ICCJ. Decizia nr. 3289/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 17/ PI din 13 februarie 2006, Curtea de Apel Timișoara a respins plângerea formulată de petiționarul R.V., formulată împotriva ordonanței nr. 204/P/2005 din 12 octombrie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 100 lei către stat.
S-a reținut că, prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, la data de 3 august 2005, petiționarul R.V. a solicitat tragerea la răspundere penală a judecătorilor N.A. și D.C.A. din cadrul Tribunalului Timiș și, respectiv, Judecătoriei Timișoara, a grefierului P.R. din cadrul Judecătoriei Timișoara și a avocatului G.A., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Petiționarul a învederat faptul că magistrații N.A. și D.C.A. i-au prejudiciat interesele cu ocazia judecării dosarului penal nr. 3411/2004 al Judecătoriei Timișoara, dispunând citarea sa eronată în municipiul Cluj - Napoca, deși domicilia în Turda.
Prin ordonanța nr. 204/P/2005 din 12 octombrie 2005, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe P.R. și G.A. în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, iar față de magistrații N.A. și D.C.A. a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), în temeiul dispozițiilor art. 209 alin. (3) și (4) și art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că în sarcina celor doi magistrați nu se poate reține săvârșirea vreunei fapte penale întrucât, pe de-o parte, citarea petiționarului s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor legale în materie, la adresa indicată de acesta, iar pe de altă parte, petiționarul putea folosi căile legale de atac pentru îndreptarea eventualelor încălcări ale prevederilor Codului de procedură penală referitoare la îndeplinirea citării.
Plângerea formulată de persoana vătămată împotriva măsurii dispuse de procuror, potrivit dispozițiilor art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara prin rezoluția nr. 1301/II/2/2005 din 18 noiembrie 2005.
în conformitate cu dispozițiile art. 2781C. proc. pen., petiționarul R.V. s-a adresat cu plângere împotriva soluției de neurmărire penală instanței de judecată căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
Curtea de Apel Timișoara a constatat că în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei doi magistrați întrucât aceștia nu au săvârșit vreo faptă de natură penală, astfel că a respins, ca nefondată, plângerea persoanei vătămate.
împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs în termen legal petiționarul R.V., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și, pe fond, admiterea plângerii, desființarea ordonanței parchetului și reținerea cauzei spre judecare.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 3859pct. 171 C. proc. pen.
Examinând recursul, înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat.
Curtea de Apel Timișoara, judecând plângerea, a verificat ordonanța atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei.
Din analiza actelor premergătoare efectuate în cauză, instanța a constatat că în mod just că magistrații N.A. și D.C.A. nu au săvârșit vreo faptă prevăzută de legea penală.
Prin activitatea desfășurată de cei doi magistrați în cadrul procesului penal în care petiționarul R.V. avea calitatea de parte, drepturile și interesele legitime ale acestuia nu au fost vătămate, cu bună știință, iar magistrații nu și-au încălcat atribuțiile profesionale.
Așa fiind, Curtea constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, recursul urmând a fi respins ca nefondat.
Recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Au fost văzute și dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3309/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3287/2006. Penal → |
|---|
