., s-a constatat că sunt contradicții între declarațiile celor două, astfel că, aceasta din urmă, în declarația de la dosar a afirmat că "mi-a spus textual, îl știi pe G.D.?, și eu i-am răspuns: - sigur că da, pentru că după soț mă numesc S. și acesta este verișor cu G.F., respectiv victima; tot cu acea ocazie mi-a spus că în dimineața de 9 februarie 1999 când s-a dus la brutărie să cumpere pâine, l-a văzut pe G.D. și soția acestuia certându-se și că ar fi văzut pe G.D. cum a tras-o pe soția sa spre spatele brutăriei. Menționez că mi-a spus că văzând că este scandal nu a luat pâine ci s-a întors mai târziu după pâine. Arăt că mi-a spus că, inițial a intrat în curtea brutăriei și atunci când i-a văzut pe cei doi certându-se a ieșit, a plecat acasă și mai târziu s-a întors după pâine (în timp ce H.S. afirmă că atunci când i-a văzut pe cei doi certându-se a intrat direct în brutărie, a cumpărat pâine, în brutărie a stat aproximativ 5 minute, după care a ieșit fără a se mai uita în curte și fără a auzi nimic și a plecat spre casă) _ S. mi-a spus că, cu acea ocazie a văzut-o pe F. care se bătea cu D. încercând să se apere, l-a zgâriat pe față și arăt că și eu personal cu ocazia înmormântării l-am văzut pe G.D. că avea urme de zgârieturi pe frunte deasupra ochiului stâng", aspect însă infirmat prin depunerea la dosar a unui exemplar din ziarul Vest din data de 12 februarie 1999 prin care pe prima pagină se afla o fotografie a inculpatului împreună cu cei doi copii ai săi de la înmormântarea victimei G.F. și din care se poate observa faptul că acesta nu prezintă nici o urmă de zgârietură pe frunte. în susținerea acuzării, s-a invocat, de asemenea, și declarația martorului S.S., care a afirmat că a fost sunat de către inculpat după orele 9,30 în timp ce se afla în stația sa din localitatea Borod și că în urma apelului primit de la inculpat, acesta s-ar fi deplasat la brutărie, ajungând acolo înainte de orele 12,15, oră când a început cercetarea la fața locului, susținând că acesta ar fi reperul orar în funcție de care a stabilit ora aproximativă când ar fi fost sunat de către inculpat. Este adevărat faptul că, în ideea în care martorul S.S. a ajuns la brutărie înainte de orele 12,15, este imposibil să fi fost sunat de către inculpat abia la orele 11,30 - 11,40 deoarece nu ar fi avut timpul fizic necesar pentru a se deplasa din localitatea Borod până în Oradea, având nevoie de aproximativ o oră și 15 minute pentru a parcurge această distanță în condițiile atmosferice din data de 9 februarie 1999, dar din aceeași declarație a martorului S.S. rezultă că acesta în timp ce se deplasa spre Oradea "din localitatea Tilegad am sunat-o pe o prietenă de familie P.F., care este vecină cu inculpatul, pentru a întreba dacă nu știe ce a pățit aceasta, aceasta mi-a spus că nu știe, dar că o să întrebe pe G.C. între timp am fost sunat de fiul S.S. întrebându-mă unde sunt și spunându-mi, a murit fina. Nu l-am crezut și am sunat-o din nou pe P.F.", ori din listing-ul apelurilor telefonice date de pe telefonul mobil de către martorul S.S. rezultă că acesta l-a sunat la 12,06 pe fiul său iar la orele 12,13 - 12,16 a sunat la P.E., ceea ce înseamnă că acest martor nu avea cum să fie la brutărie la orele 12,15 când a început cercetarea la fața locului, pe la această oră aflându-se abia în localitatea Tileagd după cum rezultă din propria sa declarație, astfel că, rezultă că acest martor a ajuns de fapt la brutărie în jurul orelor 12,45 - 12,50, confirmându-se astfel versiunea inculpatului în sensul că l-a sunat pe nașul său după ce a descoperit cadavrul, respectiv pe la orele 1135 - 11,40.

în rechizitoriu s-a mai reținut, de asemenea, faptul că, în data de 9 februarie 1999, ar fi fost prima dată când inculpatul s-ar fi întâlnit atunci când s-a întors din cursă cu șoferul L.I. la intersecția străzilor Ion Bogdan cu I.P. Pincio, ori este de reținut faptul că inculpatul abia cu câteva zile înainte de această dată a început să distribuie pâine pe traseul Paleu - Uileacul de Munte - Cetariu, astfel că nu se poate vorbi de o anumită oră la care aceștia se puteau întâlni.

