ICCJ. Decizia nr. 629/2006. Penal

I.C.C.J., secţia penală, Decizia nr. 629 din 1 februarie 2006

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş Severin nr. 244/ P din 14 octombrie 2002, au fost trimişi în judecată inculpatul N.A.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, fals intelectual, fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals şi folosirea creditului societăţii în alte scopuri decât cel pentru care a fost acordat, fapte prevăzute de art. 215 alin. (2) şi (5) C. pen., art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 290, art. 291 C. pen. şi art. 266 alin. (1), pct. 2 din Legea nr. 31/1990, în condiţiile aplicării dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen., şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), B.N. pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals şi folosirea creditului societăţii în alte scopuri decât cel pentru care a fost acordat, fapte prevăzute de art. 215 alin. (2) C. pen., art. 290, art. 291 C. pen. şi art. 266 alin. (1), pct. 2 din Legea nr. 31/1990, în condiţiile aplicării dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen., şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), S.A. pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, fals intelectual, complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată şi folosirea creditului societăţii în alte scopuri decât cel pentru care a fost acordat, fapte prevăzute de art. 215 alin. (2) şi (5) C. pen., art. 40 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 26 raportat la art. 290 C. pen. şi art. 266 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, în condiţiile aplicării dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), C.D. pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals şi complicitate la folosirea creditului societăţii în alte scopuri decât cel pentru care a fost acordat, fapte prevăzute de art. 215 alin. (2) şi (5) C. pen., art. 290, art. 291 C. pen. şi art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 266 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, în condiţiile aplicării dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

S-a reţinut în actul de sesizare a instanţei că, în cursul anului 2000, inculpaţii S.A. şi C.D., pe de o parte şi B.N. şi N.A.M., pe de altă parte au decontat la B.C.R., sucursala Oţelu Roşu, cupoane agricole în valoare de 7.652.900.000 ROL şi, respectiv 10.421.300.000 ROL.

S.A. este cea care a achiziţionat cupoane agricole de la persoane fizice, iar C.D. a depus la banca amintită 25 de centralizatoare şi 78 facturi fiscale pe care le-a decontat, fără ca în realitate să efectueze operaţiuni de achiziţionare şi livrare de îngrăşăminte chimice.

Sumele obţinute din decontări au fost însuşite de inculpaţi.

Similar au procedat inculpaţii B.N. şi N.A.M., care fără a derula operaţiuni de achiziţionare, livrare de produse sau efectuare de lucrări, după ce au cumpărat cupoane agricole de la persoane fizice, au întocmit facturi fiscale fictive şi centralizatoare decontându-le la bancă. Ei nu au ţinut nici un fel de evidenţă primară a activităţilor pretins desfăşurate.

Reţinând aceeaşi situaţie ca în rechizitoriu, prin sentinţa penală nr. 187 din 24 noiembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Caraş Severin, în dosarul nr. 6360/P/2002, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., au fost achitaţi inculpaţii:

N.A.M.;

B.N.;

S.A.;

C.D., pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (5) C. pen.

În baza art. 40 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat pe inculpatul N.A.M. la 2 ani închisoare.

În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat pe inculpatul N.A.M. la un an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat pe inculpatul N.A.M. la un an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 266 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat pe inculpatul N.A.M. la un an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, art. 1 din OUG nr. 18/2003 a constatat graţiată pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, aplicată pentru art. 266 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 şi a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de 2 ani închisoare [(art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP))], un an şi 6 luni închisoare [(art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP))]; un an şi 6 luni închisoare [(art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP))] şi a dispus ca inculpatul N.A.M. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.

În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului N.A.M., cu un termen de încercare de 4 ani, conform art. 82 C. pen. şi a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83, 85 C. pen.

În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat pe inculpatul B.N. la un an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat pe inculpatul B.N. la un an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul B.N. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de un an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante de un an şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului B.N., cu un termen de încercare de 3 ani şi 6 luni, conform art. 82 C. pen.

A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 şi art. 85 C. pen.

În baza art. 266 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat pe inculpatul B.N. la un an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, art. 1 din OUG nr. 18/2003 a constatat graţiată această pedeapsă de un an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului. A atras atenţia inculpatului B.N. asupra dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.

În baza art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnată inculpata S.A. la un an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat pe inculpata S.A. la un an şi 4 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata S.A. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante de un an şi 6 luni, conform art. 82 C. pen. S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 şi art. 85 C. pen.

În baza art. 266 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/19090, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat pe inculpata S.A. la un an şi 4 luni închisoare.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, art. 1 din OUG nr. 18/2003 a constatat graţiată această pedeapsă de un an şi 4 luni închisoare aplicată inculpatei.

A atras atenţia inculpatei S.A. asupra dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.

În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnată inculpata C.D. la un an şi 4 luni închisoare.

În baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat pe inculpata C.D. la un an şi 4 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpata C.D. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de un an şi 4 luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante de un an şi 4 luni închisoare, aplicată inculpatei C.D., cu un termen de încercare de 3 ani şi 4 luni, conform art. 82 C. pen.

