ICCJ. Decizia nr. 5820/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 126 din 28 septembrie 2005 a Tribunalului Militar Teritorial București a fost admisă acțiunea civilă exercitată de partea civilă A.N.V., dispunându-se obligarea în solidar a inculpaților la plata sumelor de:
- 19510 dolari S.U.A., reprezentând drepturi vamale, ori la plata contravalorii acestei sume în lei, la data efectuării plății și
- 226.706.345 lei vechi, reprezentând dobânzi și penalități calculate până la data de 30 iunie 2005 și în continuare, la plata dobânzilor și penalităților ce se vor înregistra de la data de 1 iulie 2005 și până la data efectuării plății.
Prin aceeași sentință au fost anulate și o serie de acte false.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin sentința nr. 44 din 19 martie 2001 a Tribunalului Militar Teritorial București au fost condamnați inculpații:
1. Plt. maj. rez. B.D., la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP); câte 2 ani închisoare, pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (două infracțiuni); 2 ani închisoare, pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); 2 ani închisoare, pentru uz de fals, prevăzută de art. 291 teza a II-a cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
în baza art. 1 lit. a) din Legea nr. 137/1997 prima instanță a constatat grațiate în întregime, pedepsele de 2 ani închisoare ce i-au fost aplicate inculpatului.
Pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
2. Civ. C.E.D., la: 2 ani închisoare, pentru complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); 2 ani închisoare, pentru complicitate la fals în declarații, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); 3 ani închisoare, pentru complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP); 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
în baza art. 1 lit. b) din Legea nr. 1377/1997, prima instanță a constatat grațiate integral pedepsele de 2 ani închisoare aplicate inculpatului și grațiată cu jumătate pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată aceluiași inculpat.
în temeiul art. 33 lit. a) C. pen., și art. 34 lit. b) C. pen., prima instanță a contopit pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare (rămasă negrațiată) cu pedeapsa de 7 ani închisoare, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea.
S-au aplicat inculpatului dispozițiile art. 71 și 64 C. pen.
în temeiul art. 118 lit. c) C. pen., inculpatul B.D. a fost obligat la plata către stat, cu titlu de confiscare specială, a sumei de 900 dolari S.U.A. sau c/val. acesteia în lei la data plății.
în baza art. 254 alin. (3) C. pen., inculpatul C.E.D. a fost obligat către stat la plata sumei de 6400 dolari S.U.A. sau echivalentul acestora în lei, la data plății.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 137/1997 privind revocarea beneficiului grațierii.
Prima instanță i-a obligat pe inculpați în solidar, la plata către Ministerul Finanțelor - D.G.V. a sumelor de:
- 37.429.038 lei reprezentând c/val. taxe vamale neîncasate;
- 90.408.841 lei reprezentând penalități de întârziere la plata taxelor vamale până la 7 mai 1999; penalități de întârziere (de 0,3 % pentru fiecare zi) pentru suma de 37.429.038 lei, începând cu 7 mai 1999 și până la achitarea sumei menționate.
Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut că, în perioada 1991 - 1993, inculpatul B.D. a lucrat la B.P.R. București, ca agent de circulație. Odată cu înființarea birourilor de circulație la nivelul sectoarelor de poliție, inculpatul a fost repartizat la Secția 20 și apoi, la Secția 21 Poliție, activitatea sa desfășurându-se tot pe linie de circulație, până în anul 1997.
în această perioadă, prin natura funcției, inculpatul a făcut cunoștință cu inculpatul C.E.D., care în perioada 1991 - 1995 a lucrat la B.V.A. București, în calitate de vameș.
La începutul anului 1995, inculpatul B.D. a făcut cunoștință cu inculpatul C.I., cetățean român cu domiciliul în Canada.
Din discuțiile purtate, inculpatul B.D. a aflat că inculpatul C.I. se ocupa de procurarea și introducerea în România a unor autoturisme de proveniență străină pentru sine sau pentru alții. La rândul său, inculpatul C.I. a aflat despre inculpatul B.D. că este polițist și lucrează pe linie de circulație.
Având în vedere cuantumul ridicat al taxelor vamale ce trebuiau achitate pentru indigenarea unor autoturisme procurate din străinătate și existența reglementărilor speciale în ceea ce privește regimul de scutire de taxele vamale pentru persoanele repatriate, cei doi inculpați s-au gândit să găsească o modalitate de a eluda taxele vamale.
Este de precizat că inculpatul C.I. încercase să efectueze formalitățile vamale în regim de scutire de taxe vamale, abordându-l în acest sens pe inculpatul C.E.D., dar fără succes.
La rândul său, fără a avea cunoștință de demersurile făcute de C.I. la vamă și fără a-i spune acestuia de propriile demersuri ce urma să le întreprindă, inculpatul B.D. a luat legătura cu inculpatul C.E.D., discutând cu acesta despre posibilitățile indigenării unor autoturisme fără plata taxelor vamale.
