ICCJ. Decizia nr. 5822/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 179 din 22 martie 2006, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția penală, în dosarul nr. 2386/P/2005, a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor inculpatului U.F.C. din infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), și din infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 239 alin. (1) C. pen., fiind condamnat, la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru prima infracțiune și de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) pentru săvârșirea celei de a doua infracțiuni și făcându-se aplicarea art. 34 lit. a) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 71 și 64 C. pen.
Instanța a făcut aplicarea art. 350 alin. (1) C. proc. pen., menținând starea de arest a inculpatului și a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii preventive de 24 ore, de la 23 august 2005 și a arestului preventiv de la 24 august 2005 la zi.
S-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul U.F.C.
în baza art. 118 lit. d) C. proc. pen., și art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 a fost confiscată de la inculpat suma de 4.215,6 RON reprezentând echivalentul în lei a sumei de 1.200 Euro la data pronunțării. S-a luat act că părțile vătămate M.A.S. și Ș.L.I. nu s-au constituit părți civile în procesul penal.
în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la 1.500 RON cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Dolj pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 37 lit. a) C. pen.
Instanța de fond a reținut situația de fapt reținută prin actul de trimitere în judecată.
Se reține că la data de 10 august 2005 cadrele C.Z.C.C.O.A. Craiova s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că U.F.C., în perioada octombrie - decembrie 2004 a racolat, găzduit și transportat în Franța pe numitele Ș.L.I. și M.A.S., în scopul exploatării lor sexuale, obligându-le să se prostitueze și în acest fel să obțină venituri personale.
Anterior acestor fapte, în cursul lunii octombrie 2004, înainte de a pleca în Franța, inculpatul a obligat pe una dintre tinere să se prostitueze în folosul său pe teritoriul României.
Astfel, în cursul lunii octombrie 2004, inculpatul U.F.C. a abordat cele două victime în circumstanțe diferite, propunându-le să-l însoțească în Franța, unde cu ajutorul unor prieteni le-ar putea găsi locuri de muncă licite și bine plătite. Dată fiind situația materială precară a celor două tinere, acestea au acceptat propunerea inculpatului.
Pentru a fi sigur de fidelitatea victimelor, inculpatul le-a ajutat să obțină pașapoartele turistice, plătind taxele aferente, reținând apoi asupra sa respectivele documente. în cazul părții vătămate Ș.L.I., inculpatul a însoțit-o la Primăria municipiului Craiova ajutând-o să îndeplinească procedura corespunzătoare eliberării unui certificat de naștere nou, act necesar pentru eliberarea pașaportului.
Inculpatul înainte de a pleca în Franța cu tinerele racolate, a ținut-o pe Ș.L.I. în diferite locații din municipiul Craiova, obligând-o să întrețină raporturi sexuale contra unei sume de bani, cu clienți aduși de acesta, sume ce erau însușite în totalitate de el. M.A.S. a fost găzduită în perioada premergătoare plecării în Franța, la domiciliul unor cunoștințe ale inculpatului, achitând chirie corespunzătoare.
La data de 21 noiembrie 2004, inculpatul a părăsit România, împreună cu victimele, cărora le-a achitat contravaloarea transportului până în localitatea Aix de Provence (Franța) unde le-a cazat într-un hotel F.
Chiar în seara în care au ajuns, inculpatul, asupra căruia se aflau pașapoartele victimelor le-a pus în vedere acestora că a cheltuit sume mari de bani cu ele și că pentru recuperarea lor imediată, vor trebui să iasă la stradă, să se prostitueze.
Numita Ș.L.I. a ieșit "la stradă" constrânsă de inculpatul U.F.C., însă a fugit cu primul client, cu intenția de a scăpa de sub supravegherea inculpatului. Partea vătămată a stat în domiciliul clientului timp de 3 zile, fiind apoi trimisă de către acesta în stradă, în locul unde inculpatul o trimisese și fiindu-i teamă că va fi văzută de acesta a leșinat, pierzându-și cunoștința, așa încât a fost transportată la spital de către polițiștii francezi. După ce și-a revenit, fiind interogată de poliție, Ș.L.I. a declarat că a fost adusă în Franța de inculpatul U.F.C. care a obligat-o să practice prostituția.
