ICCJ. Decizia nr. 526/2006. Penal. Art. 248 Cod Penal. Fond
| Comentarii |
|
Prin rechizitoriul întocmit la data de 14 decembrie 2005 de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., Serviciul Teritorial Anticorupție Târgu Mureș, prin procurorul șef al acestui serviciu teritorial, a fost pusă în mișcare acțiunea penală și trimisă în judecată inculpata C.A. pentru săvârșirea infracțiunilor de:
1) - abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 2481combinat cu art. 248, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), raportat la art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000;
2) - primire de foloase necuvenite, prevăzută de art. 256 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000;
3) - fals în declarații, prevăzută de art. 36 din Legea nr. 115/1996, raportat la art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP);
4) - accesul, fără drept, la un sistem informatic, prevăzută de art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003;
5) - transferul neautorizat de date dintr-un sistem informatic, prevăzută de art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003.
S-a invocat, prin același rechizitoriu că este incident cazul de conexitate prevăzut de art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000. între infracțiunea de luare de mită pentru care inculpata a fost trimisă în judecată și infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice s-a arătat că există o relație de conexitate, pe de o parte, iar pe de altă parte, între infracțiunea de primire de foloase necuvenite și aceeași infracțiune de abuz în serviciu contra intereselor publice există tot un raport de conexitate. De asemenea, s-a susținut că între aceste infracțiuni și infracțiunile prevăzute de art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003 și de art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, cât și față de infracțiunea prevăzută de art. 36 din Legea nr. 115/1996 raportat la art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), există cazul de conexitate prevăzut de art. 34 lit. d) C. proc. pen., motive pentru care se impune reunirea cauzelor pentru o mai bună înfăptuire a justiției, situație în care competența de a judeca toate cauzele, revine instanței superioare în grad, respectiv înalta Curte de Casație și Justiție, inculpata C.A. având calitatea de președinte al Tribunalului Mureș, judecător cu grad de curte de apel, în prezent suspendat.
Prin același rechizitor s-a mai dispus: scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei C.A. pentru faptele prevăzute de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), și art. 291 C. pen., și neînceperea urmăririi penale față de M.R., pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen.; scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei C.A. pentru fapta prevăzută de art. 264 C. pen., privindu-i pe M.M.N., H.G.; încetarea urmăririi penale față de aceeași învinuită pentru instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice realizată în formă calificată, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 2481C. pen., combinat cu art. 248 C. pen., cu referire la executarea silită a celor opt societăți comerciale și împotriva debitoarei D.G.F.P. Mureș; scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei C.A. pentru infracțiunea prevăzută de art. 10 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 vizând folosirea unui credit în alte scopuri decât cele pentru care a fost primit; scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei C.A. pentru infracțiunea prevăzută de art. 2481C. pen., raportat la art. 248 C. pen., și pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 și 291 C. pen., vizând ignifugarea sediilor instanțelor din județul Mureș (urmând ca în componența infracțiunii prevăzută de art. 2481C. pen., raportat la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), să mai rămână trei fapte); neînceperea urmăririi penale față de C.A. sub aspectul faptelor prevăzute de art. 254 C. pen., și art. 257 C. pen., urmare sesizărilor făcute de P.A., N.I., N.I., P.A.R., N.O.F., P.S., N.B., C.I.; disjungerea cauzei pentru infracțiunea de neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
Cu referire la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice s-au reținut următoarele: modificarea soluțiilor constructive, care a avut loc imediat după începerea lucrărilor, a fost făcută fără să existe avizul prealabil al Ministerului Finanțelor, pentru aceasta apreciindu-se că se face vinovată inculpata care a avizat astfel, nelegal, 13 dispoziții de șantier pentru lucrări suplimentare la vilele nr. 8 și 67 Sovata, în valoare de 25.139.397.090 ROL.
