ICCJ. Decizia nr. 3290/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 203 din 17 februarie 2006, Tribunalul București, secția a II-a Penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 553 din 14 aprilie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 3922/2003, formulată de condamnatul O.N., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea formulată petiționarul a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 553 din 14 aprilie 2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală, prin care a fost condamnat, la o pedeapsă rezultantă de 5 ani și 717 zile închisoare, invocând dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., motivând că există un martor care poate atesta faptul că la data când s-a comis această infracțiune se afla într-o altă locație decât cea în care s-a comis fapta.
Mai reține instanța de fond că acest aspect nu a fost invocat în fața procurorului care a întocmit referatul în cauză, autorul menționând doar că este nemulțumit de judecată sau că pedeapsa aplicată este prea mare, motiv pentru care a apreciat că cererea acestuia nu se încadrează în situațiile prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivând că în mod greșit instanța de fond i-a respins cererea de revizuire fără a ține seama de faptul că există un martor care poate atesta faptul că nu este el autorul infracțiunii pentru care a fost condamnat.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței apelate sub aspectul motivelor de apel invocate cât și din oficiu sub toate celelalte aspecte, Curtea apreciază că apelul condamnatului nu este fondat, urmând a fi respins ca atare, pentru considerentele ce urmează:
Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul O.N., față de împrejurarea că motivele invocate nu se încadrează în nici una din situațiile limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Condamnatul a solicitat audierea unui martor prin care să dovedească faptul că în momentul săvârșirii infracțiunii se afla într-un alt loc și nu în locul unde a fost săvârșită infracțiunea de tâlhărie.
Față de motivul de revizuire invocat, în mod corect a apreciat instanța de fond că cererea este neîntemeiată cât timp prin această cale extraordinară de atac nu poate fi prelungit probatoriul ci petentul ar trebui să arate fapte sau împrejurări noi care nu au fost avute în vedere de instanță la soluționarea cauzei.
Din actele depuse la dosar rezultă că în faza de urmărire penală, condamnatul a recunoscut fapta, urmând ca ulterior, în faza de cercetare judecătorească, în mod cu totul nejustificat, acesta să nege comiterea faptei.
Această poziție oscilantă a condamnatului este nejustificată, cu atât mai mult cu cât el nu a atacat sentința, prin care a fost condamnat, sentință ce a rămas definitivă prin neapelare.
Dacă petiționarul apreciază că nu se face vinovat de comiterea faptei, el trebuia să-și dovedească nevinovăția prin exercitarea căilor de atac și nu să invoce aceste aspecte pe calea revizuirii.
Pentru considerentele expuse, Curtea de Apel București, secția I penală, conform art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., prin decizia penală nr. 229/ A din 22 martie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul O.N. împotriva sentinței penale nr. 203/2006 a Tribunalului București, secția I penală.
Apelantul-condamnat a fost obligat să plătească 80 RON cheltuieli judiciare către stat.
împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs condamnatul O.N.
Prin motivele de recurs, condamnatul a criticat hotărârile pronunțate în cauză sub aspectul greșitei respingeri a cererii sale de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., invocând împrejurarea că există un martor care poate confirma că nu a săvârșit infracțiunea pentru care a fost condamnat.
Recursul, întemeiat pe dispozițiile art. 3859pct. 171 C. proc. pen. (referitor la greșita aplicare a legii), este nefondat, hotărârile pronunțate în cauză fiind legale și temeinice.
Astfel, din actele și lucrările dosarului rezultă că recurentul a fost condamnat, la o pedeapsă de 5 ani și 717 zile închisoare, prin sentința penală nr. 553 din 14 aprilie 2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală, hotărâre rămasă definitivă prin neapelare.
în prezenta cauză, condamnatul a solicitat revizuirea acestei hotărâri, revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen.
Potrivit acestui text de lege, revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.
Acest motiv poate constitui cauză de revizuire, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal sau de condamnare.
în cauză, condamnatul a solicitat ca în cadrul procedurii de revizuire să fie audiat un martor, cerere formulată pentru prima dată, cu care să dovedească faptul că la data săvârșirii infracțiunii pentru care a fost condamnat nu se afla la locul faptei.
Din textul de lege anterior menționat, rezultă că descoperirea de fapte sau împrejurări noi urmează să dovedească reținerea prin hotărâre definitivă a unei stări de fapt eronate, nu pot fi decât tot elemente de fapt, fapte probatorii, respectiv probe în accepțiunea dată de art. 63 C. pen.
împrejurarea că revizuientul, în dovedirea susținerilor sale, propune audierea de noi martori nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., fiind inadmisibil ca pe calea revizuirii să se prelungească probațiunea prin folosirea de noi mijloace de probă pentru fapte anterior stabilite.
în consecință, criticile formulate de condamnat nefiind întemeiate, recursul formulat de acesta va fi respins, ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Au fost văzute și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3310/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3304/2006. Penal → |
|---|