în urma interogatoriilor din Franța, a fost plasată într-un dispozitiv securizat pentru victimele traficului de persoane și totodată i-au fost întocmite formalitățile necesare în vederea înapoierii acesteia în România, unde a fost preluată de Asociația Mutuală L.P., care i-a oferit protecție și consiliere.
M.A.S. s-a prostituat timp de 3 zile în apropierea localității Aix de Provence datorită agresiunilor exercitate asupra ei de către inculpat, banii obținuți, aproximativ 1.200 Euro, fiind reținuți de acesta din urmă.
După 3 zile, cei doi au părăsit Franța pentru a merge în Italia, la Milano, unde au rămas timp de două săptămâni, perioadă în care inculpatul nu a mai obligat-o să se prostitueze.
Din acest oraș, cei doi au plecat la Roma, oraș în care rude apropiate inculpatului, practicau cerșetoria, însă la scurt timp, acesta a fost nevoit să se întoarcă în România pentru rezolvarea unor probleme personale, iar M.S. a rămas, refuzând să-l urmeze. Inculpatul a acceptat ca tânăra să rămână în Italia, cu condiția să-i trimită periodic diferite sume de bani, din eventualele ei câștiguri. Victima a trimis sume de bani pe numele inculpatului, sumele respective fiind obținute în urma prestării unor activități ilicite pe teritoriul Italiei.
După întoarcerea în România, ambele victime au fost contactate repetat de inculpat, acesta exercitând presiuni asupra lor și a membrilor familiilor lor, în scopul de a le determina să nu mai susțină reclamațiile pe care le formulaseră la poliție. Mai mult, aflând că este cercetat penal, inculpatul a încercat să părăsească țara, fiind returnat la graniță, după care a încercat să se sustragă urmăririi penale, locuind în alte localități decât domiciliul său din Craiova.
Instanța de fond a schimbat încadrarea juridică a faptelor, constatând că inculpatul este reabilitat de drept în ce privește pedeapsa la care a fost condamnat prin sentința anterioară.
împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond, a declarat apel inculpatul, solicitând casarea cu trimitere a sentinței, întrucât cercetarea judecătorească a fost sumară și trebuie analizate probele care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale, analizarea probelor înlăturate și apoi reținerea fiecărei fapte în sarcina inculpatului pentru care a fost condamnat.
S-a susținut nulitatea relativă a declarațiilor de martori administrate în faza de urmărire penală, întrucât titularilor nu li s-a cerut să depună jurământul, potrivit declarațiilor date în fața instanței, schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 în cea prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., întrucât prima infracțiune se caracterizează prin folosirea de amenințări, violente sau alte constrângeri, și nu sunt dovedite.
în subsidiar, s-a solicitat achitarea inculpatului în baza art. 10 alin. (1) lit. b) sau d) C. proc. pen., iar în al doilea subsidiar, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice în sensul menționat și aplicarea art. 81 C. pen.
Inculpatul apelant a mai solicitat liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului, având în vedere că temeiurile avute în vedere la data arestării preventive, nu mai subzistă.
Prin decizia penală r.182 pronunțată în ședința publică de la 31 mai 2006, Curtea de Apel Craiova a admis apelul inculpatului U.F.C., a desființat sentința în parte și în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor din infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., și în baza acestui text de lege a fost condamnat inculpatul la pedeapsa principală de 2 ani închisoare și cea complementară de un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
A fost confiscată suma de 4.215,6 RON de la inculpat în baza art. 118 lit. d) C. pen. și art. 329 alin. (4) C. pen.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.