Tot ca și un aspect incriminator s-a mai reținut în rechizitoriu faptul că inculpatul s-ar fi reîntors, după ce inițial a plecat să distribuie pâine, pentru a-și lua un sac cu sar dar martorul L.L. a susținut varianta inculpatului în sensul că după ce l-a ajutat să încarce cu pâine mașina, "inculpatul a închis ușile de la mașină și am intrat împreună în magazin, am făcut 3 pași, când inculpatul m-a strigat să-l ajut să încarce sacul cu sare în mașină, m-am întors și împreună am ieșit afară, inculpatul trăgând un pic mașina mai în față, aproximativ 1 m, pentru a se putea deschide ușa din partea laterală dreaptă pentru a putea încărca sacul de sare. Am deschis ușa și împreună cu acesta am pus sacul de sare pe scaunul din dreapta a șoferului".

De asemenea, în actul de inculpare s-a reținut faptul că ar fi existat certuri și o relație mai tensionată între inculpat și victimă, anterior săvârșirii faptei, în acest sens fiind audiați martorii P.M. și P.G., care au arătat că, din auzite cunosc faptul că în "6 februarie 1999, între G.D. și soția sa a avut loc un scandal la domiciliul lor și că cei doi ar fi fost despărțiți de o persoană a cărui nume nu-l indică nimeni", dar aceste declarații sunt în contradicție cu toate celelalte declarații ale martorilor audiați în cauză și care au afirmat (inclusiv fratele victimei S.V.) că "eram destul de apropiat de sora mea și de inculpat și cunosc faptul că aceștia se înțelegeau destul de bine, eu personal nu am asistat la nici o ceartă între cei doi, dar gurile rele spuneau că aceștia se mai și certau ca orice cuplu normal"), că inculpatul și fosta sa soție se înțelegeau foarte bine.

De precizat că, între degetele mijlocii și inelar de la mâna dreaptă a victimei G.F. s-a găsit și s-a ridicat un fir de păr, iar pe manșeta stângă a puloverului ridicat de la inculpatul G.D. s-a constatat existența unor pete de culoare brun-roșcat, dar în urma expertizării acestora, prin raportul de expertiză nr. 249.106 din 10 martie 1999 s-au constatat următoarele: pe pulovărul ridicat de la numitul G.D. nu s-au pus în evidență urme de sânge, iar firele de păr ridicate din mâna dreaptă a victimei, dintre degetele mijlociu și inelar sunt de natură umană și provin din regiunea păroasă a capului, prezentând asemănări cu firele de păr recoltate din regiunea capului victimei G.F.

Pe de altă parte, este adevărat faptul că inclusiv în fața instanței inculpatul în mod nejustificat a susținut că soția sa s-a sinucis, deși rezultă fără putință de tăgadă din concluziile raportului de constatare medico-legală a cauzei morții că "moartea numitei G.F. a fost violentă, ea s-a datorat asfixiei mecanice prin ștrangulare, dar având în vedere felul lațului și modul de realizare a acestuia, se exclude suicidul", iar comportamentul său ulterior morții victimei poate fi catalogat cel puțin "bizar".

De asemenea, în cursul cercetării penale s-a dispus o expertiză medico-legală psihiatrică a inculpatului, constatându-se "o notă de simulare a nevinovăției cu perseverență în scenariul suicidului soției, refuzând dialogul într-un context rațional elaborat, cu evidență contradicție între relatarea faptelor și modul de raționalizare. Aplatizare afectivă", iar din concluziile acestui raport de expertiză medico-legală psihiatrică rezultă următoarele: numitul G.D. nu suferă de boală psihică; discernământul său este păstrat; subiectul prezintă o personalitate dizarmonic structurată de tip disocial (amoral), iar în urma repetatelor examinări în comisia de expertiză medico-legală psihiatrică s-a apreciat că subiectul are un indice de sinceritate foarte scăzut cu tendințe de simulare și disimulare conform structurii personalității sale.

Cu toate acestea, prima instanță a considerat că în cauză nu sunt probe suficiente pentru dovedirea vinovăției inculpatului, prezumția de nevinovăție neputând fi răsturnată decât pe baza unor probe certe și concludente și nu pe baza altor prezumții sau chiar a logicii juridice (după cum susține acuzarea), atâta timp cât acestea nu sunt susținute de probe care să releve fără putință de tăgadă vinovăția inculpatului, comportamentul "anormal" al inculpatului după moartea victimei nefiind suficient pentru a demonstra vinovăția acestuia, respectiv dacă și în ce calitate a participat la uciderea victimei.

Ca urmare, față de toate acestea, prima instanță l-a achitat pe inculpat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 174 - art. 175 lit. c) C. pen.

