ICCJ. Decizia nr. 5829/2006. Penal
| Comentarii |
|
Tribunalul Constanța, prin sentința penală nr. 157 din 15 aprilie 2006, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul V.C.V., pentru infracțiunea de tâlhărie, în forma prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) și c) C. pen.
în baza art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) C. pen., cu art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat inculpatul, la pedeapsa principală de 5 ani închisoare și cea complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
în baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată a inculpatului precum restul de 1074 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 485 din 1 septembrie 2000 a Tribunalului Constanța, definitivă prin decizia penală nr. 418 din 8 decembrie 2000 a Curții de Apel Constanța, rest pe care l-a contopit în pedeapsa principală, dispunându-se să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
în baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei principale, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen.
Potrivit dispozițiilor art. 350 C. proc. pen., și art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului deducându-se reținerea și arestul preventiv executat de la 29 august 2005 la zi.
Prin aceeași sentință, au mai fost condamnați inculpații nerecurenți V.C., M.M. pentru săvârșirea infracțiunii de viol în forma prevăzută de art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) C. pen., pronunțându-se achitarea acestora pentru infracțiunea de tâlhărie în forma prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) și c) C. pen.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, analizând probatoriile administrate în cursul urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești a reținut ca situație de fapt următoarele:
în noaptea de 26 august 2005 inculpații au pătruns prin efracție în locuința părții vătămate I.A., domiciliată în orașul Techirghiol, după ce în prealabil escaladaseră gardul împrejmuitor al imobilului.
Sesizând prezența inculpaților, partea vătămată de frică s-a ascuns sub un pat dintr-o cameră a imobilului.
După găsirea părții vătămate, inculpații aflați sub influența alcoolului, au condus-o cu forța într-o cameră nelocuită, unde, după ce i-au rupt vestimentația, prin amenințare au întreținut fiecare câte un raport sexual normal.
Fiecare raport sexual s-a consumat în condițiile în care partea vătămată era permanent amenințată, iar 2 din cei 3 inculpați asigurau paza ușii camerei pentru ca partea vătămată să nu fugă sau în ajutorul ei să intervină martorii C.M., mama sa aflată în imobil și D.M. aflat în preajmă și care a încercat să-i determine pe inculpați să renunțe la acțiunile lor.
După ce raporturile sexuale s-au consumat, inculpatul V.C.V., a luat din geanta părții vătămate telefonul mobil ALCATEL al acesteia, suma de 5 RON, înțelegând ca în acest mod să-și recupereze datoria pe care partea vătămată o avea față de el.
Cu privire la actul de identitate și geaca, obiecte în privința cărora partea vătămată pretinde că i-au fost sustrase prin violență în aceleași împrejurări, instanța apreciază ca nedovedite aceste susțineri.
Reținând vinovăția inculpatului, numai cu privire la săvârșirea infracțiunii de viol în forma prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2) lit. a) și c) C. pen., instanța l-a condamnat la o pedeapsă individualizată în raport de criteriile legale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
împotriva sentinței, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța a declarat apel, invocând ca motiv de nelegalitate greșita achitare a inculpaților sub aspectul infracțiunii de tâlhărie în forma prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) și c) C. pen., pentru care au fost trimiși în judecată, deși probele administrate la urmărirea penală demonstrează fără echivoc săvârșirea acestei fapte.
Hotărârea a fost supusă și apelurilor formulate de inculpați, ce susțin că nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor cu care instanța a fost investită.
Curtea de Apel Constanța a pus în discuția părților potrivit art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) și c) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (21) lit. c) C. pen., în ce-l privește pe inculpatul V.C.V.
Prin decizia penală nr. 145/ P din 11 iulie 2006, Curtea de Apel Constanța, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța formulat împotriva sentinței penale nr. 157 din 5 iulie 2006 a Tribunalului Constanța.
A desființat în parte sentința și rejudecând cauza, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii, din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) C. pen., alin. (21) lit. a) și c) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (21) lit. c) C. pen., cu art. 37 lit. a) C. pen., text în baza căruia l-a condamnat pe inculpatul V.C.V. la pedeapsa de 7 ani închisoare.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.
S-a revocat beneficiul liberării condiționate cu privire la restul rămas neexecutat de 1074 zile din pedeapsa aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 485 din 1 septembrie 2000 a Tribunalului Constanța ce a fost contopit în pedeapsa rezultantă stabilită, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.
Prin aceeași hotărâre, au fost respinse, ca nefondate, apelurile inculpaților, ce vizau nevinovăția în săvârșirea infracțiunii de viol, reclamată de partea vătămată, dovedită fiind participarea acestora în calitate de autori. Instanța de apel a adaptat această soluție prin reaprecierea materialului probator administrat, în cursul procesului.
Astfel, declarațiile părții vătămate, dar și inculpatului V.C.V. ce motivează cum a intrat în posesia bunurilor care aparțineau părții vătămate, demonstrează realitatea sustragerii acestora, imposedarea inculpatului cu aceste bunuri, a avut loc în condițiile în care partea vătămată fusese victima unor relații sexuale consumate împotriva voinței sale, voință înfrântă prin loviturile și amenințările proferate la adresa sa.
La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile legale, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pericolul social al faptelor săvârșite dar și datele ce caracterizează persoana inculpatului.
în termen legal, împotriva deciziei inculpatul a declarat recurs, susținând greșita sa condamnare pentru infracțiunile cu care instanța a fost investită.
Susține inculpatul că raportul sexual s-a consumat cu acordul părții vătămate, aceasta fiind cea care i-a predat bunurile, despre care se face vorbire în rechizitor, înțelegând că în felul acesta să stingă o datorie avută față de el.
Examinând probatoriul administrat în cauză în raport de criticile invocate de inculpat precum și din oficiu, Curtea reține că hotărârea atacată este legală și temeinică.
Apărarea inculpatului recurent, în sensul că raportul sexual s-a consumat cu acordul părții vătămate este lipsită de suport, evidentă fiind intrarea acestuia și a coinculpaților nerecurenți, în imobilul părții vătămate prin forțarea ușii de acces, spargerea acesteia, manevre ce demonstrează starea de temere indusă părții vătămate.
Pe corpul acesteia s-au identificat și urme de lovire, confirmate de concluziile raportului de constatare medico - legală nr. 124/ S din 30 august 2005 întocmit de S.M.L. Constanța, leziuni ce exclud existența unui acord în sensul pretins de inculpat.
Ulterior consumării raporturilor sexuale cu cei 3 inculpați sub amenințare și lovire, când partea vătămată era incapabilă să-și mai exprime voința, inculpatul și-a însușit bunurile descrise, ce aparțineau acesteia.
Cum instanța de fond a dat o corectă interpretare probatoriilor în acord cu dispozițiile art. 63 C. proc. pen., în mod just a reținut vinovăția inculpatului V.C.V. în săvârșirea în concurs real și în stare de recidivă postcondamnatorie a infracțiunilor de tâlhărie și viol în forma prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (21) lit. c) C. pen., și art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) C. pen.
Pedeapsa rezultantă exprimă criteriile legale de individualizare, fiind de natură să-și atingă scopul educativ preventiv, să răspundă atât pericolului social al infracțiunilor cum și datelor ce caracterizează persoana inculpatului, condamnat anterior la patru infracțiuni de furt și tâlhărie.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins, ca nefondat, potrivit art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Potrivit art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, durata arestării preventive executată de la 29 august 2005 la zi.
Au fost văzute și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5843/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5820/2006. Penal → |
|---|
