ICCJ. Decizia nr. 5082/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5082/2006
Dosar nr. 5462/3/2006
Şedinţa publică din 7 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 365 din 28 martie 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 5462/3/2005, s-au hotărât următoarele:
În baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.I. la 6 ani închisoare.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată a inculpatului din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 756 din 21 aprilie 2003, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi s-a contopit restul de 403 zile închisoare rămas neexecutat din această pedeapsă, ca pedeapsă aplicată în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute 6 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat prevenţia inculpatului de la 23 februarie 2005 până la 28 martie 2006 şi perioada de la 13 martie 2003 până la 2 februarie 2005.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
S-a luat act că partea vătămată F.F. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească suma de 3.500.000 ROL cheltuieli judiciare către stat.
Instanţa şi-a argumentat soluţia prin aceea că în data de 23 februarie 2005, inculpatul A.I., în timp ce se afla într-un mijloc de transport în comun, l-a deposedat, prin violenţă şi ameninţare, pe partea vătămată F.F., de mai multe obiecte vestimentare.
S-a reţinut că, fapta săvârşită de inculpat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen.
S-a constatat că, din fişa de cazier judiciar a rezultat că prin sentinţa penală nr. 756 din 21 aprilie 2003, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, rămasă definitivă prin apelare, inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 208, art. 209 alin. (1) lit. f) C. pen., fiind arestat la data de 13 martie 2003 şi liberat condiţionat la data de 2 februarie 2005.
Sentinţa a fost apelată de către inculpatul A.I. care o critică sub aspectul individualizării pedepsei aplicate în sensul coborârii acesteia, având în vedere atitudinea sa procesuală de recunoaştere a faptei.
Analizând sentinţa apelată prin prisma motivelor invocate şi din oficiu, conform dispoziţiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea constată că prima instanţă a făcut o corectă şi judicioasă analiză a tuturor criteriilor de individualizare prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), apreciind just asupra cuantumului pedepsei menit să creeze posibilitatea formulării unei noi atitudini faţă de valorile sociale ocrotite de normele penale.
Aşa fiind, prin Decizia penală nr. 382/ A din 11 mai 2006, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de A.I. împotriva sentinţei penale nr. 365 din 28 martie 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul, criticând-o sub aspectul individualizării pedepsei, solicitând reducerea acesteia prin aplicarea art. 74 lit. b) şi c) C. pen.
Examinând cauza se constată că recursul este nefondat.
Pedeapsa aplicată a fost just individualizată, s-a dat eficienţă tuturor criteriilor prevăzute la dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), iar aplicarea circumstanţelor atenuante nu se justifică nici în raport de gradul concret de pericol social al faptei şi nici de recidiva inculpatului.
Aşa fiind, cum alte motive care avute în vedere din oficiu şi care să conducă la casarea hotărârii nu sunt, urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să se respingă recursul declarat de inculpatul A.I., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.I. împotriva deciziei penale nr. 382/ A din 11 mai 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 23 februarie 2005, la 7 septembrie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 320 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5056/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 5137/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