S-a apreciat de către D.N.A. - Serviciul Teritorial Anticorupție Tg. Mureș că toate aceste cheltuieli efectuate pentru lucrările suplimentare la cele două vile, reprezintă o tulburare însemnată a bunului mers a activității financiare a Tribunalului Mureș, fără a constitui o pagubă patrimonială.
Cu referire la aceeași infracțiune de abuz în serviciu contra intereselor publice s-a mai reținut și că inculpata C.A. (împreună cu S.D.) nu ar fi reținut garanția de bună execuție cu referire la vilele nr. 8 și 67 Sovata, în sumă totală de 637.240.194 ROL, și de asemenea, garanțiile de bună execuție privind lucrările executate la alte sedii ale instanțelor din jud. Mureș, în sumă de 323.032.992 lei ROL; a efectuat de asemenea plata în avans a unor lucrări neexecutate în valoare de 464.748.943 lei ROL; ar fi achiziționat bunuri mobile pentru Tribunalul Mureș, de la diverse firme, cu încălcarea dispozițiilor legale și la prețuri superioare față de prețul real al pieței, Tribunalul Mureș suferind un prejudiciu de 701.647.261 lei ROL.
Cu privire la infracțiunea de primire de foloase necuvenite, s-a reținut că învinuita C.A. ar fi primit, cu acest titlu o imprimantă "Laser Epson EPL" de la SC C. SRL" pentru că acceptase să plătească suma de 119.875.000 ROL, la data de 18 octombrie 2000, deși, în realitate nu ar fi primit bunurile înscrise în factură.
Cât privește infracțiunea de fals în declarații, s-a reținut în actul de inculpare că C.A. ar fi omis, cu vădită intenție, să declare, cu prilejul completării declarației de avere din data de 16 mai 2003, că împreună cu familia ei mai are și suprafața de 673 m2 teren intravilan, cât și un garaj.
Cu referire la infracțiunile privind sistemul informatic s-a reținut că învinuita a accesat fără drept, conținutul de mesaje ale Serviciului de Poștă electronică, după prelungirea, în mod ilegal, a autorizației de acces, și a transferat din sistemul informatic al Tribunalului Mureș pe calculatorul portabil al inculpatei documentul "Adopții" și mesaje de poștă electronică.
Urmare investirii înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 15 decembrie 2005, prin rechizitoriul mai sus prezentat, întocmit de procurorul șef al S.T.A. Tg. Mureș, ce a fost confirmat de procurorul șef secție al D.N.A. s-a format dosarul nr. 7653/2005 cu nr. nou 24057/1/2005.
înăuntrul termenului avut în vedere de art. 300 alin. (1) C. proc. pen., care obligă instanța din oficiu, să verifice regularitatea actului de sesizare, inculpata C.A. a invocat în scris mai multe excepții, după cum urmează: necompetența materială privind activitatea de urmărire penală, apreciind că, dată fiind calitatea ei de judecător cu grad de curte de apel, urmărirea penală trebuia efectuată de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție. A arătat, de asemenea, că nu există nici o delegare a procurorului M.S.; cum acesta aparținea Serviciului Teritorial Tg. Mureș, el nu putea să efectueze acte procedurale decât prin delegare, iar îndeplinirea actelor procesuale, inclusiv trimiterea în judecată, era exclusă.
De asemenea, eventuala lui delegare în acest dosar putea dura cel mult 120 de zile. începând cu data de 29 ianuarie 2005, procurorul S. semnează actele ca procuror șef de serviciu, fără a face referire la vreo delegare. Apreciază că timp de 2 ani, acest procuror a efectuat acte de urmărire penală nelegale.
Inculpata C.A. a mai susținut că nu s-a dispus prin ordonanță declinarea competenței de la Serviciul Central al D.N.A., la Serviciul teritorial, constituirea dosarului nr. 45/2005 fiind astfel nulă și că nici după pretinsa terminare a urmăririi penale în dosarul nr. 499/P/20043 și nici în dosarul nr. 45/2005 nu a fost citată pentru prezentarea materialului de urmărire penală.
