ICCJ. Decizia nr. 3309/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1601 din 29 noiembrie 2005, Tribunalul București a admis cererea B.E.P. și în baza art. 86 C. pen., raportat la art. 84 C. pen., a revocat suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului C.R.D., prin sentința penală nr. 1173 din 15 decembrie 2003 a Tribunalului București și a dispus executarea acesteia în regim de detenție.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a constatat că cererea de revocare formulată este fondată, din actele dosarului rezultând că deși a beneficiat de dispozițiile art. 861C. pen., până în prezent, condamnatul nu s-a conformat dispozițiilor art. 863alin. (1) C. pen., împrejurare comunicată de S.P.V.R.S.I. prin adresa nr. 122 din 6 iunie 2003.
împotriva acestei hotărâri a formulat apel condamnatul care a susținut că s-a aflat în situația neimputabilă îndeplinirii obligațiilor prevăzute de hotărârea de condamnare.
Examinând cauza sub aspectul motivelor invocate de apelant cât și sub celelalte aspecte, prin decizia penală nr. 173 din 3 martie 2006, Curtea de Apel București a admis apelul declarat, a desființat sentința atacată și rejudecând cauza a respins cererea de revocarea suspendării executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului C.R.D., ca neîntemeiată.
în motivarea soluției, instanța de apel a reținut că o ultimă încercare față de acesta în scopul reintegrării și resocializării este necesară, având în vedere elementele ce caracterizează persoana condamnatului dar și consecințele executării pedepsei în regim de detenție în acest context.
în termen legal, împotriva ultimei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.
Prin motivele scrise, parchetul a susținut că hotărârea este nelegală întrucât s-a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 864C. pen., atâta timp cât, condamnatul nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite prin hotărâre judecătorească și nu a respectat măsurile de supraveghere impuse, astfel încât soluția legală era revocarea suspendării.
în susținerea motivului a fost invocat cazul de casare înscris în art. 3859alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., în raport de care va fi analizată critica formulată constatându-se că hotărârea este supusă casării, dar sub un alt aspect decât cel invocat.
într-adevăr, condamnatul și-a respectat obligațiile impuse prin această hotărâre în perioada 26 aprilie 2004 la 30 august 2004, după această dată nu a mai respectat planul de supraveghere stabilit de S.P.V.R.S.I.
Dar, într-o asemenea situație dispozițiile art. 864alin. (2) C. pen., prevăd atât posibilitatea revocării suspendării executării pedepsei, cât și prelungirea termenului de încercare cu cel mult trei ani.
în scopul reintegrării și resocializării unei persoane tinere cât și în raport de elementele care caracterizează persoana acestuia cât și mediul familial din care provine și în care trăiește (referatul S.A.T.) se apreciază că posibilitatea oferită de art. 864alin. (2) C. pen., a prelungirii termenului de încercare este aptă să realizeze o ultimă încercare de îndreptare a condamnatului fără o executare efectivă a pedepsei.
Desigur, dispunând prelungirea termenului de încercare, Curtea a avut în vedere și apărările invocate de condamnat cu privire la cauzele nerespectării obligațiilor sau măsurilor de supraveghere (starea precară materială și de sănătate a familiei).
în acest context, s-a apreciat fondat recursul declarat de parchet și în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a fost admis, au fost casate hotărârile atacate și rejudecând în limitele casării s-a procedat la admiterea sesizării B.E.P. al Tribunalului București și în baza art. 864alin. (2) C. pen., s-a prelungit termenul de încercare de la 5 ani la 6 ani.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3304/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3289/2006. Penal → |
|---|