De această dată, poate și în considerarea calității de lucrător de poliție a inculpatului B.D., care conferea o anumită "siguranță" activităților ilicite ce trebuiau desfășurate, inculpatul C.E.D. a acceptat să-l ajute pe acesta, stabilind de comun acord modalitățile de lucru.
Astfel, în momentul când la vamă se prezenta o persoană repatriată care solicita indigenarea numai a unui autoturism de proveniență străină, în regim de scutire de taxe vamale, inculpatul C.E.D. îl anunța pe inculpatul B.D. care, dacă avea vreun "client" îi aducea vameșului actele originale ale mașinii care urma să fie indigenată ilicit.
De la vameș, inculpatul B.D. primea actele de repatriere ale persoanei, care în mod legal solicita îndeplinirea formalităților vamale în regim de scutire de taxe conform H.G. nr. 269/1994, un formular tipizat în alb de cerere-declarație, adresată directorului punctului vamal și un formular tipizat de contract de vânzare-cumpărare străin în alb.
Inculpatul B.D. trebuia ca, pe baza datelor persoanei repatriate și a datelor privind autoturismul care urma să fie vămuit ilicit, să completeze cele două formulare, să le semneze și să le dateze, formând un dosar pe care să-l înmâneze inculpatului C.E.D., acesta eliberându-i chitanța de vămuire în regim de scutire de taxe vamale, pe numele repatriatului, dar pentru autoturismul al cărui proprietar sau beneficiar real nu ar fi avut dreptul la aplicarea prevederilor H.G. nr. 269/1994.
Formularul tipizat de cerere-declarație era completat de inculpatul B.D., la indicațiile inculpatului C.E.D., în fals, cu numele persoanei repatriate, cu marca, datele tehnice și de identificare ale autoturismului ce trebuia indigenizat ilicit, formular ce era semnat în fals. Data trecută, pe această cerere era completată astfel încât să coincidă cu cea din ziua în care, persoana repatriată solicitase în mod real scutirea de taxe vamale, deoarece conform legii în vămuirea tuturor bunurilor pe care o persoană repatriată avea dreptul să le introducă în România fără plata de taxe vamale, nu se putea face decât o singură dată.
Tot din indicațiile și chiar în prezența inculpatului C.E.D., inculpatul B.D. completa în fals tipizatul contractului de vânzare-cumpărare a unui automobil, la rubrica "vânzător" trecând cetățeanul străin care în realitate, vânduse mașina cetățeanului român care nu avea dreptul la scutire de taxe vamale, iar la rubrica "cumpărător" trecând fictiv persoana repatriată.
Semnăturile părților contractante erau contrafăcute, data trecută în actul de vânzare-cumpărare fiind anterioară datei aprobării repatrierii și stabilirii domiciliului în România.
Pe baza acestor date false, pe care le primea de la inculpatul B.D., inculpatul C.E.D. întocmea, semna, ștampila și elibera un document (chitanță) prin care atesta în mod oficial, dar fictiv, că, la solicitarea persoanei repatriate și ca urmare a verificării îndeplinirii condițiilor prevăzute de H.G. nr. 269/1994 s-au efectuat formalitățile vamale, conferindu-se autoturismului respectiv (trecut în acest act) regimul de scutire de taxe vamale.
Cu acest document însoțit de actele de repatriere în xerocopie, certificate de vameș pentru autenticitate, inculpatul B.D. proceda în continuare la înmatricularea autoturismului în circulație pe numele persoanei care l-a cumpărat sau pentru care s-a cumpărat.
în acest scop trebuia să se completeze și să se semneze, de asemenea, în fals, un contract de vânzare-cumpărare între persoana repatriată și beneficiarul autoturismului în cauză, după care urma să se facă declarația de impunere la administrația financiară, omologarea și revizia la R.A.R., plata taxelor de înmatriculare, depunerea dosarului la B.P.R. București unde se făcea înmatricularea propriu-zisă și eliberarea certificatului de înmatriculare pe numele beneficiarului dorit de inculpați.
Este de precizat că inculpatul C.E.D., pentru a-și încălca atribuțiile de serviciu, acceptând și eliberând documente false, dar care să confere o aparentă legalitate operațiunilor de vămuire ilegală pe care le făcea de conveniență cu inculpatul B.D. și indirect cu C.I., a pretins și primit diferite sume de bani care variau în funcție de caracteristicile autoturismelor indigene ilicit.
De asemenea, inculpatul B.D., pentru faptul că se ocupa de îndeplinirea formalităților premergătoare înmatriculării (luarea în evidență la administrațiile financiare, plata impozitului și a taxei de înmatriculare, prezentarea autoturismului la R.A.R. și obținerea certificatului de înmatriculare) a primit de la beneficiarii înmatriculărilor câte 100 dolari.