împotriva deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpatul.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a criticat decizia pentru greșita schimbare a încadrării juridice, susținând că activitatea infracțională reținută întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și nu cele ale art. 329 alin. (1) C. pen., care presupun doar îndemnul ori înlesnirea practicării prostituției sau tragerea de foloase de pe urma ei. în cauză, susține recurentul, inculpatul le-a recrutat pe părțile vătămate [(formă cuprinsă doar în art. 329 alin. (2) C. pen.)], le-a înșelat promițându-le locuri de muncă oneste, le-a transportat (în Franța și Italia), le-a cazat (în România, Franța și Italia) și apoi le-a obligat prin amenințări să se prostitueze.
Al treilea motiv de recurs, se referă la omisiunea instanței de a face aplicarea art. 350 C. proc. pen. și art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP)
Un ultim motiv de recurs vizează greșita individualizare a pedepsei, aceasta fiind mult prea mică în raport de activitatea infracțională desfășurată de inculpat, cu împrejurarea că acesta s-a sustras urmăririi penale prin schimbarea reședinței și intenționa să se sustragă de la răspundere penală prin părăsirea țării, intenția fiind zădărnicită la frontieră.
Inculpatul critică decizia pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând cazurile de casare prevăzut de art. 3859pct. 9, 10 și 12 C. proc. pen., în sensul că atât hotărârea fondului cât și cea din apel nu cuprind motivele pe care se întemeiază soluția, că atât prima instanță cât și cea din apel nu s-au pronunțat cu privire la unele probe administrate precum și asupra unor cereri esențiale privind garantarea dreptului la apărare și care au influențat soluția procesului și, totodată, au reținut greșit că faptele pentru care a fost trimis în judecată, întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni.
în dezvoltarea motivelor de recurs se susține că hotărârea pronunțată în primă instanță, nu respectă cerințele impuse de art. 356 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.; astfel, nu există o analiză a probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale și analiza probelor înlăturate de instanță.
Recurentul susține că instanța de fond a redat cu exactitate situația de fapt reținută prin rechizitoriu și a "inventariat încheierile de ședință", nefăcându-se vreo mențiune cu privire la cererile formulate și probele administrate în cursul cercetării judecătorești.
în apel, instanța nu a analizat această critică, formulată și în această fază procesuală și nu complinește lipsa motivării primei instanțe cu o motivare proprie, făcând numai o scurtă analiză a schimbării încadrării juridice a faptelor.
Recurentul susține că în apel a formulat mai multe critici, pe care instanța de apel le-a ignorat.
Astfel, în temeiul art. 197 alin. (2) C. proc. pen., s-a solicitat a se constata nulitatea absolută a actelor de urmărire penală efectuate de organele de poliție, cu încălcarea competenței reglementate de art. 9 (pct. 1) din Legea nr. 508/2004.
S-a mai susținut că actul intitulat "Situația domnișoarei Ionica" și declarațiile părții vătămate Ș.L.I. din data de 10 august 2005 și 17 august 2005 nu au valoare probatorie întrucât acestea nu au fost administrate în cursul procesului penal, respectiv după începerea urmăririi penale.
Recurentul, în dezvoltarea motivelor de recurs face referire la omisiunea instanței de a face referire la valoarea probatorie a multor declarații, în raport de art. 6 alin. (1) și art. 64 alin. (2) C. proc. pen.
Cu privire la nepronunțarea asupra unor cereri esențiale privind garantarea dreptului la apărare și care au influențat soluția procesului, recurentul face referire la: cererea de probe cu martori, respinsă fără motivare; cererea de reaudiere a părților vătămate și de confruntare a acestora cu inculpatul care nu au fost admise, cererea care privea verificări cu privire la înscrisul intitulat "Situația domnișoarei Ionica".
Printr-un alt motiv de recurs este criticată încadrarea juridică reținută de instanța de apel, susținându-se că, în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, recurentul făcând o analiză succintă a materialului probator administrat în cauză.
în final, hotărârea este criticată și pentru greșita aplicare a art. 118 lit. d) C. pen.,
Examinând cauza sub aspectul motivelor de recurs invocate de recurenți, înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursurile sunt fondate din considerentele ce urmează:
Hotărârea instanței de apel este afectată de omisiunea esențială, în sensul art. 3859alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., deoarece nu au fost analizate toate motivele de apel invocate în cauză.