De asemenea, inculpata C.A. a mai susținut că în cauză, pentru acuzarea ei, s-au invocat mijloace de probă obținute în mod ilegal; deși probele pe care se încearcă fundamentarea pretinselor acuze au fost administrate în dosarul nr. 499/P/2003, ea a fost trimisă în judecată în dosarul nr. 45/P/2005. A mai invocat, de asemenea, că au fost efectuate acte de urmărire penală în afara dosarului nr. 499/P/2003 al P.N.A. București, în perioada 2 iunie 2004 - 15 iulie 2004, 11-02.2005 - 16 februarie 2005, 17 februarie 2005 - 29 septembrie 2005, 8 noiembrie 2005 - 8 decembrie 2005, apreciindu-le ca fiind nule.
A mai invocat, de asemenea, încălcarea dreptului la apărare, cu privire la audierea unor martori, în mod ocult, în absența apărătorilor inculpatei, cât și cu privire la efectuarea expertizelor în construcție, contabilitate, merceologică și informatică.
S-a susținut, de asemenea, de către inculpată încălcarea dispozițiilor art. 8 alin. (1) din C.E.D.O., art. 26, 28 și 30 alin. (1) - (5) din Constituție, art. 98 și 911 C. proc. pen., fiind monitorizate de către același procuror, la solicitarea P.N.A., dar fără nici o autorizație, toate apelurile efectuate și primite de peste 78 de abonați, pe o perioadă de un an și o lună.
S-a invocat și încălcarea dispozițiilor art. 911C. proc. pen., și ale art. 56 alin. (4), art. 57 alin. (5) din Legea nr. 161/2003, coroborat cu art. 100 alin. (3) și (4), art. 172 alin. (1), art. 5 alin. (1), (2) și (4) C. proc. pen., raportat la art. 197 alin. (2) C. proc. pen., și la art. 64 alin. (2) C. proc. pen., întrucât P.N.A. a procedat la copierea tuturor datelor înmagazinate în sistemul informativ al Tribunalului Mureș, în lipsa vreunei autorizări date de instanță, pentru un interval de timp ce depășește cu mult învinuirea. Cu privire la laptop-ul personal, inculpata arată că la ridicarea acestuia nu a fost prezentă nici ea, nici avocații ei, măsura nefiindu-le adusă la cunoștință. Mai mult, aparatul a fost ridicat fără a fi sigilat. Apoi, toate fișierele au fost accesate și copiate pe baza unei dispoziții a procurorului Ș. fără ca avocații inculpatei să aibă cunoștință de acest act procedural, iar datele astfel obținute din laptop au fost folosite pentru constatarea tehnico-științifică IT - transformată abuziv în expertiză IT.
Cu privire la sistemul informatic pe care inculpata a lucrat la Tribunalul Mureș, aceasta a arătat că toate fișierele computerului au fost accesate și copiate de informaticianul P.N.A., în mod nelegal, desigilarea aparatului făcându-se de asemenea, în absența avocaților ei.
Inculpata a criticat, de asemenea, efectuarea unei constatări tehnico-economice-judiciare, la cca. 15 luni de la dispunerea expertizelor, fără ca această probă să le fi fost adusă la cunoștință.
Prin notele de concluzii depuse separat la dosar de către inculpată, privind excepțiile pe care le invocă și cu privire la care a solicitat instanței investite să le rezolve înainte de citirea actului de sesizare a instanței, conform art. 320 C. proc. pen., aceasta a mai arătat că întreaga urmărire penală efectuată în dosarul D.N.A., Serviciul Teritorial Tg. Mureș cu nr. 45/P/2005, în care s-a dat rechizitoriul din data de 14 decembrie 2005, este lovită de nulitate absolută pe motivul necompetenței materiale a organului de urmărire penală.