Nici persoanele repatriate și nici beneficiarii autoturismelor nu cunoșteau cine și în ce manieră întocmește actele false.
Cele șapte autoturisme au fost introduse în țară înmatriculate, astfel:
1. Autoturism marca FIAT DUCATO, procurat de inculpatul C.I. din Germania de la cetățeanul german N.C.S.
Acest autoturism a fost introdus în România și vândut pe bază de chitanță de mână de către inculpatul C.I. firmei SC C.S.C. SRL prin reprezentantul acesteia D.S., cu suma de 800 dolari S.U.A.
în prețul negociat, părțile contractante au stabilit să fie incluse și taxele vamale.
întrucât achitarea integrală a prețului urma să se facă în momentul perfectării actelor de vânzare-cumpărare și înmatricularea mașinii, inculpatul C.I. a apelat la inculpatul B.D., iar acesta la rândul său la inculpatul C.E.D., pentru a se efectua formalitățile de vămuire pe repatriat, în regim de scutire de taxe de impozit.
La scurt timp după ce inculpatul B.D. i-a solicitat inculpatului C.E.D. ajutorul, la punctul vamal București Antrepozite s-a prezentat martorul F.A. care, având aprobarea de repatriere a solicitat aplicarea prevederilor H.G. nr. 269/1994 pentru un autoturism marca FORD ORION, proprietatea sa pe care intenționa să-l introducă în România.
Cererea repatriatului sus-menționat a fost repartizată spre rezolvare vameșului inculpat C.E.D.
Acesta intrând în posesia documentului de repatriere și constatând că F.A. nu solicită decât pentru un autoturism scutirea de taxe vamale, l-a anunțat pe inculpatul B.D. căruia i-a spus că-i poate rezolva problema indigenării fictive a autoturismului lui C.I., prezentându-i suma de 100 dolari S.U.A.
în această situație, inculpatul B.D. a luat legătura cu inculpatul C.I., căruia i-a adus la cunoștință cuantumul sumei necesare pentru indigenarea autoturismului marca FIAT DUCATO pe numele unui cetățean repatriat, fără însă a-i relata în concret, prin intermediul cui va acționa și va obține documentele necesare acestei operațiuni.
întrucât suma de 1000 dolari S.U.A. era mult sub nivelul cuantumului taxelor vamale, pe care în mod legal ar fi trebuit să le plătească pentru importul mașinii 3.418 dolari S.U.A.), inculpatul C.I. a acceptat să plătească suma pretinsă de inculpatul C.E.D., dându-i banii inculpatului B.D. plus încă 100 dolari S.U.A., aceștia din urmă reprezentând plata serviciilor ce urma să le facă inculpatul B.D., el oferindu-se să se ocupe personal de îndeplinirea formalităților premergătoare înmatriculării, deplasării la R.A.R., vamă, administrația financiară, C.E.C., societate de asigurări, poliție rutieră etc.
în vederea întocmirii dosarului necesar obținerii scutirii de taxe vamale, inculpatul C.E.D. a solicitat și a primit de la inculpatul C.I., prin intermediul inculpatului B.D., actele originale privind proveniența și caracteristicile autoturismului marca FIAT DUCATO adus din Germania.
Pe baza acestor acte, precum și a celor privind datele personale ale repatriatului F.A., aflate în posesia vameșului C.E.D., inculpatul B.D., sub "îndrumarea" vameșului a întocmit (completat) în mod fictiv un contract de vânzare-cumpărare tipizat, nemțesc, din care rezulta că proprietarul german al mașinii Marca FIAT DUCATO, cel care figura în mod real în actele originale ale autoturismului, ar fi vândut bunul respectiv, în Germania, la o dată anterioară obținerii repatrierii martorului F.A., deși în realitate, vânzarea-cumpărarea mașinii se făcuse între cetățeanul neamț și inculpatul C.I., acesta din urmă însă neavând dreptul să beneficieze de prevederile H.G. nr. 269/1994.
De asemenea, tot sub "îndrumarea" inculpatului C.E.D., inculpatul B.D. a întocmit în numele lui F.A. și cererea adresată directorului punctului vamal București Antrepozite, prin care acesta solicita (lucru nereal) scutirea de taxe vamale, conform H.G. nr. 269/1994 pentru autoturismul marca FIAT DUCATO adusă din Germania de inculpatul C.I.
Aceste două documente împreună cu actele de repatriere ale lui F.A. și certificatul de înmatriculare nemțesc al mașinii au format dosarul "primit" de inculpatul C.E.D. de la inculpatul B.D., pe care l-a înregistrat și catagrafiat, eliberând chitanța cu nr. 95652/502 din 2 martie 1995, prin care atestă, sub semnătura sa și ștampila vămii, în mod nereal, că urmare cererii făcute de F.A. a verificat actele depuse și constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de H.G. nr. 269/1994 a dat liber la vamă, stabilind regimul juridic al autoturismului marca FIAT DUCATO, importat în România, ca fiind în scutire de taxe vamale.
