ICCJ. Decizia nr. 3464/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 13 din 6 aprilie 2006, Curtea de Apel Bacău, în baza dispozițiilor art. 2781alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea formulată de petiționarul A.M., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 167/P/2006, rezoluție pe care a menținut-o.
Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut că faptele reclamate de A.M., respectiv că procurorul T.D. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Roman, ar fi săvârșit infracțiunile de sustragere și distrugere de înscrisuri, prevăzute de art. 242 alin. (1) C. pen., și de abuz în serviciu în contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 din același cod, nu există, motiv pentru care, prin rezoluția nr. 167/ P din 31 ianuarie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău și rezoluția nr. 119/II/2 din 28 februarie 2006 a procurorului general adjunct al aceluiași parchet s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
S-a mai reținut că motivele învederate de petiționar în plângerea adresată instanței în baza dispozițiilor art. 2781C. proc. pen., respectiv că procurorii i-au încălcat drepturile prevăzute de art. 61 din C.E.D.O. odată ce verificarea susținerilor sale s-a făcut de un procuror incompatibil, astfel încălcându-se și prevederile art. 5 alin. (3) din Legea nr. 202/2004, că rezolvarea negativă a plângerilor penale s-a datorat unui grup de interese pentru că judecătorii care i-au soluționat o cauză și procurorii sunt incompatibili, ceea ce ar fi necesitat desecretizarea și depunerea la dosar, a listei procurorilor incompatibili, a declarațiilor acestora și a declarațiilor de incompatibilitate ale magistraților implicați, nu sunt fondate, petentul neinvocând niciunul din cazurile de incompatibilitate arătate în art. 46 și 47 C. proc. pen.
împotriva sentinței, procurorul, în termenul legal, a declarat recurs, cale de atac motivată pe considerente teoretice ținând de "asigurarea unui proces echitabil, de către o instanță independentă, imparțială, instituită de lege", precum și pe cazurile de casare prevăzute de art. 3859pct. 10 și pct. 171 C. proc. pen., respectiv instanța nu s-a pronunțat asupra unei cereri, de natură să garanteze drepturile sale și prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.
Recursul nu este fondat.
Referitor susținerilor recurentului, că în cauzele pe care le-a avut pe rolul instanțelor din Roman, județul Neamț, procurorul T.D. era incompatibil odată ce figura ca atare pe o listă afișată de C.S.M., se reține că respectivul procuror a declarat, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 republicată, că soțul, rudele sau afinii până la gradul al IV-lea inclusiv, exercita o funcție sau desfășoară o activitate sau activități de investigare sau cercetare penală, această situație neconstituind însă caz de incompatibilitate așa cum prevede expres Codul de procedură penală, în dosarul petentului.
Procurorul T.D., la termenul de judecată acordat în dosarul nr. 960/2005 al Judecătoriei Roman, 21 septembrie 2005, în concluzii, a invocat tardivitatea introducerii, de către A.M., parte vătămată, a unei plângerii penale împotriva tatălui său, A.O., pentru săvârșirea infracțiunilor de furt, prevăzută de art. 210 C. pen., și de abuz de încredere, prevăzută de art. 213 din același cod.
Instanța, prin sentința penală nr. 591 din 21 septembrie 2005, a dispus achitarea lui A.O. cu motivarea că din probele administrate nu a rezultat fără dubiu, că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunile pentru care fusese trimis în judecată, temeiul achitării fiind dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.
Hotărârea a rămas definitivă prin respingerea recursului declarat de partea vătămată A.M. (decizia penală nr. 674 din 25 noiembrie 2005 a Tribunalului Neamț, secția penală).
în altă ordine de idei, faptele reclamate de A.M. ca fiind infracțiuni, nu există, procurorul T.D. a participat în dosarul menționat, din partea Ministerului Public, iar în ce privește lăsarea, în nelucrare a plângerii sale din 15 decembrie 2003, din actele premergătoare efectuate, s-a evidențiat că plângerea nu a fost depusă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman, ci la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța, în dosarul acestuia, ea regăsindu-se (adresa nr. 66/II/6/2006).
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de petiționar nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Conform art. 192 C. proc. pen., recurentul petiționar a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3468/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2091/2006. Penal → |
|---|
