ICCJ. Decizia nr. 3287/2006. Penal
Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 13 din 30 ianuarie 2006, Curtea de Apel București, secția I penală, a declinat competența soluționării cauzei, având ca obiect plângerea formulată de petiționarul P.I. împotriva actelor procurorului întocmite în dosarul nr. 2668/P/2002 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că petiționarul P.I., prin plângerea înregistrată la 21 octombrie 2005, în calitate de parte vătămată în dosarul de cercetare penală nr. 2668/P/2002 s-a plâns împotriva ordonanței nr. 2668/P/2002 din 12 februarie 2002 și a rezoluției nr. 1365 din 5 iunie 2002 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul București pentru tergiversarea actului de urmărire penală și nesoluționarea laturii civile a acesteia.
S-a mai reținut faptul că ordonanța din 12 februarie 2002, privește o soluție de scoatere de sub urmărire penală sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu, iar competența de soluționare revine Judecătoriei sectorului 3 București, întrucât faptele au fost săvârșite pe raza acesteia.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționarul, reiterând motivele invocate în plângerea inițială, respectiv, lipsa de corectitudine și operativitate a organelor abilitate de a rezolva în termen rezonabil plângerea sa, tergiversarea cercetărilor penale, scoaterea de sub urmărire penală a funcționarilor publici, înlăturarea probelor din dosar, solicitând desființarea sentinței atacate și reținerea cauzei pentru rejudecare.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit dispozițiilor art. 42 alin. (4) C. proc. pen., hotărârea de declinare a competenței nu este supusă apelului și nici recursului.
Verificând actele dosarului, se constată că prin sentința atacată, Curtea de Apel București, secția I penală, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București. Pe cale de consecință, sentința pronunțată este definitivă, nefiind prevăzută în această cauză vreo cale de atac.
Ca atare, recursul declarat de petiționarul P.I. a fost inadmisibil, a fost respins, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., și obligat acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
← ICCJ. Decizia nr. 3289/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3276/2006. Penal → |
---|