Chitanța emisă de inculpatul C.E.D., după primirea celor 1000 dolari S.U.A., precum și certificatele actelor de repatriere, inculpatul B.D. le-a dat inculpatului C.I., care pentru a definitiva și legaliza convenția intervenită anterior între el și reprezentantul SC C.S.C. SRL a completat un formular tipizat românesc de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, trecând la rubrica "vânzător" pe F.A., în locul căruia a semnat el în fals, iar la rubrica "cumpărător" pe SC C.S.C. SRL, pentru această firmă semnând și ștampilând actul respectiv numitul D.S.
La această activitate inculpatul B.D. nu a avut nici un fel de participare, de formalitățile necesare înmatriculării autoturismului, marca FIAT DUCATO, pe numele firmei sus-menționate, ocupându-se inculpatul C.I. și D.S. (cel din urmă având procură în acest scop).
2. Autoturism marca FORD TAS, cumpărat pe numele inculpatului C.I., în luna aprilie 1995 din Germania, de la cetățeanul german J.P.B.
Destinatarul acestei mașini era cetățeanul român P.D., care s-a deplasat împreună cu inculpatul C.I. pentru a achiziționa autoturismul.
La punctul vamal de intrare în România, Nădlac, prezentându-se actele de cumpărare ale autoturismului și stabilindu-se regimul vamal de import al acestuia, P.D. a plătit o garanție vamală în sumă de 1.800.000 lei, urmând ca diferența până la suma reprezentând taxele aferente să le plătească în București, la punctul vamal București Antrepozite unde trebuia să se vămuiască efectiv bunul respectiv.
Ajunși în București, inculpatul C.I. s-a oferit să se ocupe el de îndeplinirea formalităților de vămuire și înmatriculare a autoturismului, spunându-i lui P.D. că acestea costă 4.000.000 lei, sumă pe care P.D. i-a plătit-o lui C.I. în două tranșe.
Prima tranșă de 800 dolari S.U.A. (echivalentul a 2.500.000 lei) P.D. a dat-o lui C.I. și B.D., aceasta reprezentând suma pretinsă de C.E.D. și cei 100 dolari S.U.A. care i se cuveneau lui B.D. pentru serviciile prestate în legătură cu deplasările și plata taxelor aferente înmatriculării autoturismului.
A doua tranșă de 1.500.000 lei, P.D. i-a dat-o lui C.I., după ce a primit de la acesta certificatul românesc de înmatriculare al mașinii și cartea de identitate a vehiculului, bani pe care C. i-a păstrat pentru sine, de aceștia B.D. neavând cunoștință.
Inculpatul B.D. pe baza înțelegerii prealabile cu inculpatul C.E.D., primind actele originale ale autoturismului destinat lui P.D., la indicațiile vameșului, care avea în lucru cererea reală a repatriatei A.S.L. (fostă I.), a completat un formular tipizat de vânzare-cumpărare nemțesc procurat în alb, trecând în mod nereal ca și cumpărător pe repatriata A.S.L. în locul cumpărătorului real care era inculpatul C.I.
De asemenea, B.D. a întocmit în fals, în numele aceleiași repatriate, cererea de scutire de taxe vamale.
Pe baza acestor acte, precum și cele privind aprobările de repatriere, inculpatul C.E.D. a întocmit, înregistrat, semnat, ștampilat și eliberat chitanța vamală nr. 96003/853 din 8 mai 1995, prin care atestă în mod nereal că autoturismul marca FORD TAS este proprietatea lui A.S.L., care l-a importat în România, beneficiind de prevederile H.G. nr. 269/1994.
După primirea acestui document, B.D. a întocmit și semnat în fals și un contract românesc de vânzare-cumpărare al autoturismului sus-menționat, între A.S.L. și P.D., după care a îndeplinit toate formalitățile necesare înmatriculării mașinii, obținând certificatul de înmatriculare pe numele lui P.D., pe care i l-a dat acestuia prin intermediul lui C.I.
3. Autoturism marca FORD TRANSIT, cumpărat în luna aprilie 1995 din Germania de la un magazin specializat în astfel de vânzări, de către inculpatul C.I.
Destinatarul acestei mașini, care l-a însoțit pe C. în Germania cu ocazia achiziționării autoturismului sus-menționat, era T.C.
Autoturismul a fost introdus în România cu numere germane de export, provizorii, cu plata garanției de import, fiind folosit o bună perioadă de timp de T.C.
în luna iunie 1995, T.C. s-a hotărât să vândă mașina numiților M.M. și R.M.R.