Instanța de apel este obligată, potrivit art. 378 alin. (3) C. proc. pen., să examineze și să se pronunțe nu doar asupra tuturor apelurilor declarate în cauză, ci și asupra tuturor motivelor de apel invocate în susținerea acestora.
Faptul că un motiv invocat de un apelant a fost găsit întemeiat nu poate îndreptăți instanța de apel de a renunța la examinarea celorlalte motive de apel susținute. Instanța de apel este obligată să examineze toate motivele pentru a nu lăsa necenzurate greșelile care eventual ar exista în cauza supusă verificării sale.
Deși inculpatul a invocat mai multe motive de apel, instanța de control judiciar s-a limitat numai la enumerarea acestora, iar din considerentele deciziei, rezultă că numai unul dintre motive a fost analizat, acel motiv care vizează schimbarea încadrării juridice.
Verificarea de către instanța de apel a modului în care instanța de fond a apreciat probele cauzei constituie o condiție, pentru ca cea dintâi să poată ajunge la concluzii corecte asupra problemei esențiale, dacă în cauză a fost stabilit sau nu adevărul.
Un prim motiv de apel s-a referit la nemotivarea sentinței.
Sentința prezintă, neîndoielnic, deficiențe sub aspectul motivării, ea nu satisface cerințe art. 356 C. proc. pen., potrivit cărora, în caz de condamnare., expunerea trebuie să cuprindă, printre altele "analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei" precum și a "oricăror elemente de fapt pe care se sprijină soluția dată în cauză". Sunt reale susținerile din motivarea apelului și recursului inculpatului în sensul că a fost efectuată o "inventariere a încheierilor de ședință", ceea ce este într-adevăr, inutil în motivarea unei hotărâri și s-au omis aspecte esențiale pentru cauză, respectiv analiza probelor.
După încheierea procedurii probatorii se impune ca fiecare probă să fie supusă unui examen critic, evaluând forța ei probantă și determinând implicit măsura în care proba respectivă, integrată în ansamblul celorlalte, poate contribui la stabilirea adevărului cu privire la faptele și împrejurările la care se referă.
Instanța de apel, constatând că sentința atacată este necorespunzător motivată, avea obligația să verifice fiecare din faptele imputate și reținute, ea putând suplini motivarea primei instanțe. în cauză a fost ignorat motivul de apel invocat, după cum a fost omis a se analiza și motivul de apel privind aplicarea art. 197 alin. (2) C. proc. pen., nulitatea absolută a actelor de urmărire penală, efectuată de organele de poliție, cu încălcarea competenței reglementate de art. 9 pct. (1) din Legea nr. 508/2004. Fiind un motiv de apel cu privire la competență se impunea a fi analizat chiar cu prioritate.
Motivele de apel s-au referit și la greșita respingere a unor cereri de probatorii de către instanța de fond, iar cu privire la unele probe administrate s-au invocat dispozițiile art. 64 C. proc. pen., instanța, de asemenea, ignorându-le.
în consecință, motivele de apel formulate trebuie examinate nu doar în sine, prin raportare în mod exclusiv la dispozitivul și considerentele sentinței atacate ci, confruntându-l și cu susținerile făcute în combaterea lor de către reprezentantul Ministerului Public și motivele de recurs ale parchetului, formulate în cauză.
Referitor la motivul de recurs invocat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, omisiunea instanței de a face aplicarea art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) și art. 350 C. proc. pen., verificând minuta, se constată că s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului și s-a computat prevenția, dar, în dispozitivul deciziei există această omisiune. De asemenea, din eroare nu s-a menționat în dispozitivul deciziei respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, deoarece instanța de apel s-a pronunțat asupra acestei cereri.
Conform art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., subzistând cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 10 C. proc. pen., vor fi admise recursurile declarate în cauză, casată decizia și trimisă cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe, Curtea de Apel Craiova.
Va fi menținută starea de arest a inculpatului potrivit art. 350 C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5820/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5823/2006. Penal → |
|---|
