ICCJ. Decizia nr. 3477/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată sub nr. 3471/P/2005 la Tribunalul Bistrița Năsăud, petentul S.F. a solicitat să se dispună reabilitarea sa judecătorească de sub efectul condamnărilor aplicate prin sentința penală nr. 144/1998 a Tribunalului Militar Cluj și sentința penală nr. 229/2003 a Tribunalului Bistrița Năsăud.
în motivarea cererii condamnatul a arătat că s-a împlinit termenul de reabilitare judecătorească și sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 137 C. pen.
Tribunalul Bistrița-Năsăud, prin sentința penală nr. 15/ F din 25 ianuarie 2006, a respins cererea de reabilitare judecătorească formulată de condamnatul S.F., pentru neîndeplinirea condițiilor de formă.
Petentul a fost obligat să plătească statului suma de 20 lei RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
în motivarea acestei hotărâri prima instanță a arătat următoarele:
Prin sentința penală nr. 229 din 24 noiembrie 2003, Tribunalul Bistrița-Năsăud a dispus condamnarea petentului S.F., la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), și un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Diferit, în baza art. 335 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus reunirea cauzei care a format obiectul dosarului penal cu nr. 270/2003 al Tribunalului Bistrița Năsăud cu cauza în care s-a pronunțat sentința penală nr. 144 din 15 iulie 1998 în dosarul penal nr. 160/1997 al Tribunalului Militar Cluj, această din urmă hotărâre fiind desființată în parte, în latura penală, privind pe petent și celelalte persoane condamnate în cauză.
Urmare a acestui fapt s-a constatat că actele materiale pentru care a fost trimis în judecată petentul și celelalte persoane în dosarul nr. 270/2003 a Tribunalului Bistrița Năsăud intră, în parte, în conținutul infracțiunilor pentru care aceștia au fost condamnați prin sentința penală nr. 144/1998 a Tribunalului Militar Cluj, pronunțată în dosarul penal nr. 160/1997.
Prin sentința penală nr. 229/2003 a Tribunalului Bistrița Năsăud, pronunțată în dosarul nr. 270/2003, s-au menținut celelalte dispoziții din sentința penală nr. 144/1998 a Tribunalului Militar Cluj, referitoare la condamnarea petentului pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), și la grațierea pedepsei pentru această faptă.
în baza art. 1 lit. a) din Legea nr. 137 s-a constatat că pedepsele aplicate pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (un an și 6 luni închisoare) și uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (un an închisoare) sunt grațiate integral.
Referitor la pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea de înșelăciune s-a constatat că a fost integral executată, motiv pentru care nu s-a mai emis mandat de executare a pedepsei.
A mai reținut prima instanță că, din considerentele sentinței penale nr. 229/2003 a Tribunalului Bistrița Năsăud rezultă că petentul S.F. a executat, din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 144/1998, perioada cuprinsă între 23 mai 1997 până la 16 martie 1999, când a fost liberat condiționat, rămânând neexecutat un rest de 432 zile.
S-a arătat că în conformitate cu dispozițiile art. 136 C. pen., în caz de grațiere totală sau parțială a restului de pedeapsă, temeiul de reabilitare curge de la data actului de grațiere și sunt aplicabile numai atunci când actul de grațiere a fost adoptat după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
Cum în speță, a arătat prima instanță, Legea nr. 137/1997 a intervenit anterior rămânerii definitive a sentinței penale nr. 229 din 24 noiembrie 2003 a Tribunalului Bistrița Năsăud, dispozițiile art. 136 C. pen., invocate de petent, nu sunt aplicabile.
S-a făcut precizarea că în situația în care legea de grațiere intervine înainte de condamnare termenul de reabilitare curge de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, iar pentru calcularea termenului de reabilitare trebuie ca în prealabil să se împlinească termenul de grațiere, deoarece efectele definitive ale actului de grațiere intervenind abia la expirarea termenului de încercare, care în cazul de față este de 3 ani.
în ce privește termenul de grațiere, a arătat prima instanță, începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, deoarece abia atunci se stabilește vinovăția oricărui inculpat, iar în cazul în care în perioada termenul de grațiere (încercare) cel în cauză săvârșește o nouă faptă penală, acest incident constituie un impediment în calea obținerii reabilitării.