Inculpatul C.I. s-a oferit să îl ajute pe T.C. și să se ocupe el de îndeplinirea formalităților de indigenare (vămuire) și înmatriculare.
Din banii primiți de la T.C., inculpatul C.I., conform înțelegerii prealabile, i-a dat lui B.D. 1000 dolari S.U.A., bani pretinși și primiți ulterior de C.E.D. și încă 100 dolari S.U.A. bani păstrați de inculpatul B.D. care s-a ocupat de vămuirea autoturismului.
Pe baza actelor originale de proveniență ale autoturismului marca FORD TRANZIT, pentru care dorea să eludeze plata taxelor vamale și a actelor de repatriere ale numitei R.D.A., aflate în lucru la inculpatul C.E.D., pentru vămuirea legală conform H.G. nr. 269/1994 a unui autoturism marca ROVER, proprietatea sus-numitei, pe care acesta i le-a pus la dispoziție, inculpatul B.D. a procedat la completarea unui formular nemțesc tipizat de vânzare-cumpărare, procurat în alb, trecând la locul cumpărătorului real, care așa cum rezulta din declarația lui T.C. era inculpatul C.I., pe repatriată.
Inculpatul B.D. după ce a completat personal, în numele lui R.D.A. și cererea de scutire de taxe vamale i-a înmânat lui C.E.D. suma de 1000 dolari S.U.A., precum și actele falsificate, acesta întocmind și eliberând chitanța vamală nr. 95691/541 din 7 iulie 1997, prin care se atesta, în mod oficial, vămuirea autoturismului marca FORD TRANZIT L ca urmare a cererii repatriatei R.D., în regim de scutire de taxe vamale.
După obținerea documentului vamal, inculpatul C.I. s-a ocupat împreună cu o persoană rămasă neidentificată de îndeplinirea formalităților necesare înmatriculării autoturismului pe numele celor doi cumpărători, activitate care a presupus și întocmirea unui contract de vânzare-cumpărare românesc între repatriată și M.M. și R.M.R., act în care semnăturile părților contractante sunt falsificate, neputându-se stabili cine le-a măsluit, precum și o declarație pe proprie răspundere de neînstrăinare a mașinii pe o perioadă de 90 zile de la înmatriculare, declarație întocmită și semnată în numele cumpărătorilor de către inculpatul B.D.
înmatricularea autovehiculului s-a făcut direct pe numele cumpărătorilor, care au primit certificatul de înmatriculare și cartea de identitate a vehiculului, plătind legal prețul cerut.
4. Autoturism marca JEEP CHEROKEE, cumpărat tot în luna aprilie 1995 de T.C. și inculpatul C.I. din Germania, de la cetățeanul german G.L.
Și acest autoturism a fost introdus în România cu plata garanției vamale de import, fiind folosit de T.C., având numere provizorii de export germane, până în luna iulie 1995, când inculpatul C.I. s-a oferit să se ocupe el de indigenarea și înmatricularea acestei mașini pe numele lui T.C.
Modul de operare a fost similar ca și în cazul precedent, de această fată actele false (contractul tipizat nemțesc de vânzare-cumpărare al autoturismului JEEP CHEROKEE, cererea de scutire de taxe vamale în regimul H.G. nr. 269/1994, chitanța vamală nr. 96324/1174 din 11 iunie 1995 și contractul românesc de vânzare-cumpărare fiind întocmite de inculpatul B.D., C.E.D. și C.I. în numele repatriatului D.A.R., fără ca acesta să aibă cunoștință de acest lucru, autoturismul introdus în România de către repatria, în mod legal, conform H.G. nr. 269/1994 fiind un altul marca BMW 728.
5. Autoturism marca CITROEN BX, cumpărat în luna aprilie 1995 din Italia, de la cetățeanul italian S.F., de către P.A.F.
După introducerea în România a acestei mașini, "neavând timp" să se ocupe de formalitățile de vămuire și înmatriculare, P.A.F. a întrebat în cercul său de cunoștințe despre posibilitatea găsirii unei persoane care, contra unei sume de bani să fie dispusă să rezolve aceste probleme.
La un moment dat, numitei P.A.F. i-a fost recomandat inculpatul B.D., cu care aceasta a luat legătura.
După ce a obținut acordul inculpatului C.E.D. în ceea ce privește înmatriculare ilicită a autoturismului marca CITROEN pe numele repatriatului I.P., contra sumei de 700 dolari S.U.A., inculpatul B.D. s-a oferit să o ajute pe P.A.F., primind de la aceasta 1000 dolari S.U.A.
Din acești bani, 700 dolari S.U.A. inculpatul B.D. i-a dat inculpatului C.E.D., odată cu contractul fals de vânzare-cumpărare italienesc și cererea de scutire de plata taxelor vamale întocmite de el în numele repatriatului I.P. primind în schimb de la vameș, chitanța falsă vamală nr. 96055/905 din 23 mai 1995 pe numele aceluiași repatriat.
