ICCJ. Decizia nr. 3485/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 20 din 5 martie 2002, pronunțată de Tribunalul Militar Iași s-a dispus condamnarea inculpatului plt. T.C., la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) - art. 209 lit. b), c) și g) C. pen., cu aplicarea art. 74 și 76 lit. c) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 C. pen.
A fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă S.M.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Prin decizia penală nr. 218 din 24 octombrie 2002, Tribunalul Militar Teritorial București a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și de inculpat.
Decizia și sentința sus-menționate au fost casate de Curtea Militară de Apel, care, prin decizia nr. 92 din 6 mai 2003, a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial și de inculpat și a trimis cauza pentru rejudecare, primei instanțe.
Prin sentința penală nr. 53 din 6 iunie 2003, Tribunalul Militar Iași a declinat competența de soluționare a cauzei la Tribunalul Galați, având în vedere dispozițiile art. 64 alin. (2) și art. 82 alin. (2) din Legea nr. 360/2002.
Tribunalul Galați, secția penală, prin sentința nr. 162 din 17 martie 2004, a condamnat pe inculpatul T.C. la un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. b), c) și g) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b) și c) și art. 76 lit. c) C. pen.
în baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe timp de 3 ani și 6 luni.
S-a constatat prejudiciul acoperit integral prin restituire.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
în fapt instanța a reținut următoarele:
Inculpatul T.C. a participat, la data de 11 aprilie 2001, împreună cu alți lucrători de poliție, la prinderea, imobilizarea și transportarea numitului S.B. la sediul I.P.J. Galați, conform planului de măsuri nr. S/ 10264 din 11 aprilie 2001.
S-a reținut că pe numele lui S.B. era emis un mandat de executare pentru o pedeapsă de 2 ani închisoare.
Inculpatul a pătruns, împreună cu alți lucrători M.I., înarmat și purtând cagulă, în unul dintre cele trei imobile din curte. în acest imobil se afla partea vătămată S.M.
Instanța a reținut că inculpatul a luat, dintr-o cameră în care partea vătămată își ținea zestrea, o pungă conținând 25 de monede din aur, emisiunea 1915, cu efigia împăratului F.I.
După plecarea lucrătorilor de poliție, partea vătămată a observat dispariția pungii cu monede și s-a dus și a formulat plângere la poliție.
în aceiași zi, în jurul orelor 11,00 -12,00, inculpatul s-a prezentat la șeful Poliției municipiului Galați și a raportat că a luat din casa părții vătămate punga cu monede, apoi a întocmit și un raport scris în care a consemnat că, participând la percheziția domiciliară la S.B. din comuna Inești, a găsit o pungă cu monede din aur.
Instanța a înlăturat susținerea inculpatului că nu a avut intenția de a-și însuși monedele, că a acționat în scopul executării ordinului de a efectua o percheziție domiciliară și a ridicat un obiect care i s-a părut suspect, de existența căruia a uitat până în momentul în care a găsit punga în buzunar când și-a căutat țigările.
S-a reținut astfel că din planul de măsuri S/10264/2001 emis de I.P.J. Galați rezultă că misiunea în care s-a aflat inculpatul avea ca obiectiv prinderea și reținerea unor persoane care se sustrăgeau de la executarea pedepsei. Din verificarea acestui ordin nu rezultă că inculpatul, sau echipa din care făcea parte, avea dreptul de a efectua și o percheziție domiciliară.
De asemenea, instanța a reținut că inculpatul nu a întocmit nici un proces verbal pe care să-l aducă la cunoștința proprietarului imobilului și nici nu și-a încunoștințat colegii din echipa operativă ci a pus bunurile în buzunar și le-a predat superiorilor mult mai târziu, după ce partea vătămată formulase plângere penală.
în consecință, prima instanță a constatat că inculpatul a acționat cu intenția însușirii pe nedrept a celor 25 monede din aur, fapta sa întrunind toate elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzute de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. b), c) și g) C. pen.
Instanța a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante având în vedere lipsa antecedentelor penale, faptul că a predat bunurile sustrase și s-a prezentat la toate termenele de judecată.
La stabilirea pedepsei au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), precum și dispozițiile art. 52 C. pen.
S-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a pedepsei, în condițiile suspendării condiționate a executării pedepsei.
S-a reținut că prejudiciul a fost acoperit prin restituirea monedelor către partea vătămată S.M.
împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpatul.
Prin decizia penală nr. 541 din 30 septembrie 2004, Curtea de Apel Galați a admis apelul procurorului și a desființat în parte sentința penală nr. 162 din 17 martie 2004.
Rejudecând, instanța de apel a condamnat inculpatul, în baza art. 298 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. b), c) și g) C. pen., la 3 ani închisoare.
Conform art. 861C. pen., s-au impus inculpatului măsurile de supraveghere prevăzute de art. 863C. proc. pen.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Prin aceiași decizia s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat și s-a dispus obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Decizia sus-menționată a fost casată de înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 784 din 2 februarie 2005 prin care a fost admis recursul declarat de inculpat și s-a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Galați.
Rejudecând, instanța de apel a decis, prin decizia penală nr. 181/ A din 22 aprilie 2005, admiterea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și desființarea în parte a sentinței penale nr. 162/2004 a Tribunalului Galați.
în rejudecare, inculpatul a fost condamnat, în baza art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. b), c) și g) C. pen., la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
Conform art. 861C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe o perioadă de 5 ani.
Conform art. 863C. pen., s-au impus inculpatului măsuri de supraveghere.
S-a făcut aplicarea art. 359 C. proc. pen.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Prin aceiași decizie a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Inculpatul a declarat recurs împotriva acestei hotărâri și prin decizia nr. 5107 din 12 septembrie 2005, înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, calea de atac a fost admisă, s-a dispus casarea hotărârii atacate și s-a dispus trimiterea cauzei la Curtea de Apel Galați pentru rejudecare, constatând că în dosar se găsesc două minute, una pronunțată la 18 aprilie 2005 și alta olografă pronunțată la 22 aprilie 2005, ceea ce creează dubii cu privire la data pronunțării hotărârii atrăgând incidența dispozițiilor art. 197 C. proc. pen.
Curtea de Apel Galați, secția penală, prin decizia penală nr. 61/ A din 2 martie 2006, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, a desființat, în parte, pe latura penală, sentința penală nr. 162/2004 a Tribunalului Galați și rejudecând a condamnat inculpatul, la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. b), c) și g) C. pen.
Conform art. 861C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani.
în baza art. 863C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri:
- să se prezinte la Tribunalul Galați - S.R.S.I.P.V., pentru a anunța în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință, locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
S-a dispus ca inculpatul să se prezinte obligatoriu la fiecare 6 luni, respectiv în ultima săptămână din luna a șasea, la Serviciul pentru reintegrare socială a infractorilor și protecția victimelor.
S-a atras atenția inculpatului, conform art. 359 C. proc. pen., asupra dispozițiilor art. 844C. pen.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Apelul declarat de inculpat a fost respins, ca nefondat, și s-a dispus obligarea apelantului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanța de apel a reținut că, din întreg materialul probator judicios administrat și analizat, rezultă că inculpatul, în calitate de angajat al Poliției Române a sustras 25 de monede din aur dintr-un imobil pe care îl verifica.
S-a apreciat că apelul declarat de inculpat este nefondat întrucât din planul de măsuri S/10624/2001 emis de I.P.J. Galați, rezultă că misiunea în care se afla inculpatul avea ca obiectiv prinderea și reținerea unor persoane care se sustrăgeau de la executarea pedepsei. Din verificarea acestui ordin nu rezultă că, inculpatul sau echipa din care făcea parte, avea dreptul să efectueze și o percheziție domiciliară.
De asemenea, dacă ar fi apreciat că cele 25 de monede sunt interzise la deținere, inculpatul trebuia să înștiințeze pe șeful ierarhic superior care conducea grupa de intervenția și pe colegii săi, să întocmească un proces-verbal de ridicare de obiecte și să aducă la cunoștință proprietarului această măsură, lăsându-i o copie a procesului verbal.
Cum inculpatul nu a procedat în acel fel, ci a pus bunurile în buzunar, predându-le superiorilor mai târziu, după ce partea vătămată formulase plângere penale, s-a reținut că vinovăția acestuia este pe deplin dovedită.
S-a reținut că este întemeiată critica procurorului vizând greșita individualizare a pedepsei, instanța dând o greșită interpretare a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) și subapreciind pericolul social în raport de persoana inculpatului și împrejurările comiterii faptei.