S-a susținut astfel că dosarul nr. 45/P/2005, a fost repartizat fără nici un temei legal, abia la data de 8 decembrie 2005 procurorului șef al Serviciului Teritorial Tg. Mureș, neîntocmindu-se nici măcar ordonanță de declinare a competenței și că în acest dosar nu a fost efectuat nici un act de urmărire penală, în condițiile în care în dosarul nr. 499/P/2003 se constatase terminată urmărirea penală.
în dosarul nr. 45/P/2005, nu s-a întocmit decât o citație, ca act de urmărire penală; s-a concluzionat de către inculpată, că întreaga urmărire penală s-a efectuat de un procuror care funcționează la un parchet necompetent material - Serviciul Teritorial Tg. Mureș, constituit în raport cu circumscripția Parchetului de pe lângă curtea de apel. Ori inculpata fiind, la acea dată judecător al curții de apel, trebuiau respectate dispozițiile art. 209 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 29 pct. 1 lit. f) C. proc. pen., și art. 24 din O.U.G. nr. 43/2002 care indică competența exclusivă a unui procuror din cadrul parchetului corespunzător instanței competente, deci a unui procuror din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție. S-a argumentat că sub acest aspect nu pot fi invocate prevederile art. 13 din O.U.G. nr. 43/2002, modificat prin O.U.G. nr. 24/2004, care nu mai fac nici o distincție, sub aspectul competenței, între structura centrală și structurile teritoriale ale D.N.A., deoarece ele nu pot eluda dispozițiile procedurale cu privire la Codul de procedură penală, aplicarea lor fiind autorizată chiar și de legea penală.
Au fost reiterate încălcările procedurale, vizând neprezentarea materialului de urmărire penală și obținerea în mod nelegal a mijloacelor de probă pe care se întemeiază rechizitoriul.
S-a solicitat restituirea dosarului la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., conform art. 332 C. proc. pen.
Răspunzând acestor excepții invocate de inculpata C.A., Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A. a arătat că toți procurorii din cadrul P.N.A. - D.N.A. au același grad profesional, respectiv de procurori ai Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție și deci au aceeași competență de soluționare a cauzelor, indiferent de locul săvârșirii faptei. De asemenea, s-a arătat că delegarea procurorului se putea face într-adevăr doar de procurorul general al P.N.A., fiind vorba doar despre o delegare administrativă, de la o unitate teritorială la alta, și nu de o delegare în sensul dispozițiilor art. 135 C. proc. pen., iar Procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție avea doar atribuții de coordonator al P.N.A., ceea ce înseamnă doar îndrumări cu caracter general.
Cu privire la dosarul nr. 499/P/2003, înregistrat la P.N.A. și instrumentat de către procurorul șef de secție și de către procurorul șef serviciu, s-a arătat că unele acte de urmărire penală au fost efectuate de Serviciul Teritorial Tg. Mureș pentru o mai bună desfășurare a urmăririi penale, avându-se în vedere că sediul social al societăților comerciale verificate era situat pe raza județului Mureș.
S-a mai argumentat că, deși pe unele acte de procedură întocmite de procurorul S. nu se consemnează "procuror delegat", în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 197 C. proc. pen., putând fi vorba cel mult de o eroare materială.
S-a apreciat, de asemenea, că nu au fost încălcate nici dispozițiile art. 257 C. proc. pen., întrucât inculpatei și apărătorilor acesteia i-au fost adresate un număr de 29 de adrese pentru a se prezenta în vederea efectuării unor acte de procedură, pentru formularea de obiecțiuni la rapoartele de expertiză și pentru continuarea studiului dosarului, în vederea prezentării materialului de urmărire penală.
S-a susținut că nu au fost încălcate nici dispozițiile art. 172 alin. (2) C. proc. pen., iar despre obiecțiunile cu privire la modul în care s-au administrat expertizele s-a arătat că ele nu constituie excepții ce pot fi ridicate la primul termen de judecată, ele putând fi puse în discuție odată cu cererea de probe.