S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 şi art. 85 C. pen.

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 266 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 a condamnat pe inculpata C.D. la un an şi 4 luni închisoare.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, art. 1 din OUG nr. 18/2003 a constatat graţiată această pedeapsă de un an şi 4 luni închisoare aplicată inculpatei.

A atras atenţia inculpatei C.D. asupra dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.

În baza art. 14, 346 alin. (1) C. pen., a respins acţiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor Bucureşti.

În baza art. 348 C. proc. pen., art. 445 C. proc. pen., a declarat ca fiind false şi a dispus anularea actelor care au făcut obiectul infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi inculpaţii, din dosarul de urmărire penală, centralizatoarele nr. 1/2000, nr. 2/2000, nr. 3/2000, nr. 4/2000, nr. 5/2000, nr. 6/2000, nr. 7/2000, nr. 8/2000, nr. 9/2000, nr. 11/2000, nr. 12/2000, nr. 13/2000, nr. 14/2000, nr. 15/2000, nr. 16/2000, nr. 2/2000, nr. 3/2000, nr. 4/2000, nr. 5/2000, nr. 6/2000, nr. 7/2000, nr. 8/2000, nr. 9/2000, nr. 10/2000, nr. 15/2000, nr. 16/2000, nr. 17/2000, nr. 18/2000, nr. 25/2000, nr. 26/2000, nr. 27/2000, nr. 29/2000, nr. 30/2000, nr. 31/2000, nr. 32/2000, întocmite de SC S.C. SRL Caransebeş şi SC C.C. SRL Marga.

A dispus scoaterea din cauză a părţii civile D.G.F.P. Caraş Severin (Ministerul Finanţelor).

Prin adresele nr. 8841 din 5 august 2002 şi nr. 9840 din 5 august 2002, D.G.F.P. Caraş Severin se constituie parte civilă împotriva inculpatelor S.A. şi C.D. cu suma de 13.855.575.450 ROL (din care 7.653.000.000 ROL, prejudiciu efectiv adus bugetului de stat şi 6.202.575.450 ROL, majorări de întârziere, iar împotriva inculpaţilor B.N. şi N.A.M. cu suma de 18.065.323.550 ROL (din care 10.421.300.000 ROL prejudiciu efectiv, şi 7.644.023.550 ROL majorări de întârziere).

În cauză, pentru ambele situaţii a fost introdus ca parte civilă Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor.

În faza de cercetare judecătorească s-a dispus efectuarea unei expertize contabile de către expert economist G.A., care a stabilit că în relaţiile pe care societăţile comerciale, care au achiziţionat cupoane agricole de la deţinătorii şi titularii de drept a acestor cupoane agricole, le au cu aceştia, privesc cupoanele agricole cu un mijloc de plată în schimbul căruia oferă un alt mijloc de plată, în situaţia când oferă bani în schimbul acestor cupoane, un serviciu sau un produs anume solicitat de proprietarul cuponului şi în relaţiile pe care aceşti agenţi economici le au cu societăţile bancare, cupoanele agricole reprezintă: baza angajării de credite bancare, creanţe pentru gaj, pe baza unor contracte de cesiune creanţe aduse în gaj, ceea ce nu încalcă nici o prevedere legală; o monedă scriptică în schimbul căreia primeşte de asemenea altă valoare scriptică numită (bani de cont). Abia după semnarea contractelor de creditare şi virarea sumelor, obţinute ca urmare a încheierii contractelor de credit, în contul direct şi solicitarea către unitatea bancară a eliberării de numerar, se poate vorbi de bani în numerar.

Din punct de vedere al unităţii bancare, aceasta fiind cea care a verificat corectitudinea şi legalitatea operaţiunilor privind depunerea spre decontare a cupoanelor agricole, rezultă că actele primare în baza cărora a obţinut decontarea cupoanelor au fost întocmite corect, deoarece: centralizatoarele cuprindeau cupoane reale şi adevărate, care au fost minuţios verificate de către angajaţii unităţii bancare; cele înscrise în facturi se regăsesc în condiţiile impuse de legislaţia în materie, respectiv OG nr. 32/1999.

Cupoanele agricole reprezintă în fapt bonuri de valoare cu titlu gratuit atribuit deţinătorilor de terenuri agricole sau proprietarilor de animale, interzicerea necomercializării acestor cupoane adresându-se deci, direct proprietarilor acestor cupoane, art. 1 alin. (2) lit. a) şi g) din OG nr. 32/1999 şi indirect societăţilor comerciale, acestea neavând dreptul de a le comercializa. Deci nu s-a făcut referire la nedecontarea lor prin unităţile bancare, imediat după intrarea în contul de disponibil a contravalorii cupoanelor agricole depuse spre decontare, unitatea bancară, B.C.R. Oţelu Roşu, a reţinut contravaloarea creditelor acordate.

Prima instanţă a reţinut că inculpaţii au desfăşurat o activitate de intermediere care nu este interzisă de actele normative în vigoare.

