ICCJ. Decizia nr. 5056/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5056/2006
Dosar nr. 2474/44/2006
Şedinţa publică din 6 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Asupra plângerii formulată de petenţii A.E. şi A.S. împotriva rezoluţiei Prim Procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi nr. 423/II/2/2006.
Examinând actele şi lucrările dosarului s-au reţinut:
Petenţii A.E. şi A.S. au formulat plângere împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale emisă la data de 14 martie 2006 în dosarul nr. 217/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi privind pe T.R., notar public cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Din conţinutul actelor premergătoare efectuate în cauză a rezultat că petenţii A.E. şi A.S. au solicitat efectuarea de cercetări faţă de notarul public T.R. din Focşani deoarece în mod greşit a consemnat că vânzătorii imobilului C.G. şi C.E. au devenit proprietarii acestui imobil prin Decizia penală nr. 1218 din 26 noiembrie 1998 a Curţii de Apel Galaţi.
Aceştia au susţinut că prin hotărârea Curţii de Apel Galaţi s-a dispus numai anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 20724/1993 nu şi repunerea părţilor în situaţia anterioară.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi prin rezoluţia nr. 217/P/2005 a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public T.R., în baza art. 288 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., iar pentru făptuitorii B.V., C.A., G.Z.M.S. şi N.F. a dispus disjungerea cauzei şi trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Judecătoria Focşani pentru continuarea cercetărilor.
Examinând actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că soluţia emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi este legală şi temeinică.
Cu privire la preţul de vânzare-cumpărare al imobilului s-a precizat că acesta a fost stabilit la suma de 40.000 dolari, consemnându-se din eroare că reprezintă 900.000.000 lei deşi s-a convenit la 30.000 lei cursul de schimb.
Eroarea a fost posibilă şi datorită faptului că preţul s-a achitat în rate, la data semnării achitându-se suma de 10.000 dolari, iar restul de 30.000 dolari să fie achitat ulterior.
Ca urmare a acestei consemnări şi onorariul notarului a fost mai mic, deci acesta nu putea cu intenţie să-şi prejudicieze propriile interese.
Petenţii au contestat şi calitatea de proprietari ai vânzătorilor imobilului, dar cu privire la aceasta Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi s-a pronunţat în dosarul nr. 114/P/2002.
S-a reţinut în motivarea rezoluţiei de neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public T.R., că perfectarea contractului de vânzare-cumpărare a fost legală deoarece instanţa de judecată a constatat că este vorba de o nulitate absolută prin Decizia penală nr. 1218 din 26 noiembrie 1998 a Curţii de Apel Galaţi.
Deşi în această hotărâre nu s-a precizat că părţile vor fi repuse în situaţia anterioară, actul cu privire la proprietatea terenului a rămas valabil cel care-i indica proprietari pe numiţii C.B.G. şi C.G.E. deoarece contractul de vânzare-cumpărare nr. 20724 din 18 octombrie 1993 a fost anulat, petenţii A.S. şi A.E. nemaiavând calitate de proprietari.
Petenţii în plângerea formulată precizează că din probele administrate în cauză rezultă că intimata T.R., a săvârşit infracţiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), deoarece a consemnat în declaraţiile date de contractanţi date nereale şi 246 C. pen., abuz în serviciu, deoarece intimata, în calitate de notar public a autentificat un act de înstrăinare a unui imobil fără ca vânzătorul să deţină un titlu de proprietate.
Primind preţul, precizează petenţii, nu este adevărat că notarul a înregistrat greşit preţul, ci că în realitate actul a fost fictiv, deoarece cumpărătorul nu a achitat vânzătorului nici o sumă de bani.
Analizând cauza prin prisma motivelor invocate, Curtea de Apel Galaţi a reţinut următoarele:
Petenţii A.S. şi A.E. au mai formulat o plângere penală împotriva intimatei T.R. şi a numiţilor C.G., C.E. şi P.P., reclamând că în mod greşit notarul a consemnat că vânzătorii au devenit proprietarii imobilului în baza deciziei penale nr. 1218/1998 a Curţii de Apel Galaţi.