Date fiind și unele inadvertențe dintre pozițiile exprimate de inculpată, privind excepția necompetenței materiale a organului de urmărire penală, instanța a pus în discuție, în mod expres, regularitatea actului de sesizare a instanței, respectiv competența unui serviciu teritorial al D.N.A. de a investi prin rechizitor, înalta Curte de Casație și Justiție cu judecarea unei cauze privind infracțiuni conexe unei infracțiuni de corupție, în care inculpat este un judecător cu grad de curte de apel.
Inculpata C.A. prin concluziile susținute, a solicitat restituirea cauzei la procuror, iar D.N.A. și-a menținut punctul de vedere dezvoltat în scris și depus la dosar, urmare excepțiilor invocate de inculpată.
Examinând cauza prin prisma excepțiilor invocate de inculpata C.A. în termen legal cât și din oficiu, înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:
Investirea în prezentul dosar, a înaltei Curți de Casație și Justiție cu judecarea în primă instanță a mai multor infracțiuni, printre care figurează și abuzul în serviciu contra intereselor publice, săvârșit în realizarea scopului urmărit printr-o infracțiune prevăzută în secțiunile a 2-a și a 3-a a Legii nr. 78/2000, conform art. 17 lit. d) din aceeași lege, s-a făcut conform art. 29 lit. f) C. proc. pen., în considerarea calității inculpatei C.A., respectiv aceea de judecător cu grad de curte de apel, în prezent suspendată din funcție.
Având a se pronunța mai întâi asupra regularității actului de trimitere în judecată, înalta Curte de Casație și Justiție constată că dispozițiile legale ce trebuie verificate, cu aplicabilitate directă, apoi, la modul de investire a instanței, în cauză, îl constituie dispozițiile art. 209 alin. (4) C. proc. pen., care prevăd că este competent să efectueze urmărirea penală, în cauzele prevăzute în aliniatul precedent, procurorul de la parchetul corespunzător instanței care, potrivit legii, judecă în primă instanță cauza.
Fiind vorba în dosarul de față de o infracțiune despre care se susține că are legătură cu o infracțiune de corupție, pentru care inculpata C.A. se află în stadiul de judecare a cauzei în fața înaltei Curți de Casație și Justiție (dosar nr. 5705/2006) după casarea cu trimitere spre rejudecare, privind infracțiunea de luare de mită și sustragere de înscrisuri, în care investirea instanței s-a făcut de către P.N.A., secția de combatere a infracțiunilor de corupție, în dosarul nr. 210/P/2003, la data de 19 decembrie 2003, cu rechizitoriul întocmit de șeful secției pentru combaterea infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție din cadrul P.N.A. și de șeful serviciului Anchete Speciale, secția pentru combaterea infracțiunilor de corupție din cadrul P.N.A., rechizitoriul fiind confirmat de procurorul general al P.N.A., se constată că prin acest rechizitoriu mai sus arătat a fost disjunsă cauza privind pe aceeași inculpată, sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen., raportat la art. 2481C. pen., fals intelectual și uz de fals, prevăzută de art. 289 și 291 C. pen., înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., și favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen., pentru continuarea urmăririi penale, cauza urmând a se înregistra sub un alt număr.
S-a format astfel dosarul de urmărire penală nr. 499/P/2003, aflat în evidența P.N.A., secția pentru combaterea infracțiunilor de corupție.
Acest dosar a rămas în aceeași evidență până la data de 8 decembrie 2005 când prin adresa nr. 257/C/2005, D.N.A., prin procurorul șef adjunct a solicitat Serviciului Teritorial Anticorupție Tg. Mureș, respectiv procurorului șef al acestui serviciu teritorial, S., să-l înregistreze în evidența cauzelor penale ale acestui Serviciu Teritorial și să soluționeze dosarul nr. 499/P/2003 al secției de combatere a corupției.