Instanța de apel a apreciat că, nici cuantumul, nici modalitatea de executare a pedepsei, nu sunt în măsură să reprezinte un echivalent al gradului de pericol social și de realizare a scopului pedepsei, impunându-se majorarea acesteia și aplicarea art. 861C. pen.
Inculpatul a declarat recurs pe care l-a întemeiat pe dispozițiile art. 3859alin. (1) pct. 9, 10 și 171 C. proc. pen.
în motivarea recursului s-a susținut că decizia nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la probele administrate și nici nu a menționat pe care dintre acestea le înlătură.
S-a mai susținut, de asemenea, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale ale inculpatului.
De asemenea, s-a arătat că fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt întrucât inculpatul nu a acționat cu intenția de a-și însuși bunurile ci în baza autorizației de percheziție.
O ultimă critică vizează împrejurarea că s-a creat inculpatului o situație mai grea în rejudecarea apelului deși cauza a fost trimisă spre rejudecare în urma admiterii recursului declarat de acesta.
Primul motiv de recurs nu este fondat.
Din considerentele deciziei atacate rezultă că hotărârea cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de admitere a apelului declarat de procuror precum și soluția de respingere a apelului declarat de inculpat.
Curtea constată, de asemenea, că în apel nu au fost administrate probe, iar pe de altă parte a reținut că, la fond, a fost administrat întreg probatoriul necesar, care a fost just apreciat și a reținut aceiași situație de fapt.
în consecință, instanța de apel nu trebuia să mai facă niciodată analiza probelor administrate de prima instanță.
Se constată, de asemenea, că în apel inculpatul nu a formulat cereri asupra cărora instanța a omis să se pronunțe.
Nici cel de al doilea motiv de recurs nu este fondat.
Curtea reține că fapta inculpatului de a lua, fără consimțământul părții vătămate, din locuința acesteia, în scopul însușirii pe nedrept a 25 de monede din aur, întrunește, atât sub aspect obiectiv cât și sub aspect subiectiv, toate elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat.
Corect s-a reținut prin cele două hotărâri că acțiunea inculpatului de a lua bunurile nu a fost în legătură cu îndeplinirea misiunii în cadrul căreia s-a deplasat la locuința părții vătămate și care, conform planului de măsuri S/10624/2001, emis de I.P.J. Galați, avea ca obiectiv prinderea numitului S.B. în vederea punerii în aplicare a unui mandat de executare a pedepsei.
împrejurarea că inculpatul a luat monedele fără a înștiința pe nimeni din echipa operativă, fără a întocmi un proces verbal și fără a lăsa părții vătămate S.M. o dovadă de ridicare a bunurilor, deși aceasta se afla în imobil, este de natură a dovedi, fără dubiu, că bunurile au fost luate în scopul însușirii pe nedrept.
Se constată că este fondat ultimul motiv de recurs.
Astfel, sentința penală nr. 20 din 5 martie 2000 a Tribunalului Militar Iași, prin care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare, a fost desființată ca urmare a admiterii apelului declarat de inculpat dar și a celui declarat de procuror în defavoarea inculpatului, care viza însă numai latura civilă a cauzei.
Ulterior, inculpatul a fost condamnat, în rejudecare, de prima instanță prin sentința penală nr. 162 din 17 martie 2004 a Tribunalului Galați, la o pedeapsă de un an și 6 luni închisoare cu aplicarea art. 81 C. pen.
Această hotărâre a fost atacată cu apel atât de procuror (în defavoarea inculpatului) cât și de inculpat.
Judecarea acestor apeluri a fost reluată de două ori ca urmare a admiterii recursului inculpatului și a casării deciziilor pronunțate de Curtea de Apel Galați.
Prin ultima decizie casată (nr. 181/A/2005) s-a aplicat inculpatului o pedeapsă de 3 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Așa fiind, se reține că s-a creat inculpatului o situație mai grea în propria cale de atac, pedeapsa aplicată fiind mai mare decât cea de 2 ani aplicată prin sentința penală nr. 20 din 5 martie 2002 a Tribunalului Militar Iași care a fost casată pe latură penală urmare a admiterii recursului inculpatului, recursul procurorului vizând exclusiv latura civilă.
Reținând existența cazului de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., Curtea a admis recursul, a casat în parte decizia atacată și a redus pedeapsa la 2 ani închisoare și corespunzător și termenul de încercare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3489/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3478/2006. Penal → |
|---|