În această situaţie, prin Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei nu se poate constitui parte civilă prejudiciară pentru obligaţii pe care şi le-a asumat; deţinătorii agricole ar putea fi singurii îndreptăţiţi în acest sens şi care ar dovedi vreo prejudiciere a lor prin vreuna din modalităţile prevăzute de lege.

În concluzie, s-a apreciat că infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (5) C. pen., îi lipsesc două elemente constitutive şi anume: intenţia întrucât inculpaţii au desfăşurat o activitate de intermediere şi nu de inducere în eroare, în cauză nu există prejudiciu faţă de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor.

Împotriva sentinţei penale pronunţată de Tribunalul Caraş Severin, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş Severin şi partea civilă Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului, criticând-o pentru netemeinicie, invocând ca motive următoarele împrejurări:

Parchetul a învederat faptul că sentinţa penală pronunţată de prima instanţă este nelegală sub aspectul greşitei achitări a inculpaţilor B.N., C.D., N.A.M., S.A. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen.

S-a apreciat că în mod greşit instanţa de judecată a reţinut că infracţiunii de înşelăciune îi lipseşte unul din elementele constitutive şi anume intenţia de a induce în eroare, deoarece inculpaţii au desfăşurat o activitate de intermediere şi nu de inducere în eroare.

În condiţiile în care inculpaţii, deşi nu au desfăşurat activităţi de achiziţionare şi livrare a îngrăşămintelor chimice, au întocmit facturi fiscale de achiziţionare a unor asemenea produse, facturi pe care, însoţite de centralizatoare le-au prezentat B.C.R. şi au decontat cupoane agricole, obţinând astfel sume de bani, nu se poate ajunge la concluzia că o asemenea activitate desfăşurată de inculpaţi ar fi exclusă textului de lege care încriminează infracţiunea de înşelăciune.

Partea civilă Ministerul Agriculturii în motivele de apel a arătat că în mod greşit nu i s-au acordat despăgubirile solicitate în condiţiile în care modalitatea prin care inculpaţii au achiziţionat cupoanele de la agricultori şi le-a decontat prin bănci, a determinat utilizarea creditelor bugetare în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate.

De asemenea, s-a mai arătat că nici plata efectuată fără respectarea destinaţiei creditului bugetar, precum şi efectuarea de plăţi care nu au la bază documente justificative legal întocmite, reprezintă prejudiciu pentru bugetul de stat.

Prin Decizia penală nr. 121/ A din 24 martie 2005, Curtea de Apel Timişoara a respins, ca nefondate, apelurile, considerând că soluţia instanţei de fon este temeinică şi legală.

Împotriva deciziei au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi partea civilă Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor.

Parchetul critică ambele hotărâri pentru greşita achitare a inculpaţilor, pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (5),cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi pentru aplicarea greşită a legii, omiţând să constate graţierea pedepsei stabilită pentru infracţiunea prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pentru inculpaţii N.A.M. şi S.A.

Partea civilă solicită admiterea recursului şi obligarea inculpaţilor la plata integrală a prejudiciului şi a penalităţilor calculate conform reglementărilor legale în vigoare.

Curtea, analizând recursurile formulate, prin prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu, constată că acestea sunt fondate şi urmează a fi admise.

Astfel, după administrarea mai multor probe, la cererea apărătorilor aleşi ai inculpaţilor N.A.M., B.N., S.A. şi C.D., la termenul din 7 aprilie 2003, Tribunalul Caraş Severin a dispus efectuarea unei expertize contabile care a avut ca obiective:

1 - stabilirea valorii reale a prejudiciului cauzat părţii civil

2 - dacă inculpaţii aveau abilitarea legală de a achiziţiona de la agricultori cupoane agricole;

3 - analizarea sumei de 17.030.500.000 lei ridicată din cont pe bază de cecuri în raport de suma de 10.421.300.000 lei, reprezentând c/val. cupoanelor decontate la B.C.R. Timişoara;

4 - alte împrejurări relevante pentru cauză;

5 – situaţia sumei de 7 miliarde lei virată de SC S. SRL.

Apare evident că fixarea obiectivului cu nr. 2 din expertiză excede competenţei expertului. Acesta este un specialist care ajută la desluşirea unor împrejurări care necesită cunoştinţe aprofundate într-o anumită materie, în cazul nostru în cea financiar-contabilă.

A-i solicita expertului să stabilească dacă o activitate este conformă cu legea înseamnă subrogarea acestuia în atribuţiunile magistratului, singurul în măsură să analizeze şi să stabilească acest lucru.

Pentru a analiza activităţile desfăşurate de inculpaţi în cursul anului 2000, în raport de infracţiunile reţinute în actul de sesizare a instanţei, trebuia să se stabilească pe de o parte, sumele investite de inculpaţi pentru achiziţionarea de cupoane de pe piaţa liberă şi, pe de altă parte, beneficiul realizat ca urmare a decontării acestor cupoane prin circuit bancar.

Aceste aspecte nu pot fi lămurite decât prin dispunerea şi efectuarea unei expertize contabile, mijloc de probă care trebuia administrat de instanţa fondului.

Subzistând motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c) alin. (4) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus admiterea recursurilor, casarea ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Caraş Severin.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 629/2006. Penal