Prin aceeași adresă, procurorul șef al Serviciului Teritorial Anticorupție Tg. Mureș a fost înștiințat că a rămas procuror desemnat cu efectuarea urmăririi penale în cauză, și, conform prevederilor art. 64 alin. (4) din Legea nr. 304/2004, va finaliza soluționarea cauzei.
Dosarul de urmărire penală al P.N.A. București nr. 499/P/2003 privind-o pe învinuita C.A. a fost înregistrat în evidența penală a Serviciului Teritorial Anticorupție Tg. Mureș, la data de 9 decembrie 2005, conform rezoluției întocmite de procurorul șef al acestui serviciu teritorial, și aflată la dosar urmărire penală vol. I, același procuror șef repartizându-și singur dosarul nr. 45/P/2005, în executarea dispoziției procurorului general adj. al D.N.A.
La data de 14 decembrie 2005, procurorul șef al Serviciului Teritorial Anticorupție Tg. Mureș, în această calitate, a întocmit rechizitoriul prin care a trimis-o în judecată pe inculpata C.A., rechizitor confirmat de procurorul șef al secției din cadrul D.N.A. și care formează obiectul prezentului dosar pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție.
Așa după cum încă de mult s-a încetățenit în doctrină, competența Ministerului Public este "de împrumut" de la instanța pe lângă care funcționează, respectiv dispozițiile referitoare la competența penală a instanței după materie sau calitatea persoanei se aplică și Ministerului Public, funcționând, corelativ, competența materială și personală a instanțelor judecătorești, și respectiv competența materială și personală a procurorilor.
Fiind vorba în cauză despre infracțiuni în legătură cu infracțiuni de corupție, ce intră în competența de urmărire penală a procurorilor specializați din cadrul P.N.A., devenit D.N.A. și, în prezent, D.N.A., care funcționează ca structură cu personalitate juridică, în cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, conform modificărilor succesive aduse O.U.G. nr. 43/2002, înalta Curte de Casație și Justiție a avut a se pronunța în continuare asupra următoarei probleme: dacă un serviciu teritorial al D.N.A., urmare modificării O.U.G. nr. 43/2002 prin O.U.G. nr. 24/2004 cu referire la art. 13 și apoi prin O.U.G. nr. 103/2004, Legea nr. 601/2004, O.U.G. nr. 134/2005 și Legea nr. 54/2006, poate investi prin rechizitor înalta Curte de Casație și Justiție, în mod direct, cu judecarea unor infracțiuni de corupție sau conexe unor asemenea infracțiuni, comise de inculpați care au o calitate ce atrage competența de primă instanță a înaltei Curți de Casație și Justiție.
Punctul de vedere al Parchetului cu privire la această problemă a fost acela că după modificările și completarea O.U.G. nr. 43/2002, sub aspectul conținutului art. 13, prin O.U.G. nr. 24/2004 și apoi prin O.U.G. nr. 103/2004, Legea nr. 601/2004 și O.U.G. nr. 134/2005, nu mai există nici o diferență între competența serviciului central al D.N.A. și cea a serviciilor sale teritoriale. Se pune astfel semnul egalității între structura centrală și cea teritorială atât sub aspectul competenței materiale, cât și a celei personale. S-a mai susținut că toți procurorii din cadrul P.N.A. - D.N.A., au același grad profesional, respectiv procurori ai Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție și deci aceeași competență de soluționare a cauzelor, indiferent de locul săvârșirii faptei.
Verificând succesiunea în timp a actelor normative privind parchetul specializat în combaterea infracțiunilor de corupție, instanța constată că inițial, la momentul constituirii sale, conform dispozițiilor O.U.G. nr. 43/2002, P.N.A. era structura autonomă, în cadrul Ministerului Public, înființându-se la nivelul național, și fiind condus de un procuror general. Coordonarea acestuia era asigurată de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție. Conform art. 7 "la nivelul parchetelor de pe lângă curțile de apel se înființează servicii ale P.N.A.".
