ICCJ. Decizia nr. 3468/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată sub nr. 145/2006 la Tribunalul Alba, condamnatul M.M. a formulat contestație la executare, prin care a solicitat deducerea din pedeapsa pe care o execută a perioadei cuprinsă între 25 ianuarie 2005 - 7 iunie 2005.
Prin sentința penală nr. 26 din 6 februarie 2006, Tribunalul Alba a respins contestația la executare formulată de condamnat, cu motivarea că perioada solicitată a fost dedusă prin sentința penală nr. 131/2005 a Tribunalului Alba și menținută prin decizia penală nr. 22/ A din 13 septembrie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, astfel că nu se mai poate dispune efectuarea unei a doua deduceri cu privire la aceeași perioadă.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul, prin care a solicitat a se constata că în cauză instanțele au omis să-i deducă din pedeapsa în a cărei executare se află, perioada executată prin arest preventiv, cuprinsă între 25 ianuarie 2005 - 7 iunie 2005, condiție în care, prima instanță în mod greșit i-a respins contestația formulată pe acest temei.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia penală nr. 20/ A din 4 aprilie 2006, a admis apelul declarat de condamnatul-contestator M.M., a desființat sentința atacată și reținând cauza spre rejudecare, a admis contestația la executare în sensul că, a dispus deducerea din pedeapsa aplicată a perioadei reținerii și arestării preventive de la 25 ianuarie 2005 până la 7 iulie 2005.
în motivarea acestei decizii, instanța de apel a reținut următoarele:
în cauză, motivul invocat de condamnat se referă la un incident care privește o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută și care se îndreaptă de către instanța care a pronunțat-o.
întrucât din actele și lucrările dosarului se constată că instanța care a omis să se pronunțe cu privire la perioada a cărei deducere se solicită de către condamnat este Curtea de Apel Alba Iulia, astfel că, în mod greșit Tribunalul Alba a procedat la judecată, depășindu-și în acest fel competența stabilită prin lege.
întrucât hotărârea pronunțată în condițiile amintite este nelegală, se impune desființarea și reținând cauza spre rejudecare se constată că motivul invocat de condamnat în cererea de contestație la executare este întemeiat, din moment ce, analizând decizia penală nr. 22/A/2005 a Curții de Apel Alba Iulia se constată că aceasta, soluționând apelurile declarate în cauză, a omis să deducă din pedeapsa aplicată contestatorului durata reținerii și arestării preventive, lucru pe care l-a făcut ulterior prin o încheiere de îndreptare a erorii materiale.
întrucât în cauză se constată că instanța de apel nu a dedus din pedeapsa de executat și perioada reținerii și arestării preventive, cuprinsă între 22 ianuarie 2005 până la 7 iunie 2005, urmează ca această omisiune să se înlăture pe calea prezentei contestații care este întemeiată.
împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul contestator M.M., prin care a solicitat a se constata că pedeapsa în a cărei executare se află este prea severă și se impune a fi redusă.
Recursul declarat de condamnatul contestator M.M. este nefondat.
Din actele și lucrările de la dosar rezultă că obiectul contestației pentru care s-a adresat condamnatul instanței de judecată l-a format omisiunea deducerii de către instanța de apel a unei perioade executată prin reținere și arestare preventivă.
Această omisiune a fost înlăturată de către instanța de apel prin decizia atacată cu recurs de către condamnat.
Investind instanța de judecată numai cu un aspect legat de executarea unei dispoziții din hotărârea judecătorească în a cărei executare se află, condamnatul nu mai are posibilitatea să ceară, în calea de atac verificarea și a altui aspect, indiferent care ar fi el.
în calea de atac condamnatul are posibilitatea să-și arate nemulțumirea numai în legătură cu aspectele invocate la judecata în fond, lucru pe care însă nu l-a făcut.
De altfel, noul motiv invocat și anume, reducerea pedepsei, nu poate fi analizat de instanțele de judecată, deoarece cu privire la acest aspect există autoritate de lucru judecat și deci, nu poate fi cenzurat pe calea unei căi de atac extraordinare.
în aceste condiții, s-a analizat recursul declarat de condamnat din oficiu, s-a avut în vedere și faptul că nu s-a constatat existența unor motive care au dus la casare, s-a constatat că acesta (recursul) este nefondat și respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și s-a dispus potrivit dispozitivului prezentei decizii.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3477/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3464/2006. Penal → |
|---|