După obținerea chitanței vamale, în contul celor 300 dolari S.U.A. rămași lui, inculpatul B.D. a îndeplinit în numele lui P.A.F. toate activitățile și a plătit taxele și impozitele aferente înmatriculării autoturismului pe numele acesteia, înmânându-i la sfârșit proprietarei, certificatul de înmatriculare și cartea de identitate a mașinii.
Pentru înmatricularea autoturismului pe numele lui P.A.F., inculpatul B.D. a fost nevoit să facă o legătură juridică între persoana repatriată și sus-numita. în acest scop el a întocmit un contract de vânzare-cumpărare fictiv între cele două persoane, semnăturile acestora fiind contrafăcute.
6. Autoturism marca MERCEDES BENZ 400 SE, cumpărat în luna mai 1995 din Germania de către D.G. de la un magazin de specialitate în astfel de vânzări.
în vederea achiziționării acestui autoturism, D.G. a făcut deplasarea în Germania împreună cu cumnatul său B.A., la întoarcere, cei doi intrând în România prin punctul vamal Nădlac, unde, declarând că importă autoturismul cumpărat din Germania, au plătit garanție vamală în sumă de 800 dolari S.U.A.
întrucât avea ca și coleg de serviciu pe numitul C.N. care susținea că are relații la vamă și poliție, pentru a urgenta efectuarea formalităților de import și de înmatriculare, D.G. a apelat la acesta, dându-i pentru plata taxelor și impozitelor aferente suma de 4.000.000 lei.
C.N. care, în prezent este decedat nu i-a spus numitului D.G. nimic în legătură cu cele întreprinse în vederea indigenării și înmatriculării mașinii, dându-i acestuia doar certificatul de înmatriculare și cartea de identitate a mașinii, acte emise pe numele lui D.G.
Cei care s-au ocupat de falsificarea actelor pe baza cărora s-a eludat plata taxelor vamale aferente importului mașinii în cauză, a fost tot inculpatul B.D. la care a apelat C.N. și inculpatul C.E.D. la care a apelat inculpatul B.D.
Inculpatul B.D., după ce a avut confirmarea din partea inculpatului C.E.D. că poate rezolva vămuirea autoturismului marca MERCEDES 400 SEL pe numele repatriatului G.C.A. (care solicitase în mod legal scutirea de plata taxelor vamale pentru importul autoturismului proprietate personală marca Ford Escort) a întocmit în fals contractul de vânzare cumpărare nemțesc și cererea de scutire de plata taxelor de vămuire, primind în schimb de la vameș chitanța vamală nr. 96073 din 24 mai 1995, pe numele lui G.C.A.
Inculpatul B.D. a fost acela care s-a ocupat exclusiv și de îndeplinirea formalităților de înmatriculare, inclusiv ridicarea certificatului de înmatriculare, a cărții de identitate a mașinii, acte pe care le-a înmânat numitul C.N., care la rândul său le-a dat lui D.G.
7. Autoturism marca MERCEDES 190, cumpărat din Belgia de B.S. și revândut în România lui M.I.
După cumpărarea mașinii, M.I. a circulat o vreme de numerele de înmatriculare belgiene, după care a fost nevoit să o indigenizeze și să o înmatriculeze în România.
întrucât îl cunoștea pe M.I. și aflase de la acesta că intenționează să indigenizeze autoturismul pe care-l cumpărase, inculpatul B.D. s-a oferit să se ocupe el de aceste formalități, "în timpul liber, pentru a mai câștiga un ban", asigurându-l că există posibilitatea de a înmatricula mașina prin intermediul unui repatriat, el cunoscând astfel de persoane, taxa vamală în acest caz fiind mai mică.
Inculpatul B.D. a primit de la M.I. suma de 1000 dolari S.U.A., reprezentând costul tuturor formalităților, plus 100 dolari S.U.A. "comisionul" său și I-a dat acestuia certificatul de înmatriculare și cartea de identitate a vehiculului eliberate pe numele său.
în vederea eludării plății taxelor vamale, inculpatul B.D. a apelat tot la inculpatul C.E.D. care, în schimbul sumei de 1000 dolari S.U.A. a acceptat să-și încalce atribuțiile de serviciu și să-i elibereze chitanța vamală falsă nr. 96225/1075 din 22 iunie 1995 pe numele repatriatului C.M., acceptând să primească actele, despre care știa că sunt false, întocmite de inculpatul B.D., tot pe numele acelui repatriat.
După obținerea chitanței vamale, inculpatul B.D. s-a ocupat în continuare de formalitățile de înmatriculare, ocazie cu care a întocmit în fals contractul românesc de vânzare-cumpărare între C.M. și M.I., precum și declarația de neînstrăinare a mașinii pe termen de 90 zile.