în viziunea acestei ordonanțe de urgență erau doar de competența P.N.A., care funcționează la nivel central, infracțiunile prevăzute de Legea nr. 78/2000 comise de magistrați.
Conform art. 8 alin. (2), procurorii P.N.A. sunt numiți pe o perioadă de 6 ani, cu posibilitatea prelungirii încadrării în funcție, cu acordul lor.
Prin O.U.G. nr. 102/2003, s-a prevăzut că P.N.A. funcționează pe lângă Curtea Supremă de Justiție, alături deci de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție. Conform art. 221, rechizitoriile întocmite de procurorii șefi ai serviciilor teritoriale, precum și cele întocmite de procurorii din cadrul structurii centrale a P.N.A. sunt confirmate de procurorii șefi ai secțiilor.
Apoi, prin Legea nr. 26/2004, s-a prevăzut că P.N.A. funcționează pe lângă Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție ca parchet specializat în combaterea infracțiunilor de corupție.
Prin O.U.G. nr. 134/2005, urmare Deciziei Curții Constituționale cu nr. 235/2005, s-a înființat D.N.A. ca structură autonomă cu personalitate juridică proprie, în cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.
Ulterior, prin Legea nr. 54/2006, s-a înființat D.N.A., ca structură cu personalitate juridică, în cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, prin reorganizarea P.N.A.
Urmărind structura P.N.A., astfel cum s-a reflectat ea în Regulamentul de ordine interioară al P.N.A., aprobat prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 2695/2004, modificat prin Ordonanța nr. 771/2005, și ierarhia funcțiilor procurorilor, în ordine ierarhică, se observă că în structura centrală, aceste funcții sunt următoarele:
a) procuror general;
b) procuror general adjunct;
c) procuror consilier al procurorului general;
d) procuror șef secție;
e) procuror șef adjunct secție;
f) procuror inspector șef serviciu;
g) procuror inspector;
h) procuror șef serviciu;
i) procuror șef birou;
j) procuror.
Pentru structura teritorială, există însă doar 3 funcții, respectiv cea de procuror șef serviciu, procuror șef birou și procuror.
Conform art. 100 lit. e) și f) din același regulament, procurorul șef al serviciului teritorial confirmă rechizitoriile întocmite de procurorii din serviciu și efectuează personal urmărirea penală în dosare ale serviciului.
Potrivit Regulamentului de ordine interioară al D.N.A., aprobat prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2184/2006, art. 20, funcțiile procurorilor, în ordine ierarhică, sunt următoarele:
- pentru structura centrală:
a) șef direcție;
b) procuror șef adjunct direcție;
c) consilier al procurorului șef direcție;
d) procuror șef secție;
e) procuror șef adjunct secție;
f) procuror șef serviciu;
g) procuror șef birou;
h) procuror;
- pentru structura teritorială
a) procuror șef serviciu;
b) procuror șef birou;
c) procuror.
Conform art. 106 din același Regulament, procurorul șef al serviciului teritorial confirmă rechizitoriile întocmite de procurorii din serviciu și efectuează personal urmărirea penală în dosare ale serviciului.
Prin O.U.G. nr. 60/2006 pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală precum și pentru modificarea altor legi, s-a prevăzut la art. VI, introducerea art. 222_i 223 după art. 221al O.U.G. nr. 43/2002. Astfel, conform art. 222alin. (2) s-a prevăzut că plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror să rezolvă de procurorii ierarhici prevăzuți în alin. (1).
De asemenea, conform art. 223, procurorii din cadrul structurii centrale a D.N.A. pot prelua, în vederea efectuării urmăririi penale, cauze de competența structurilor teritoriale ale direcției, din dispoziția procurorului șef al D.N.A., în anumite situații strict legiferate. în niciuna din aceste reglementări nu se prevede însă și situația inversă, ca procurorii din structura teritorială să preia cauze de competența structurii centrale.
