ICCJ. Decizia nr. 3435/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin rezoluția nr. 1166/P/2001 din 6 mai 2003, Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial a dispus neînceperea urmăririi penale față de colonel B.N., cu motivarea că faptele reclamate nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 246, 250 alin. (2) și art. 267 C. pen.
împotriva acestei rezoluții petiționarul R.A. a formulat plângere înregistrată la 27 iulie 2004 la Tribunalul Militar Teritorial București, solicitând infirmarea respectivei soluții întrucât nu au fost administrate probele indicate de el și că nu s-au respectat dispozițiile legale referitoare la efectuarea unor acte de cercetare.
întrucât persoana față de care s-au efectuat cercetări nu mai avea calitatea de militar, prin sentința penală nr. 114 din 16 august 2005 Tribunalul Militar Teritorial București și-a declinat competența în favoarea Tribunalului București.
La rândul său, această instanță, prin sentința penală nr. 1451 din 25 octombrie 2005, și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel București, având în vedere că la data săvârșirii faptelor sesizate de petiționar intimatul B.N. deținea gradul militar de colonel care este echivalent cu gradul de inspector șef principal, conform Legii nr. 293/2004.
Curtea de Apel București, secția I penală, prin sentința penală nr. 168 din 6 decembrie 2005, a trimis plângerea formulată de petiționarul R.A. spre competentă soluționare la Prim-procurorul militar al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București conform art. 278 C. proc. pen.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, care invocând dispozițiile art. 2781alin. (1) C. proc. pen., a susținut că, în mod greșit instanța a trimis plângerea la procurorul ierarhic superior în loc să o respingă ca inadmisibilă.
Recursul declarat este întemeiat.
în conformitate cu dispozițiile art. 2781alin. (1) C. proc. pen., împotriva soluției procurorului de netrimitere în judecată persoana ale cărei interese legitime au fost vătămate poate face plângere la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare a plângerii făcute potrivit art. 277 și 278 din același cod.
Din examinarea acestor dispoziții legale rezultă că o condiție de admisibilitate a plângerii adresate instanței, împotriva rezoluției procurorului de netrimitere în judecată, este soluționarea de către procurorul ierarhic superior a plângerii făcute conform art. 275 - art. 278 C. proc. pen.
Or, din examinarea actelor dosarului se constată că, petiționarul R.A. nu a formulat plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale la procurorul ierarhic superior, ci, a depus plângerea direct la instanță.
Așa fiind, Curtea de Apel București trebuia să respingă plângerea, ca inadmisibilă, și nicidecum să o trimită la Prim procurorul Militar al Parchetului de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București.
Mai este de menționat că prin decizia nr. XIII din 21 noiembrie 2005, înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în secții unite, a decis, cu caracter obligatoriu, conform art. 4142alin. (2) C. proc. pen., ca plângerea adresată direct instanței, împotriva rezoluției sau ordonanței procurorului de netrimitere în judecată, fără ca această să fie atacată în prealabil la procurorul ierarhic superior, este inadmisibilă.
Față de considerentele ce preced, Curtea, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, a casat hotărârea atacată și rejudecând, a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul R.A. împotriva rezoluției nr. 1166/P/2004 a Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial cu obligarea petiționarului, conform art. 192 alin. (2) din același cod, la cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3424/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3420/2006. Penal → |
|---|