Cauza a fost obiectul dosarului penal nr. 114/P/2002 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel care a fost soluţionat prin rezoluţia nr. 217/2005, dispunându-se neînceperea urmăririi penale faţă de intimata T.R. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), rezoluţie care nu a fost contestată de petenţi în termenul prevăzut de lege.
În aceste condiţii, Curtea urmează a analiza cauza dar sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2004.
Faptul că cumpărătorul a achitat sau nu preţul vânzătorului, petenţii susţinând că a fost o tranzacţie fictivă, excede conţinutului constitutiv al infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 din Legea nr. 241/2005.
Din actele premergătoare efectuate în cauză de către organele de urmărire penală rezultă că preţul imobilului a fost stabilit la suma de 40.000 dolari, consemnându-se în mod greşit că reprezintă 900.000.000 lei, deşi părţile au convenit la 30.000 lei cursul de schimb.
Ca urmare a acestei consemnări şi onorariul notarului a fost mai mic, dar acesta nu putea cu intenţie să-şi prejudicieze propriile interese, respectiv propriul onorariu.
De altfel, petenţii nu au stabilit nici un prejudiciu faţă de această faptă, şi pe cale de consecinţă, deşi au conform legii posibilitatea de a sesiza organele de urmărire penală, legat de această faptă, nu pot avea nici o calitate procesuală în raport de infracţiunea de evaziune fiscală faţă de care s-au efectuat cercetări.
În fapt, petenţii contestă titlul prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate, respectiv sentinţa penală nr. 1218/1998 a Curţii de Apel Galaţi, care a dispus anularea antecontractului de vânzare-cumpărare şi a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 20724/1993 a fostului notariat de Stat Judeţean Vrancea.
Deşi în această hotărâre nu s-a precizat expres că părţile vor fi repuse în situaţia anterioară, deoarece contractul de vânzare-cumpărare nr. 20224/1993 a fost anulat, petenţii A.S. şi A.E. nu mai aveau calitatea de proprietari.
În acest context, rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de notarul public T.R., dată prin rezoluţia de 217/P/2005, este temeinică deoarece instanţa de judecată a constatat că este vorba de o nulitate a actului de vânzare-cumpărare, conform deciziei civile nr. 1219/1998 a Curţii de Apel Galaţi. Fiind deci desfiinţat acest act nu mai există, nu-şi mai produce efecte juridice între părţile contractante.
Faţă de aceste considerente, Curtea de Apel Galaţi a apreciat că rezoluţia de respingere a plângerii nr. 423/II/2/2006 a Prim Procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi este legală şi temeinică, iar prin sentinţa penală nr. 33 din 31 mai 2006, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenţii A.E. şi A.S. împotriva rezoluţiei de respingere a plângerii nr. 423/II/2 din 12 mai 2006 a Prim Procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
Nemulţumiţi şi de această sentinţă petiţionarii A.E. şi A.S. au declarat recursul de faţă, reiterând în notele scrise depuse la dosar motivele invocate anterior şi au solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei ca netemeinică şi nefondată, admiterea plângerii şi trimiterea cauzei pentru continuarea cercetărilor.
Examinând sentinţa penală atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, cât şi din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
În considerentele sentinţei penale atacate sunt prezentate pe larg aspectele examinate, nemaifiind necesară reluarea acestora.
De altfel, în speţă, petenţii contestă actul prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate şi anume sentinţa penală nr. 1218/1998 a Curţii de Apel Galaţi prin care s-a dispus anularea antecontractului de vânzare cumpărare şi a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 20724/1993 a fostului Notariat de Stat Judeţean, având ca urmare faptul că petenţii A.S. şi A.E. nu au mai avut calitate de proprietari.
Aşa încât, rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de notarul public T.R., dată prin rezoluţia nr. 217/P/2005, este temeinică întrucât instanţa a constatat că este vorba de nulitatea actului de vânzare cumpărare care, fiind desfiinţat, nu mai produce efecte juridice între părţile contractante.
În consecinţă, sentinţa penală atacată este temeinică şi legală, iar recursul formulat de petenţi este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Se vor aplica dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarii A.E. şi A.S. împotriva sentinţei penale nr. 33 din 31 mai 2006 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurenţii petiţionari la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 60 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5007/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 5082/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
