ICCJ. Decizia nr. 5595/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 167 din 16 martie 2006, Tribunalul Brașov a dispus condamnarea inculpatului V.M.C. la 5 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) Cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a), b) și c) C. pen.
S-a dedus din pedeapsă perioada reținerii de 24 ore în 1 iunie 2005.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile A.P. suma de 61 lei RON daune materiale.
S-a dispus restituirea către partea civilă a sumei de 40.000 lei ROL ridicată de la inculpat.
S-a reținut în fapt că în data de 31 mai 2005 partea vătămată A.P. a schimbat suma de 50 euro la B.R.D. primind suma de 1.000.000 lei ROL. Din aceasta a dat 1.000.000 lei lui M.M., iar cu diferența și cu bonuri valorice a plecat, în jurul orei 20,00, la cumpărături.
Conform bonului de casă partea vătămată a cumpărat alimente de 364.000 lei pe care le-a achitat cu bonuri valorice în valoare de 340.0000 lei și o bancnotă de 50.000 lei, după care a intrat la barul aparținând SC O.R. SRL Brașov.
Partea vătămată s-a așezat la masă cu martorul G.Ș.N., care i-a făcut cinste cu coniac, moment în care s-a așezat la masă și inculpatul. După ce au consumat împreună câte o bere, partea vătămată și martorul au ieșit în fața barului, fiind urmați la 2-3 minute de inculpat.
Inculpatul i-a solicitat părții vătămate să îi dea 10.000-20.000 lei.
Acesta a scos din buzunar 650.000 lei și i-a spus că nu are mărunt. Inculpatul i-a smuls din mână teancul de bani și a stat câteva momente să vadă reacția părții vătămate. Aceasta l-a înjurat și a început să îl admonesteze motiv pentru care a fugit spre aleea pietonală din cartierul Răcădău.
A doua zi inculpatul a revenit la bar unde s-a întâlnit cu martorul G.Ș.N. în fața căruia, ca și a martorei C.D., a recunoscut că i-a smuls banii din mână părții vătămate, dar nu a lovit-o.
împotriva sentinței a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov care a criticat durata redusă a pedepsei aplicate și soluționarea incompletă a laturii civile a cauzei.
Instanța de apel a admis apelul declarat de inculpatul V.M.C., a casat hotărârea primei instanțe sub aspectul încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa și a pedepsei aplicate și rejudecând în aceste limite a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în infracțiunea prevăzută de art. 208-209 lit. e) și g) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) și art. 74 alin. (2) lit. c) C. pen., text în baza căruia l-a condamnat pe inculpat la un an închisoare.
S-a dedus din pedeapsă timpul reținerii de 24 ore și s-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut în esență, că smulgerea banilor din mâna părții vătămate în condițiile în care inculpatul și partea vătămată se cunoșteau și se aflau împreună, unul lângă altul, nu constituie un act de violență întrucât nu s-a produs părții vătămate o suferință fizică și nici una psihică la acel moment, partea vătămată admonestându-l pe inculpat, care a rămas lângă el, episod urmat de fuga inculpatului.
Pentru aceste considerente s-a apreciat că se impune admiterea apelului inculpatului și schimbarea încadrării juridice a faptei în sensul arătat.
Cu privire la pedeapsă, instanța de apel aplicând criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) a apreciat că se justifică că reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului astfel că a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă situată sub limita minimă prevăzută de textul incriminator.
împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov care invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 10 C. proc. pen. a criticat hotărârea pentru nelegalitate sub aspectul omisiunii instanței de a se pronunța asupra apelului formulat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și pentru greșita admitere a apelului nedeclarat de către inculpat.
în susținerea motivelor de casare recurentul a învederat că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor de apel invocate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov în defavoarea inculpatului, iar pe de altă parte a admis o cale de atac care nu a fost exercitată de inculpat.
Recursul declarat este întemeiat.
Examinând decizia instanței de apel în raport de criticile invocate cât și din oficiu în limitele prevăzute de art. 3859alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte constată, că hotărârea este afectată de omisiune esențială, în sensul art. 3859pct. 10 C. proc. pen., deoarece nu a examinat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov.
Nepronunțându-se asupra motivelor de apel invocate de apelant, instanța nu a soluționat pe fond apelul ceea ce presupune o încălcare a prevederilor art. 371 C. proc. pen. având drept consecință casarea hotărârilor pronunțate în apel, prin admiterea recursului declarat de Parchet, conform art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. și rejudecarea cauzei de către aceeași instanță.
Pe de altă parte este de observat că în mod eronat instanța de apel a admis o cale de atac neexercitată în cauză, astfel că și sub acest aspect hotărârea apare ca fiind greșită, urmând a fi casată.
Rejudecând cauza instanța de apel urmează a se pronunța asupra singurului apel declarat, respectiv cel al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, ocazie cu care va avea posibilitatea de a examina motivele invocate de apelant, cât și din oficiu cauza sub toate aspectele de fapt și de drept în limitele impuse de dispozițiile art. 371 C. proc. pen.
Pentru considerentele arătate înalta Curte va admite recursul declarat în cauză, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță.
S-au văzut și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5598/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5580/2006. Penal → |
|---|