împotriva sentinței penale pronunțată de Tribunalul Bihor, în termen legal a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând ca motive împrejurarea că în mod greșit inculpatul G.D. a fost achitat conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 - art. 175 lit. c) C. pen.

Instanța de fond nu a ținut cont de raportul de constatare întocmit de L.M.L. Bihor, care menționează clar modul în care victima G.F. a fost ucisă.

Astfel, moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se asfixiei mecanice prin strangulare, care a fost efectuată cu o țeavă de cupru, având diametrul de 0,7 - 0,8 mm, răsucită de două ori în jurul gâtului, cu capetele libere orientate anterior. S-a concluzionat în finalul raportului medico-legal că având în vedere felul lațului și modul de realizare al acestuia, se exclude suicidul și, ca atare, victima a fost omorâtă.

Parchetul a apreciat hotărârea instanței de fond ca nelegală, aceasta fiind dată ca urmare a interpretării eronate a probelor de la dosar, ceea ce a condus la o greșită aplicare a legii, de natură să influențeze soluția procesului penal.

Pe de altă parte, se apreciază că instanța de judecată nu a dat nici o valoare probelor de vinovăție, înlăturându-le nefondat, încălcând astfel dispozițiile art. 63 alin. (2) C. proc. pen., conform cărora probele nu au o valoare dinainte stabilită, aprecierea fiecărei probe se face de către organul de urmărire penală sau instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

Prin încheierea nr. 2729 din 19 mai 2004, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 1696/2004, s-a admis cererea formulată de petiționarul G.D. și s-a dispus strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 652/2004 al Curții de Apel Oradea, la Curtea de Apel Timișoara, menținându-se actele îndeplinite până în prezent în cauză.

Prin decizia penală nr. 334 din 7 octombrie 2005, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor împotriva sentinței penale nr. 313 din 17 noiembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr. 6639/2002, pe care a desființat-o și, rejudecând, în baza art. 174 și 175 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul G.D. la pedeapsa de 18 ani închisoare.

Conform art. 65 C. pen., a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prevăzută de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei.

A interzis drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

A dedus din pedeapsa aplicată perioada de 24 ore reținere și durata arestării preventive, începând cu data de 20 mai 2001 până la 17 noiembrie 2003.

Conform art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea în favoarea statului a țevii de cupru - corp delict.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a apreciat că hotărârea instanței de fond este nelegală, aceasta fiind dată și ca urmare a interpretării eronate a probelor.

S-au luat în considerare declarațiile martorilor H.S., S.M., M.R., S.J., C.C., D.S., reținând că H.S. a fost de față când inculpatul o agresa pe victimă, iar după puțin timp aceasta a fost găsită moartă.

S-au reținut declarațiile martorilor L.L., S.S., S.V., P.V., S.M. care au fost înlăturate nejustificat de instanța de fond.

Instanța de apel a apreciat că din toate probele dosarului rezultă vinovăția inculpatului, iar ca urmare, l-a condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat.

împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul G.D., motivat astfel cum s-a reținut în partea expozitivă a prezentei decizii.

Examinând decizia penală atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, înalta Curte constată că recursul urmează a fi admis pentru următoarele considerente:

Instanța de control judiciar, admițând apelul procurorului, a acordat forța probantă unor probe administrate în faza de urmărire penală, condamnându-l pe inculpat ca autor al infracțiunii de omor calificat, ceea ce contravine dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., și a dus la pronunțarea unei hotărâri greșite în cauză.

Pornind de la faptul că în desfășurarea procesului penal trebuia să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele, împrejurările cauzei și cu privire la persoana făptuitorului, pe de o parte, iar, pe de altă parte, că orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă, instanța de apel trebuia să aibă un rol activ în acest sens conform art. 4 C. proc. pen.

Acest aspect nu s-a materializat însă, vinovăția inculpatului nefiind certă întrucât instanța de apel și-a întemeiat soluția, în principal, pe probe circumstanțiale legate de comportamentul simulat (după comiterea faptei) al inculpatului și, în special, pe declarația martorei H.S.

Mărturia acesteia nu se coroborează, însă, cu celelalte declarații și, mai mult, există contradicții în declarația sa în sensul că aceasta afirmă cu certitudine că, în dimineața de 9 februarie 1999, "a observat că în fața brutăriei era parcată o dubiță vișinie cu care eu știam că circulă inculpatul G.D.", ori din întregul probatoriu administrat în cauză rezultă că inculpatul nu a circulat nici în ziua de 9 februarie 1999 și nici altă dată cu dubița respectivă, ci doar cu dubița Suzuki albă.

Pe de altă parte, aceasta a confirmat inițial în cursul urmăririi penale, că în 9 februarie 1999 a fost servită cu pâine de către G.S., sora inculpatului, susținând această versiune inclusiv când a fost confruntată cu această martoră în cursul urmăririi penale.

