ICCJ. Decizia nr. 3304/2006. Penal

Decizii penale ICCJ 2006

Prin sentința penală nr. 125 din 16 martie 2005 a Tribunalului Constanța a fost achitat inculpatul M.D. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c), alin. (21) lit. b) C. pen.

în temeiul art. 350 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus punerea în libertate a inculpatului arestat preventiv.

Totodată, s-a constatat că nu s-au formulat pretenții civile.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

La data de 30 aprilie 2004, partea vătămată T.V. a intrat în scara blocului în care locuiește și, în timp ce urca primul tronson de trepte, a fost oprită de un tânăr care i-a pus un cuțit la gât, cerându-i să nu țipe sau să ceară ajutor.

Sub amenințarea că a va omorî, acel tânăr i-a tăiat șnurul telefonului Motorola, i-a sustras mobilul și a părăsit locul faptei.

Prima instanță, după efectuarea cercetării judecătorești a stabilit că probele administrate în cauză nu sunt de natură a-l încrimina pe inculpat atâta vreme cât declarațiile contradictorii ale părții vătămate nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă.

Curtea de Apel Constanța, prin decizia penală nr. 284/ P din 15 noiembrie 2005, a respins apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, ca nefondat.

împotriva acestei decizii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a declarat recurs în temeiul art. 3859pct. 18 C. proc. pen., invocându-se că, în speță, a fost comisă o gravă eroare de fapt, probele administrate evidențiind că inculpatul este autorul infracțiunii de tâlhărie comisă împotriva părții vătămate T.V.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 3859pct. 18 C. proc. pen., o hotărâre poate fi supusă casării când instanța a comis o eroare gravă de fapt.

Există "eroare gravă de fapt" când apare o contrarietate evidentă și necontroversată între ceea ce spune dosarul prin actele lui și ceea ce reține instanța prin hotărârea pronunțată.

în consecință, recursul declarat de inculpat nu este fondat și în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

S-a computat perioada arestării preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod, inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul apărătorului din oficiu a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.

← ICCJ. Decizia nr. 3290/2006. Penal  ICCJ. Decizia nr. 3309/2006. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3304/2006. Penal