ICCJ. Decizia nr. 3424/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 291 din 25 martie 2005, Tribunalul Timiș a condamnat pe inculpata C.E., la pedeapsa de 5 ani închisoare, prevăzută de art. 254 pct. 1 C. pen. și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., conform art. 65 C. pen.
A făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și 64 C. pen.
în baza art. 255 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul H.B. la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
în baza art. 862C. pen., a fixat termen de încercare de 5 ani, iar în baza art. 863a dispus ca inculpatul:
a) să se prezinte o dată pe lună la S.P.V.R.S.I. de pe lângă Tribunalul Timiș și la datele fixate de serviciu;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință, și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;
în baza art. 169 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 94 C. proc. pen., a dispus restituirea către SC P.R. Timișoara, a actelor originale; contractul de proiectare nr. 0027 din 20 aprilie 2000; contractul de proiectare nr. 0027 din 10 mai 2000; contractul de proiectare nr. 0035 din 10 mai 2000; proiectul nr. 29/2000 și către SC B.L. Timișoara, procesul-verbal de predare-primire din 10 aprilie 2000.
în baza art. 254 alin. (3) C. pen., a confiscat de la inculpata C.E. suma de 106.800 mărci germane, respectiv echivalentul în lei al acestei sume.
S-a menținut sechestrul asigurator dispus și instituit prin ordonanța procurorului din 17 mai 2004, asupra bunurilor inculpatei C.E., până la concurența sumei de 106.800 mărci germane.
în baza art. 30 din Legea nr. 78/2000 a dispus publicarea în presa locală a dispozițiilor sentinței după rămânerea definitivă a acesteia.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
La data de 19 februarie 1999, inculpata C.E. a fost numită provizoriu în funcția de administrator al SC U. SA, iar la 12 martie 1999, F.P.S. a avizat favorabil numirea sa în funcția de director general al SC U.
F.P.S. Timișoara a hotărât să privatizeze unitatea, fiind scoase la licitații 9.265.437 acțiuni cu valoare nominală de 1.000 lei fiecare, reprezentând 64,461 % din valoarea capitalului social, restul fiind obținut de acționari persoane fizice.
Printre membrii asociației care au subscris acțiuni a fost și inculpata C.E., numărul acestora fiind de 9.136.839 la valoarea de 1.477 lei pentru fiecare acțiune.
în baza acestei subscripții, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni, precizându-se ca prețul de 13.685.050.000 lei să fie achitat în cinci rate, până la 15 iunie 2004.
în contract s-a precizat ca până la data plății integrale, vânzătorul să constituie un gaj asupra acțiunilor, eliberarea de sub gaj urmând a avea loc pe măsură efectuării plății ratelor.
După încheierea contractului, C.E. nu a avut posibilitatea să respecte termenul scadent pentru plata avansului obligatoriu de 2.326.452.487 lei, motiv pentru care a solicitat amânarea scadenței. Ulterior, acest contract a suferit mai multe modificări.
Pentru a achita sumele ce reprezentau plata acțiunilor, inculpata C.E. a cerut împrumut sume mari de bani de la inculpatul H.B., administratorul SC B.T.C., iar în cursul anului 1999, respectiv 27 mai 1999 și 8 octombrie 1999, a împrumutat în total 106.800 mărci germane, garantând împrumutul cu acțiunile SC U., încheind pentru acestea contracte ce prevedeau și o clauză penală, în sensul că, în situația în care sumele nu erau restituite la scadență, împrumutătorul trece direct la executare silită, urmând să îi fie transferat dreptul de proprietate asupra acțiunilor.
Din actele dosarului a rezultat că în cursul anului 1999, între C.E. și H.B., a intervenit o înțelegere potrivit căreia acesta din urmă îi asigura banii necesari achitării SC U. SA în vederea preluării controlului absolut al societății, urmând ca, în schimbul sumelor de bani, să îl favorizeze la achiziționarea subevaluată a imobilului din str. Gh. Lazăr, jud. Timiș, proprietatea SC U. SA.
în anul 2000, conform înțelegerii inculpata C.E. ignorând actele existente în cauză și dispozițiile legale în materie, a vândut imobilul lui H.B. la valoarea de inventar corespunzătoare anului 1994 și nu la valoarea de circulație.
în drept, tribunalul a apreciat că fapta inculpatei C.E. care, în urma înțelegerii prealabile cu inculpatul H.B. în cursul anului 1999 a primit prin intermediul fratelui acestuia, cu titlu de împrumut, suma de 106.800 mărci germane pentru ca, în calitatea sa de director general a SC U. SA să-i vândă preferențial și subevaluat un imobil ce făcea parte din patrimoniul societății, constituind infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen.
Fapta inculpatului H.B. care, în urma înțelegerii cu inculpata C.E., a împrumutat acesteia o sumă de bani, în scopul de a determina să-și încalce atribuțiile de serviciu, favorizându-l în cumpărarea unui imobil, preferențial și subevaluat, constituind infracțiunea de dare de mită, prevăzută de art. 255 C. pen.
împotriva sentinței, inculpații au declarat apel, solicitând achitarea, întrucât faptele pentru care au fost trimiși în judecată nu există.
Prin decizia penală nr. 178/ A din 7 octombrie 2005, Curtea de Apel Timișoara a respins apelul ca nefondat.
împotriva deciziei, inculpații C.E. și H.B. au declarat recurs.
Examinând din oficiu, conform art. 3859alin. (3) C. proc. pen., temeiul și legalitatea hotărârilor, înalta Curte constată că recursul inculpaților este fondat, fiind incident motivul prevăzut de art. 3859pct. 3 C. proc. pen., instanța ce a judecat cauza în fond, nefiind compusă conform legii, caz de nulitate a hotărârii prevăzut de art. 197 alin. (2) C. proc. pen.
Din examinarea sentinței penale nr. 291 din 25 martie 2005 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 4443/P/2004, rezultă că la judecarea cauzei au participat doi judecători, în loc de unul.
S-a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 29 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, întrucât cauza a fost cercetată de P.N.A., competent în raport de calitatea inculpatei, conform art. 13 din O.U.G. nr. 43/2002 modificat prin Legea nr. 543/2003.
Tribunalul a interpretat greșit dispozițiile art. 29 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, care prevăd că pentru judecarea în primă instanță a infracțiunilor prevăzute în prezenta lege, se constituie complete specializate, iar la judecătorii, tribunale și curți de apel, completele specializate sunt formate din doi judecători.
Textul se referă la infracțiuni prevăzute în Legea nr. 78/2000, ori, infracțiunile deduse judecății nu sunt din această categorie, faptele fiind comise de inculpați în lunile mai și noiembrie 1999, înainte de apariția acestei legi, la 8 mai 2000, astfel că în baza principiului legii mai favorabile, nu puteau fi aplicate.
Pe cale de consecință, întrucât în cauză s-a pronunțat un complet nelegal constituit, sunt incidente dispozițiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen., privind nulitatea absolută.
Conform art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., recursul inculpaților C.E. și H.B. urmează a fi admise, se vor desființa cele două hotărâri și se va dispune rejudecarea, de către Tribunalul Timiș.
Cu ocazia rejudecării, au fost avute în vedere și motivele de recurs formulate de inculpați.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3432/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3435/2006. Penal → |
|---|