Martorul L.L. a infirmat faptul că în dimineața de 9 februarie 1999 ar fi văzut-o pe martora H.S. la brutărie și, cu atât mai puțin, că i-ar fi adus pâine proaspătă din magazie.

Martora H.S. a dat declarația la mai mult de 3 ani de la data comiterii faptei, în condițiile în care a fost arestată, iar la scurt timp după ce a dat această declarație a fost pusă în libertate.

Contradicții există și între cele relatate de martora S.M., privind ceea ce i-a spus martora H.S., și cele declarate de aceasta din urmă.

Astfel, S.M. spune că H.S. i-a povestit că în ziua respectivă (dimineața de 9 februarie), văzând că inculpatul și soția sa se ceartă, a plecat acasă și s-a întors mai târziu după pâine, în timp ce, în declarația sa, H.S. afirmă că atunci când i-a văzut pe cei doi certându-se, a intrat direct, a cumpărat pâine, în brutărie, a stat circa 5 minute, după care a ieșit fără a se mai uita în curte și fără a auzi nimic și a plecat spre casă.

în motivarea soluției de condamnare, se invocă și declarația martorului S.S., care a afirmat că a fost sunat de inculpat după orele 9,30, în timp ce se afla în localitatea Borod și că în urma apelului primit de la inculpat, acesta s-ar fi deplasat la brutărie, ajungând acolo înainte de orele 12,15, oră când a început cercetarea la fața locului, susținând că acesta ar fi reperul oral în funcție de care a stabilit ora aproximativă când ar fi fost sunat de către inculpat.

în aceeași declarație a martorului S.S. rezultă că acesta, în timp ce se deplasa înspre Oradea "din localitatea Tileagd am sunat-o pe o prietenă de familie P.F., care este vecină cu inculpatul, pentru a o întreba dacă nu știe ce a pățit acesta, spunându-i că nu știe, dar că o să o întrebe pe G.C.

Din lista apelurilor telefonice date de pe telefonul mobil 094.506.160 de către martorul S.S. rezultă că acesta l-a sunat la 12,06 pe fiul său, iar la orele 12,13 - 12,16 l-a sunat pe P.E., ceea ce înseamnă că acest martor nu avea cum să fie la brutărie la orele 12,15 când a început cercetarea la fața locului.

A mai reținut instanța că ar fi fost o relație anterioară tensionată între inculpat și victimă, în acest sens fiind audiați martorii indirecți P.M. și P.G., care au arătat că, din auzite, cunosc faptul că în "6 februarie 1999, între G.D. și soție a avut loc un scandal la domiciliul lor și că cei doi ar fi fost despărțiți de o persoană al cărui nume nu-l indică nimeni", dar aceste declarații sunt în contradicție cu toate celelalte declarații ale martorilor audiați în cauză.

Astfel, fratele victimei, S.V., afirmă că "eram destul de apropiat de sora mea și de inculpat și cunosc faptul că aceștia se înțelegeau destul de bine, eu personal nu am asistat la nici o ceartă între cei doi, dar gurile rele spuneau că aceștia se mai și certau ca orice suplu normal".

în raport de aceste aspecte, se constată că instanța de apel a condamnat pe inculpatul G.D. fără audierea unor martori în condiții de contradictorialitate, pe baza unor mărturii contradictorii, fără audierea organelor de cercetare penală ale poliției care au efectuat cercetarea la fața locului și numai în baza unor probe circumstanțiale referitoare la comportamentul inculpatului ulterior faptei penale, pronunțând, astfel, o hotărâre contrară legii.

Față de aceste considerente, înalta Curte va admite recursul declarat de inculpat, va casa decizia instanței de apel cu trimitere pentru rejudecare, urmând ca instanța să efectueze următoarele:

- audierea organelor de poliție care au efectuat cercetarea la fața locului V.C., M.D., H.C.;

- confruntarea martorelor H.S., H.M. și B.R.C., pe de o parte și inculpat, pe de altă parte.

- audierea martorilor L.I., B.F., D.E., P.G. și H.I. (audiați numai la urmărirea penală).

Cu privire la solicitarea inculpatului de achitare urmează ca aspectele privind vinovăția inculpatului să fie avute n vedere de instanță cu ocazia rejudecării.

De asemenea, referitor la excepția nerespectării dreptului la apărare invocată de apărătorul ales, s-a constatat, din verificările efectuate în cauză, că inculpatul pe tot parcursul procesului penal, inclusiv cu ocazia judecării apelului procurorului, a fost asistat de avocat.

← ICCJ. Decizia nr. 2968/2006. Penal  ICCJ. Decizia nr. 2965/2006. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2959/2006. Penal