ICCJ. Decizia nr. 3478/2006. Penal
| Comentarii |
|
Tribunalul Harghita prin sentința penală nr. 109 din 30 martie 2005 a condamnat pe inculpatul T.I., la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) și (2) - art. 175 alin. (1) lit. f) C. pen.
în baza art. 33 lit. a) C. pen., s-a constatat că fapta este concurentă cu infracțiunea de ultraj prevăzută de art. 239 alin. (1) și (2) C. pen., pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, conform sentinței penale nr. 325 din 20 mai 2003 a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc rămasă definitivă prin decizia penală nr. 103/ R din 10 martie 2004 a Curții de Apel Tg. Mureș.
în baza art. 85 C. pen., s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 325 din 20 mai 2003 a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc și în baza art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare plus pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi pe o perioadă de 3 ani.
în baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada arestului preventiv cuprins între 30 martie 2002 - 28 mai 2002.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 60 milioane lei (6000 RON) daune morale către partea civilă F.G., respingându-se ca nedovedite pretențiile materiale ale acestei părți civile.
S-a constatat că partea vătămată C.A.S. Harghita nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Harghita, a reținut următoarele:
La data de 30 martie 2002, inculpatul a lovit cu o piatră în zona capului pe pădurarul F.G. Apoi, cu un briceag i-a aplicat o lovitură în zona gâtului. Partea vătămată a fost examinată de medicul legist, la data de 5 aprilie 2002, ocazie cu care pe corpul său au fost evidențiate 8 leziuni, ce au necesitat pentru vindecare 22-25 zile de îngrijiri. Leziunile s-au datat în jurul zilei de 30 martie 2002 și s-au produs prin lovituri directe, repetate cu un instrument tăietor - înțepător și cu corpuri dure contondente.
în cauză s-au efectuat mai multe expertize medico - legale.
Astfel, Comisia de Control și Avizare a actelor medicale din cadrul I.M.L. Tg. Mureș, prin avizul medico - legal din 28 iunie 2002, a fost de acord cu concluziile formulate de raportul de constatare medico - legală în sensul că leziunile suferite de partea vătămată nu i-au pus viața în primejdie și opinează pentru o perioadă de îngrijiri medicale de 12-14 zile.
Comisia Superioară de Medicină Legală din cadrul I.M.L. București, analizând cele două acte medico - legale, a constatat că "numitul F.G. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur (cele de la nivelul ochiului stâng și a piramidei nazale) și cu lovire de corp tăietor - înțepător (plăgile tăiate facio - cervicale și cele de la nivelul mâinii drepte). Leziunile datate din jurul datei de 30 martie 2002 au necesitat pentru vindecare circa 25 zile de îngrijiri medicale de la data producerii.
Acest raport mai concluzionează că plaga tăiată facio - cervicală a pus viața victimei în primejdie, salvarea vieții datorându-se intervenției chirurgicale de urgență.
De subliniat este faptul că, în baza actelor medicale inițiale, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului sub aspectul infracțiunii de tentativă la omor calificat.
Astfel, inițial cauza a fost soluționată la data de 10 februarie 2003, când, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prevăzută de art. 239 alin. (1) și (3) C. pen., raportat la art. 41 din O.G. nr. 59/2000.
Prin sentința penală nr. 325 din 20 mai 2003 a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, inculpatul a fost condamnat, la 3 ani închisoare, pentru fapta dedusă judecății. Prin decizia penală nr. 283 din 4 decembrie 2003 pronunțată de Tribunalul Harghita, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din cea prevăzută de art. 239 alin. (1) și (3) C. pen., raportat la art. 41 din O.G. nr. 59/2000, în cea prevăzută de art. 239 alin. (1) și (3) C. pen. și s-a redus pedeapsa aplicată inculpatului de 2 ani închisoare.
Hotărârea a rămas definitivă prin respingerea recursului declarat de inculpat, conform deciziei penale nr. 130/ R din 10 martie 2004 a Curții de Apel Tg. Mureș.
Soluția de scoatere de sub urmărire penală pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat a fost infirmată prin Ordonanța nr. 545/VIII din 28 august 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureș. După reluarea urmăririi penale, prin Ordonanța din 21 mai 2004, s-a dispus din nou scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului pentru această infracțiune.
Ulterior, urmărirea penală a fost redeschisă în urma admiterii plângerii formulate de partea vătămată împotriva ordonanței din 21 mai 2004, întocmindu-se rechizitoriul din 22 septembrie 2004 de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita.
Instanța de fond a reținut că, inculpatul a săvârșit două infracțiuni distincte, cea de ultraj și cea de tentativă la omor calificat, deoarece: "materialitatea faptei, în raport de împrejurările anterioare (amenințarea părții vătămate de către inculpat) și concomitent comiterii faptei, demonstrează intenția de reprimare a vieții victimei. Inculpatul a aplicat loviturile cu un briceag (obiect apt a produce moartea) într-o zonă vitală a corpului (gâtul cu vascularizare abundentă). Viața părții vătămate a fot pusă în primejdie, salvarea vieții datorându-se intervenției chirurgicale de urgență".
Mai mult instanța de fond subliniază faptul că infracțiunea de omor, săvârșită contra unui funcționar în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, absoarbe infracțiunea de ultraj, dar, a considerat că în speța de față, infracțiunea de tentativă la omor calificat subzistă alături de infracțiunea de ultraj, deoarece prin aceeași activitate materială s-au produs urmări diferite ce au adus atingere unor valori sociale distinct ocrotite de legea penală.
