ICCJ. Decizia nr. 614/2006. Penal
| Comentarii |
|
I.C.C.J., secţia penală, Decizia nr. 614 din 31 ianuarie 2006
Prin sentinţa penală nr. 216 din 4 mai 2005, Tribunalul Vrancea l-a condamnat printre alţii pe inculpatul T.C., la pedepse de 20 ani închisoare şi 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de omor calificat deosebit de grav şi violare de domiciliu, fapte prevăzute de art. 174 – art. 175 lit. a) şi art. 176 lit. a) şi art. 192 alin. (2) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr. 282/ A din 23 martie 2005, a respins apelul iar inculpatul nemulţumit a atacat Decizia cu recurs.
Prin Decizia penală nr. 5431pronunţată la 27 septembrie 2005, în dosarul nr. 4748/2005, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a respins, ca tardiv, recursul.
Împotriva acestei hotărâri a făcut cerere de contestaţie în anulare condamnatul care a motivat că pedeapsa de 20 de ani închisoare este mult prea mare faţă de actele comise în infracţiunea de omor.
Contestaţia urmează a fi respinsă ca nefondată.
Potrivit art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedeşte ca la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştiinţa instanţa despre această împrejurare;
c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) – i) cu privire la care existau probe în dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive de condamnare.
Întinderea pedepsei şi participarea la săvârşirea infracţiunii ţin de judecata în fond şi căile de atac, ele nu pot constitui motiv de anulare a unei hotărâri definitive, cazurile enumerate în art. 386 alin. (1) C. proc. pen., fiind singurele prevăzute de lege care pot constitui temei a cererii de contestaţie în anulare.
Aşa fiind, urmează a respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare.
Au fost văzute şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 601/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 617/2006. Penal → |
|---|