Rejudecând cauza sub aspectul laturii civile, Tribunalul Militar Teritorial București a reținut că A.N.V. a solicitat contravaloarea dobânzilor și penalităților în cuantum de 226.214.040 lei (calculate până la 8 iunie 2005) ca accesorii la despăgubirile solicitate prin cererea de constituire ca parte civilă, respectiv la despăgubirile în sumă de 19.510 dolari S.U.A.
Partea civilă a arătat că a calculat aceste dobânzi și penalități conform O.G. nr. 61/2002 și O.G. nr. 92/2003.
în detalierea prejudiciului său, partea civilă a calculat, pentru fiecare autoturism din cele șapte contravalori, drepturile vamale (respectiv taxe vamale, accize și TVA) ca debit, la valoarea dolarului de la data emiterii chitanțelor vamale în mod fraudulos (respectiv momentul producerii prejudiciului A.N.V.).
Corespunzător acestui debit, pentru fiecare autoturism, partea civilă a calculat apoi penalitățile de 0,5 % pe lună, precum și dobânzile aferente care, la data de 30 iunie 2005, s-au ridicat la suma de 226.706.345 lei, acestea fiind calculate conform O.G. nr. 61/2002 și O.G. nr. 92/2003.
Cu privire la cuantumul debitului, la valoarea dobânzilor și penalităților comunicate de partea civilă, condamnații nu au făcut obiecțiuni.
Condamnatul B.D., în declarația sa arată că este de acord să plătească contravaloarea debitului, dar că în ce privește dobânzile și penalitățile nu a fost înștiințat să le achite de partea civilă.
A mai susținut condamnatul că, A.N.V. nu s-a constituit parte civilă, nefiind anulate documentele de înmatriculare de către prima instanță.
Apărarea condamnatului este pro causa, acesta cunoscând că, din data de 15 decembrie 1995, se fac cercetări împotriva sa și pentru ce anume infracțiuni, iar în final a luat cunoștință de conținutul dosarului de urmărire penală.
Condamnatul C.E.D. a arătat că, în măsura în care este vinovat este de acord să achite debitul creat A.N.V., precum și dobânzile și penalitățile.
Condamnatul a declarat că, în opinia sa, nu există prejudiciu deoarece nu au fost anulate chitanțele vamale și nu s-au făcut comunicări, în acest sens, la organele de poliție pentru radierea acelor mașini.
Apărările formulate de inculpați vizează tocmai unul din motivele de casare ale Curții Supreme de Justiție, întrucât instanțele nu s-au pronunțat asupra înscrisurilor falsificate (certificat de înmatriculare, chitanțe vamale, contracte de vânzare-cumpărare).
Tribunalul mai reține modul de operare al condamnaților, respectiv faptul că, cei doi condamnați au acționat organizat și în cazurile în care persoanele repatriate, care aveau dreptul să introducă două autoturisme în regim de scutire de taxe vamale, introduceau în țară numai un autoturism.
Din sentința penală nr. 44 din 19 martie 2001 rezultă că din indicațiile și chiar în prezența condamnatului C.E.D., B.D. completa în fals tipizatul contractului străin de vânzare-cumpărare a unui automobil, la rubrica vânzător, trecând cetățeanul străin care, în realitate vânduse mașina cetățeanului român (ce nu avea dreptul la scutire de taxe vamale), iar la rubrica cumpărător, trecând fictiv persoana repatriată.
Semnăturile părților contractante erau contrafăcute, iar data trecută în actul de vânzare-cumpărare fiind anterioară datei aprobării repatrierii și a stabilirii domiciliului în România.
împotriva acestei sentințe au declarat apel ambii inculpați.
Printr-un unic motiv de apel, aceștia au criticat hotărârea atacată, susținând că aceasta este nelegală și netemeinică întrucât cuantumul majorărilor de întârziere nu poate depăși nivelul sumei datorate și neplătite.
Apelurile inculpaților au fost respinse prin decizia penală nr. 4 din 7 februarie 2006 a Curții Militare de Apel.
Examinând hotărârea atacată sub aspectul criticii aduse, s-a constatat că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor privitoare la calculul datoriilor vamale.
Astfel, suma cu care autoritatea vamală s-a constituit parte civilă a fost calculată în conformitate cu dispozițiile art. 148 din Legea nr. 141/1997, privind Codul Vamal al României, care în alin. (1) prevede că, cuantumul drepturilor de import se stabilește pe baza elementelor de taxare din momentul nașterii datoriei vamale.
întrucât, în cazul îndeplinirii formalităților legale de import, datoria vamală ia naștere în momentul vamal de referință, în cazurile în care au fost încălcate normele legale, au fost luate în considerare momentele (datele) când autoritatea vamală a fost înștiințată că mărfurile respective se află într-o situație care generează o datorie vamală, mai precis lunile martie, mai, iunie și iulie 1995.
