ICCJ. Decizia nr. 5137/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5137/2006
Dosar nr. 5301/1/2006
Şedinţa publică din 8 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 12/ F din 1martie 2006, pronunţată în dosarul nr. 111/2006, Curtea de Apel Braşov, secţia penală, a respins plângerea formulată de petentul C.V. împotriva rezoluţiei din 15 noiembrie 2005, dată în dosarul nr. 240/P/2004 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov. Totodată, s-a dispus obligarea petentului la 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a constatat că prin plângerea formulată de petentul C.V. a solicitat infirmarea rezoluţiei din data de 15 noiembrie 2005 pronunţată în dosarul penal nr. 240/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi preluarea în vederea efectuării urmăririi penale de către procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea plângerii formulate se arată că soluţia reflectă lipsa de obiectivitate a procurorilor care au instrumentat dosarul şi care au tergiversat în mod voit soluţionarea urmăririi penale.
Plângerea a fost înregistrată iniţial la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a fost ulterior înaintată Parchetului Curţii de Apel Braşov, fiind înregistrată sub nr. 111/2006.
O plângere similară petentul a înaintat-o direct Curţii de Apel Braşov, plângere ce a fost înregistrată sub nr. 46/P/2006. Prin sentinţa penală nr. 8 din 17 februarie 2006 a Curţii de Apel Braşov, plângerea petentului C.V. ce a făcut obiectul dosarului nr. 46/P/2006 al acestei instanţe, a fost admisă, iar rezoluţia Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov nr. 240/P/2004 a fost desfiinţată în ceea ce priveşte soluţia de neîncepere a urmăririi penale cu privire la făptuitoarea S.M., menţinându-se celelalte dispoziţii ale rezoluţiei ca fiind legale şi temeinice.
În temeiul art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus trimiterea cauzei privind făptuitoarea S.M. la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov în vederea începerii urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Dată fiind pronunţarea acestei soluţii în dosarul mai sus menţionat, în prezenta cauză petentul C.V. a fost citat cu menţiunea de a preciza dacă îşi mai menţine plângerea formulată, petentul precizând însă că obiectul prezentului dosar nu poate avea semnificaţia unei plângeri în înţelesul art. 278 C. proc. pen., plângerea formulată în temeiul acestui articol fiind soluţionată prin sentinţa penală nr. 8/2006 a Curţii de Apel Braşov, ci constituie o cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 209 alin. (6) C. proc. pen.
Examinând actele şi lucrările dosarului curtea a reţinut următoarele:
Cererea înaintată de către petentul C.V. Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, deşi întemeiată pe dispoziţiile art. 209 alin. (6) C. proc. pen., îmbracă caracteristicile unei plângeri împotriva rezoluţiei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov de neîncepere a urmăririi penale faţă de numiţii T.G.O., G.I., S.M. şi Ţ.N., împotriva cărora petentul C.V. formulase plângere penală.
Reţinând că o plângere similară, îndreptată împotriva aceleiaşi rezoluţii, a fost deja soluţionată, instanţa de fond a constatat că plângerea din prezenta cauză a rămas fără obiect.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petentul, motivând că, în mod greşit a fost obligat să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare întrucât nu se face vinovat de faptul că instanţa nu a verificat legalitatea sesizării.
Recursul este neîntemeiat.
Înalta Curte constată că prin sentinţa recurată s-a procedat la o corectă aplicare a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora „în cazul introducerii .. oricărei cereri, cheltuielile sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins cererea".
Prin hotărârea primei instanţe s-a pronunţat o soluţie de respingere a plângerii, astfel că, în mod corect, autorul plângerii respinse a fost obligat la cheltuieli judiciare.
Instanţa nu este ţinută de calificarea pe care partea o dă cererii sale, astfel că, în mod corect a constatat că plângerea petentului îmbracă forma prevăzută de art. 2781 C. proc. pen., singurul text ce reglementează dreptul unei persoane interesate de a ataca soluţiile de netrimitere ale procurorului. Invocarea art. 209 alin. (6) C. proc. pen., de către petent nu putea fi primită, neexistând o reglementare care să prevadă că partea se poate adresa instanţei cu o atare solicitare, respectiv cu solicitarea ca parchetul superior să preia o cauză de la parchetul inferior.
Pentru considerentele mai sus expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul C.V. împotriva sentinţei penale nr. 12/ F din 1 martie 2006 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5082/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 5236/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