S-a mai arătat de către prima instanță că este de observat faptul că "prin sentința penală nr. 229/2003 a Tribunalului Bistrița Năsăud nu a intervenit în realitate o contopire a pedepselor executabile aplicate pentru fapte concurente [(cea de 3 ani aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 215 alin. (2), art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), prin sentința nr. 144/1998 a Tribunalului Militar Cluj și cea de 3 ani aplicată prin sentința penală nr. 229/2003 a Tribunalului Bistrița Năsăud pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 41 alin. (2)] ci o reunire a cauzelor în baza art. 335 alin. (2) C. proc. pen., motiv pentru care, în raport de dispozițiile art. 42 și 43 C. pen., pentru această din urmă pedeapsă aplicată pentru infracțiunea continuată de înșelăciune în întregul ei (cea dispusă prin sentința penală nr. 229/2003 a Tribunalului Bistrița Năsăud) care potrivit legii putea fi mai mare decât cea pronunțată anterior și nu doar egală cum este în speța de față, termenul de reabilitare se socotește de la data la care se consideră că a luat sfârșit executarea (conform art. 136 C. pen.).
Cu privire la acest din urmă aspect, s-a mai arătat că din moment ce "pentru pedeapsa executabilă de 3 ani aplicată prin sentința penală nr. 229/2003 a Tribunalului Bistrița Năsăud nu s-a emis mandat întrucât s-a considerat executată în condițiile arătate mai sus, instanța apreciază că și în acest caz termenul de reabilitare nu poate curge înainte de rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 229/2003, întrucât abia atunci s-a stabilit definitiv vinovăția și pedeapsa pentru întreaga activitate infracțională săvârșită în formă continuată".
Față de cele mai sus, s-a concluzionat că deși petentul a făcut dovada celorlalte condiții prevăzute de art. 137 C. pen., sub aspectul termenului stabilit de lege, acesta nu a fost împlinit așa cum o cer dispozițiile art. 135 lit. a) C. pen., motiv pentru care cererea de reabilitare urmează a fi respinsă.
împotriva hotărârii primei instanțe a declarat apel petentul S.F. prin care a solicitat desființarea acesteia și admiterea cererii de reabilitare, apreciind că în mod greșit termenul de reabilitare a fost raportat la data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 229/2003 a Tribunalului Bistrița Năsăud.
Curtea de Apel Cluj, prin decizia penală nr. 90/A din 28 martie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de petentul S.F. pe care l-a obligat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
în motivarea acestei decizii instanța de apel a arătat că în mod corect prima instanță a reținut că prin sentința penală nr. 229/2003 a intervenit o reunire a cauzelor în baza art. 335 alin. (2) C. proc. pen., și că, deși dispozițiile art. 136 C. pen., statuează că termenul de reabilitare se calculează de la data când a luat sfârșit executarea pedepsei, neraportându-l la vreo hotărâre sau se va putea proceda în această modalitate câtă vreme, pentru ca o pedeapsă să poată fi considerată executată, ea trebuie să fie aptă să fie pusă în executare ceea ce nu este posibil mai înainte de rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
S-a concluzionat că bine s-a stabilit de către prima instanță că termenul de reabilitare nu poate curge înainte de rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 229/2003, întrucât abia atunci se putea stabili definitiv vinovăția și pedeapsa pentru întreaga activitate infracțională săvârșită în forma continuată.
împotriva deciziei pronunțată de curtea de apel a declarat recurs petentul S.F. fără însă a arăta motivele pentru care este nemulțumit de hotărârile pronunțate în cauză.
în cererea de recurs, petentul a solicitat pur și simplu admiterea cererii de reabilitare fără a preciza care sunt argumentele de drept și de fapt ce stau la baza acesteia.
Petentul deși legal citat nu a fost prezent nici în instanță la termenul de judecată fixat pentru a-și susține și motiva recursul.
în aceste condiții instanța de recurs urmează a verifica decizia atacată din oficiu cu privire la cazurile de casare prevăzute de lege.
Cum din verificarea actelor și lucrărilor de la dosar nu s-au constatat încălcări ale legii care analizate din oficiu au dus la casare, iar soluțiile pronunțate în cauză au fost judicios motivate, bazate pe analiza concretă a actelor de la dosar și a textelor de lege incidente în cauză, s-a constatat că recursul declarat de petentul S.F. a fost nefondat și respins ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a dispus potrivit dispozitivului prezentei decizii.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3478/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3468/2006. Penal → |
|---|