în consecință, având în vedere cele menționate, potrivit O.M.F. nr. 1131/1994 și nr. 672/1995 privind valoarea în vamă pentru bunurile prevăzute la art. 1 din H.G. nr. 580/1994 și H.G. nr. 950/1994, privind vămuirea unor categorii de bunuri, O.G. nr. 22/1995 cu privire la modificarea și completarea unor reglementări cu privire la accize, taxa pe valoarea adăugată și comisionul vamal și O.G. nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adăugată, republicată, în mod corect prima instanță I-a obligat pe apelanți la plata sumei de 19.510 dolari S.U.A., reprezentând drepturi vamale de import, la care se adaugă dobânzi și penalități ce se vor înregistra până la data efectuării plății în mod efectiv.
Cât privește obligațiile de plată accesorii debitului principal, trebuie menționat că, în conformitate cu dispozițiile legale în materie, respectiv O.G. nr. 14/1992, O.G. nr. 34/1995, O.G. nr. 11/1996, O.G. nr. 61/2002 și O.G. nr. 92/2003, dobânzile și penalitățile se datorează până la data plății efective a creanței bugetare, cum în mod corect s-a reținut prin hotărârea criticată.
împotriva deciziei nr. 4 din 7 februarie 2006 a Curții Militare de Apel în termen legal au declarat recurs inculpații, solicitând casarea acesteia și a sentinței nr. 126 din 28 septembrie 2005 a Tribunalului Militar Teritorial, obligarea în solidar numai la plata sumei de 7459,17 RON, din care 3729,59 RON contravaloarea în lei a sumei de 19510 dolari S.U.A. pentru care A.N.V. s-a constituit parte civilă, iar diferența de 3729,59 RON, reprezintă dobânzi și penalități de întârziere calculate până la data de 21 septembrie 2006.
în motivarea recursului se arată de către recurenți că în mod greșit A.N.V. a solicitat dobânzi și penalități de întârziere în sumă totală de 23640,87 RON întrucât O.G. nr. 34/1995 și Norma Metodologică nr. 14681/1995 prevăd în mod expres că majorările de întârziere nu pot depăși cuantumul sumei totale.
Inculpații și-au întemeiat recursul pe dispozițiile art. 3859pct. 171 C. proc. pen.
Examinând hotărârile pronunțate în cauză, înalta Curte constată că recursurile sunt întemeiate, hotărârile fiind supuse casării în raport de dispozițiile art. 3859pct. 1 C. proc. pen., pentru considerentele ce urmează.
Inculpații C.E.D. și B.D. au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel din 20 septembrie 2001 pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 290 C. pen.; art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP); art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 215 alin. (1) și (2) C. pen.; art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP); art. 254 alin. (1) C. pen., și respectiv, art. 290 C. pen., art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), art. 291 C. pen., și art. 215 alin. (1) și (2) C. pen.
Competența instanțelor militare a fost determinată de calitatea inculpatului B.D., acesta fiind lucrător de poliție cu gradul de plutonier major.
Ulterior, la data de 24 august 2002, a intrat în vigoare Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, lege potrivit căreia polițistul nu mai are calitatea de militar, ci aceea de funcționar public civil.
Conform dispozițiilor art. 64 din Legea nr. 360/2002, competența de a judeca infracțiunile săvârșire de polițiști revine instanțelor civile, potrivit distincțiilor arătate în acest articol, excepție făcând infracțiunile contra siguranței statului săvârșite de polițiști, care se judecă de către instanțele militare.
în consecință, cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a prezentei legi trebuiau preluate de către instanțele civile competente potrivit legii.
Legea nr. 360/2002 nu cuprinde norme tranzitorii în acest sens, dar în condițiile concursului între legea generală, respectiv Codul de procedură penală și legea specială, are prioritate legea specială, aceasta fiind de strictă interpretare și imediată aplicare.
Cu ocazia rejudecării cauzei sub aspectul laturii civile, instanțele aveau obligația să-și verifice competența în raport cu dispozițiile Legii nr. 360/2002.
Procedând la soluționarea cauzei cu încălcarea normelor de procedură privind competența după calitatea persoanei, instanțele au pronunțat hotărâri lovite de nulitate absolută în sensul art. 197 alin. (2) C. proc. pen.
Față de cele expuse, constatându-se incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 1 C. proc. pen., înalta Curte va admite recursurile declarate de inculpați în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va casa decizia nr. 4 din 7 februarie 2006 a Curții Militare de Apel și sentința nr. 126 din 28 septembrie 2005 a Tribunalului Militar Teritorial București.
Având în vedere dispozițiile art. 64 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București, cu ocazia judecării urmând a fi avute în vedere și motivele de recurs invocate de inculpați.
Au fost văzute și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.;
| ← ICCJ. Decizia nr. 5829/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5822/2006. Penal → |
|---|
