ICCJ. Decizia nr. 3278/2006. Penal

Decizii penale ICCJ 2006

Prin sentința penală nr. 100 din 26 ianuarie 2006, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor inculpatului M.C. din infracțiunea de viol în infracțiunea de raport sexual cu o minoră, respectiv din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de abuz de încredere, menținând încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare.

în baza art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., inculpatul M.C. a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe timp de 5 ani.

în baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiționate pentru restul de 599 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 643 din 10 martie 2003 a Judecătoriei Tulcea și contopirea acestuia cu pedeapsa stabilită prin prezenta sentință, astfel că inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe timp de 5 ani.

în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2¹) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe timp de 2 ani.

în baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiționate pentru restul de 599 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 643 din 10 martie 2003 a Judecătoriei Tulcea și contopirea acestuia cu pedeapsa stabilită prin prezenta sentință, astfel că inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe timp de 2 ani.

în baza art. 271 alin. (4) C. pen., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare.

în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, sporită cu un an închisoare, în final 11 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe timp de 5 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 9 august 2005, la zi.

în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.

în baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ., s-a admis cererea formulată de partea civilă M.M. asistată de curator Z.S., inculpatul fiind obligat la plata către aceasta a despăgubirilor civile, respectiv 113,50 lei cu titlu de daune materiale și echivalentul în lei la data efectuării plății a sumei de 5.000 Euro cu titlu de daune morale.

în baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a cuțitului de care s-a folosit la săvârșirea infracțiunii.

în baza art. 116 C. pen., i s-a interzis inculpatului prezența pe raza municipiului București pe timp de 5 ani după executarea pedepsei.

în baza art. 193 C. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 300 lei către partea civilă cu titlu de cheltuieli de judecată.

în baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 10.000.000 lei (ROL) cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

La data de 16 iulie 2005, inculpatul a constrâns-o pe minora M.M., în vârstă de 14 ani, la întreținerea de raporturi sexuale.

Prin amenințare și violență, inculpatul a sustras telefonul mobil al părții vătămate.

Inculpatul a săvârșit faptele în București, localitate în care prezența sa fusese interzisă ca măsură de siguranță dispusă de instanța de judecată.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: plângerea și declarațiile părții vătămate, acte medico-legale, planșă fotografică, declarațiile martorilor, lista apelurilor telefonice, declarațiile inculpatului, raport de constatare tehnico-științifică privind comportamentul simulat.

împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând-o sub aspectul individualizării pedepsei care, în opinia sa, este prea severă în raport cu împrejurările concrete ale săvârșirii infracțiunilor.

în subsidiar, s-a solicitat înlăturarea sporului de un an închisoare aplicat de instanța de fond.

Prin decizia penală nr. 178/ A din 6 martie 2006, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de inculpat, a desființat în întregime sentința penală și, rejudecând, în fond, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite din infracțiunile prevăzute de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu art. 37 lit. a) C. pen., și de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2¹) lit. c), cu art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunile prevăzute de art. 198 alin. (1) C. pen., cu art. 37 lit. a) C. pen., și art. 208 alin. (1) C. pen., cu art. 37 lit. a) C. pen.

în baza art. 198 alin. (1) C. pen., cu art. 37 lit. a), inculpatul M.C. a fost condamnat, la pedeapsa de 6 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe timp de 3 ani.

în baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiționate pentru restul rămas neexecutat de 599 zile din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 643/2003 a Judecătoriei Tulcea și contopirea acestuia cu pedeapsa stabilită prin prezenta decizie, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe timp de 3 ani.

în baza art. 208 alin. (1) C. pen., cu art. 37 lit. a) C. pen., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

în baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiționate pentru restul rămas neexecutat de 599 zile din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 643 din 10 martie 2003 a Judecătoriei Tulcea și contopirea acestuia cu pedeapsa stabilită prin prezenta decizie, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

în baza art. 271 alin. (4) C. pen., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare.

în baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiționate pentru restul neexecutat de 599 zile din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 643/2003 a Judecătoriei Tulcea și contopirea acesteia cu pedeapsa stabilită prin prezenta decizie, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 599 zile închisoare.

în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 6 ani sporită cu 6 luni în final, 6 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe timp de 3 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus prevenția de la 9 august 2005, la zi.

S-a respins cererea de acordare a despăgubirilor civile formulate de partea vătămată M.M. asistată de curator Z.S. ca nefondată.

Instanța de control judiciar a constatat că în cauză nu există dovezi de constrângere fizică sau psihică a părții vătămate de către inculpat pentru a o determina la întreținerea raportului sexual, iar sustragerea telefonului mobil nu a fost precedată sau însoțită de exercitarea de acte de violență sau amenințare.