Se poate observa cu ușurință că pe măsura trecerii timpului, textele în materie au dobândit tot mai multă claritate și precizie, nemailăsând loc la interpretări.
Conform art. 103 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară a D.N.A., "structura teritorială a D.N.A. este constituită din 15 servicii teritoriale, care au sediile în localitățile de reședință ale parchetelor de pe lângă curțile de apel, având aceeași circumscripție teritorială.
A devenit astfel evident că serviciile teritoriale ale D.N.A. au fiecare o competență teritorială limitată, strict determinată, eliminându-se astfel, ceea ce se părea a fi neclar din dispozițiile art. 7 din O.U.G. nr. 43/2002, din art. 13 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 sau din art. 5 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2004.
Cum este, de asemenea, fără echivoc că serviciile teritoriale ale D.N.A. sunt subordonate serviciului central, conform ierarhiei funcțiilor procurorului și competențelor ce le revin, în raport de acestea și că serviciile teritoriale au o competență teritorială limitată, conform competenței de același fel a parchetului de pe lângă curțile de apel, rezultă că ele au și o competență personală limitată. întrucât prin art. 24 din O.U.G. nr. 43/2002 și apoi și prin Regulamentele de ordine interioară ale D.N.A., s-a prevăzut că secțiile de combatere a corupției și respectiv, de combatere a infracțiunilor conexe infracțiuni de corupție, efectuează urmărirea penală în condițiile prevăzute în Codul de procedură penală, în Legea nr. 78/2000 și O.U.G. nr. 43/2002, rezultă astfel fără nici un dubiu că, în condițiile în care, pentru infracțiunile de corupție și pentru cele în legătură cu infracțiunile de corupție, competența de judecată în primă instanță aparține înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru cazurile de competență personală prevăzute de art. 29 alin. (1) pct. 1 lit. g) C. proc. pen., competența de efectuare a urmăririi penale și respectiv de întocmire a rechizitoriului nu aparține unei structuri teritoriale, ci aparține structurii centrale a P.N.A., D.N.A., aceasta fiind organul specializat de urmărire penală din structura Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., corespunzător, conform art. 209 alin. (4) C. proc. pen., ca grad ierarhic, înaltei Curți de Casație și Justiție, atunci când aceasta funcționează ca primă instanță, și nu o structură teritorială.
în același sens sunt și dispozițiile art. 39 lit. b) din Regulamentul de ordine interioară al P.N.A., în vigoare la momentul investirii instanței prin rechizitor, chiar dacă nu analizăm "forța" acestor norme în raport de cele ale legii generale, Codul de procedură penală.
Reiese așadar că întocmirea rechizitoriului în cauză de către Serviciul Teritorial Anticorupție Tg. Mureș cu privire la inculpata C.A., care este judecător cu grad de curte de apel, este nelegală, așa după cum a fost și trecerea dosarului de urmărire penală din evidența P.N.A. București în cea a Serviciului Teritorial Tg. Mureș.
Fiind nulă astfel investirea înaltei Curți de Casație și Justiție de către Serviciul Teritorial Tg. Mureș operează sancțiunea prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., urmând să se dispună restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., pentru refacerea urmăririi penale, conform art. 332 alin. (2) C. proc. pen.
Cauza primind astfel rezolvare urmare pronunțării instanței asupra legalei investiri prin rechizitor, în raport de calitatea persoanei, și văzând că instanța nu a fost legal sesizată, ea nu are competența de a soluționa celelalte excepții invocate.
întrucât nu s-a mai putut poate pune în discuție reunirea celor două cauze penale, privind-o pe inculpata C.A., prin conexarea dosarului nr. 7654/2005 cu dosarul nr. 5705/2006, dosarul nr. 7653/2005 nemaiflându-se astfel pe rolul aceleiași instanțe, urmare soluționării lui conform celor de mai sus, a fost respinsă cererea de conexare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 61/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 46/2006. Penal → |
|---|