Hotărârea Tribunalului Harghita a fost atacată cu apel atât de către inculpat cât și de către partea vătămată constituită parte civilă.
în apelul părții civile se solicită obligarea inculpatului la plata sumei de 17.938.000 lei despăgubiri civile plus 4 milioane lei cheltuieli de judecată, ca rezultat al soluționării complete și integrale a laturii civile a cauzei.
Curtea de Apel Târgu Mureș, prin decizia penală nr. 152/ A din 30 septembrie 2005, a admis apelul inculpatului T.I. împotriva sentinței penale nr. 109 din 30 martie 2005 pronunțată de Tribunalul Harghita și rejudecând:
S-a desființat sentința penală atacată și în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul T.I. pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 - art. 175 lit. f) C. pen.
S-au respins pretențiile civile ale părții civile F.G.
S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă F.G. împotriva aceleiași sentințe penale.
împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs atât parchetul precum și partea civilă.
Prin recursul declarat de parchet se solicită reaprecierea probelor și astfel, inculpatul să se rețină că, se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de omor calificat, în forma tentativei, fapta în concurs cu cea de ultraj și ca atare să se constate că, soluția de achitare a inculpatului este netemeinică și nelegală.
Prin recursul declarat de partea civilă, hotărârea instanței de apel este criticată și sub aspectul laturii civile dar și sub aspectul laturii penale.
Astfel, se cere a se vedea că, în mod total eronat i-au fost respinse pretențiile civile totalizate, pentru cele două infracțiuni comise de inculpat asupra sa și în cazul în care, nu va fi primit acest motiv de recurs, să se dispună după cum este legal, încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului, pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat și nu achitarea, după cum incorect și nelegal a procedat instanța de apel, prin ignorarea art. 10 alin. (1) lit. j) C. proc. pen.
Recursurile, sunt fondate, în limita celor ce se vor analiza.
Verificându-se actele dosarului în succesiunea lor, în raport de criticile aduse de cei doi recurenți, precum și din oficiu potrivit art. 3859alin. (3) C. proc. pen., Curtea reține că pentru aceeași faptă, în cauza de față, s-au întrunit 2 acte de acuzare împotriva inculpatului T.I. respectiv 2 rechizitorii (nr. 55/ P din 10 februarie 2003 și nr. 55/ P din 22 septembrie 2004) ambele ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita, fără a fi survenit elemente noi cu privire la situația de fapt. Astfel prin primul rechizitoriu din 10 februarie 2003, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prevăzută de art. 239 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 din O.G. nr. 59/2000.
Pentru această faptă, inculpatul a fost condamnat de Judecătoria Odorheiu Secuiesc, prin sentința penală nr. 325 din 20 mai 2003, la 3 ani închisoare în baza textelor susmenționate.
în apelul inculpatului admis, prin decizia penală nr. 283 din 4 decembrie 2003 Tribunalul Harghita, schimbă încadrarea juridică în infracțiunea prevăzută de art. 239 alin. (1) și (3) C. pen., înlăturând aplicarea art. 41 din O.G. nr. 59/2000 și reduce pedeapsa la 2 ani închisoare.
Această decizie penală a rămas definitivă (prin respingerea recursului inculpatului) conform deciziei penale nr. 130/ R din 10 martie 2004 a Curții de Apel Tg. Mureș.
Deci, după ce inculpatul a fost condamnat definitiv la (10 martie 2004) pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, ulterior prin rechizitoriul din 22 septembrie 2004, este din nou trimis în judecată și condamnat din nou, pentru aceeași faptă dar sub încadrarea juridică de tentativă de omor și care hotărâre este supusă controlului judiciar, prin recursurile de față.
în aceste limite, recursurile declarate de parchet precum și de către partea civilă urmează a fi admise, ca urmare a aplicării principiului "non bis in idem" prevăzut și în Protocolul nr. 7 la C.A.D.L.F., în art. 4 pct. 1.
Potrivit principiului "non bis in idem", și al textului art. 4 pct. 1 din Protocolul nr. 7 C.E.D.O. "nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal, pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă, conform legii și prevederii penale a statului respectiv", ori de câte ori nu au intervenit fapte noi și nici vicii fundamentale, de natură a afecta hotărârea pronunțată.
Cum în speța de față, arătăm și mai sus, nu ne aflăm în nici o situație de excepție, se va constata că "există autoritate de lucru judecat" întocmai după cum se prevede și în art. 10 alin. (1) lit. j) C. proc. pen., și această" împiedicare produce efecte, chiar dacă faptei definitiv judecate i s-ar da o altă încadrare juridică".
în consecință, recursul parchetului precum și cel al părții civile vor fi admise și atât sentința penală nr. 109 din 30 martie 2005 a Tribunalului Harghita precum și decizia penală nr. 152/ A din 30 septembrie 2005 a Curții de Apel Tg. Mureș, vor fi casate, pentru motivele examinate și rejudecând în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., și art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. j) C. proc. pen., se va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului T.I. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 - art. 175 C. pen., constatând că există autoritate de lucru judecat.
în această situație potrivit art. 364 alin. (4) C. proc. pen., s-a constatat că, instanța nu soluționează latura civilă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3485/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3477/2006. Penal → |
|---|