Instanța de apel a mai constatat că, prin atitudinea sa, partea vătămată a contribuit în mod direct la producerea evenimentelor, astfel că nu se poate determina existența vreunui prejudiciu nepatrimonial care să justifice obligarea inculpatului la plata unei sume de bani, în orice cuantum, în sensul art. 998 - art. 999 C. civ.

Instanța de apel a apreciat că însăși condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii constituie o reparație echitabilă și suficientă pentru partea vătămată.

împotriva acestei decizii penale au declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, partea civilă M.M. și inculpatul M.C.

Parchetul a criticat hotărârea atacată sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, invocând motivele de casare prevăzute de art. 385⁹pct. 17, 17¹ C. proc. pen.

Printr-un prim motiv de recurs s-a arătat că instanța a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu, fără să o pună în discuție părților, conform art. 334 C. proc. pen.

Prin al doilea motiv de recurs s-a criticat greșita încadrare juridică dată faptelor săvârșite de inculpat de către instanța de apel.

Al treilea motiv de recurs critică greșita aplicare a legii sub aspectul soluționării laturii civile.

S-a susținut că, atât sub aspectul laturii penale, cât și sub aspectul laturii civile, hotărârea instanței de fond trebuia menținută.

Partea civilă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și menținerea sentinței instanței de fond, atât în ceea ce privește latura penală, cât și cu privire la latura civilă.

Temeiul juridic al recursului său îl constituie dispozițiile art. 385⁹pct. 17¹, 14 C. proc. pen.

Inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale și redozarea cuantumului pedepsei aplicate și înlăturarea sporului de 6 luni închisoare.

Temeiul juridic al recursului în constituie dispozițiile art. 385⁹pct. 14 C. proc. pen.

Examinând recursurile, înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea sunt fondate pentru motivele ce se vor arăta în continuare:

Cu ocazia deliberării, instanța de apel a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, fără a pune în discuție, din oficiu, acest aspect.

în acest mod, s-au încălcat dispozițiile art. 334 C. proc. pen., care prevăd obligația de a se pune în discuția părților noua încadrare juridică, atrăgându-se atenția inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau, eventual, amânarea judecății, pentru a-și pregăti apărarea.

Instanța are obligația să respecte aceste dispoziții întrucât, indiferent de noua încadrare juridică adoptată și chiar în condițiile în care se creează o situație mai ușoară inculpatului, acesta trebuie să aibă posibilitatea de a-și pregăti apărarea raportat la alte texte legale și, implicit alte consecințe penale, alte limite de pedeapsă, decât cele prevăzute în actul de trimitere în judecată.

Curtea constată că, neprocedând în acest mod, instanța de apel a încălcat dreptul la apărare garantat de dispozițiile art. 6 C. proc. pen., inculpatul fiind privat de a-și formula o apărare corespunzătoare, în raport de noile condiții de desfășurare ale procesului penal.

Hotărârea judecătorească astfel pronunțată este lovită de nulitate, urmând a fi casată, iar cauza trimisă spre rejudecare instanței de apel.

Cu ocazia rejudecării, vor fi avute în vedere și celelalte motive de casare invocate de parchet și de părți în recursurile lor, cu privire la modul de rezolvare a laturii penale și civile a cauzei.

Curtea constată că în mod expres inculpatul a arătat că este de acord cu plata despăgubirilor la care a fost obligat de către instanța de fond către partea civilă.

Ignorând această declarație și principiul disponibilității cu privire la soluționarea acțiunii civile, instanța de apel a prejudiciat-o pe partea civilă, exonerându-l pe inculpat de obligațiile pe care acesta și le asumase integral.

Urmează ca și acest aspect să fi avut în vedere de instanța de apel cu ocazia rejudecării cauzei.

Pentru aceste considerente, Curtea urmează să admită recursurile declarate, să caseze decizia atacată și să dispună trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului declarat de inculpatul M.C., la Curtea de Apel București.

Starea de arest a inculpatului va fi menținută.

Onorariul pentru asigurarea apărării din oficiu a inculpatului se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Au fost văzute dispozițiile art. 385¹⁵ pct. 2 lit. c) C. proc. pen., art. 385¹⁷ alin. (2) și art. 382 alin. (3) C. proc. pen., art. 192 alin. (3) și art. 189 C. proc. pen.;

← ICCJ. Decizia nr. 3276/2006. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3253/2006. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 3278/2006. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3278/2006. Penal