ICCJ. Decizia nr. 617/2006. Penal
| Comentarii |
|
I.C.C.J., secţia penală, Decizia nr. 617 din 31 ianuarie 2006
Prin Decizia penală nr. 1518 din 20 septembrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de petenta R.A. împotriva deciziei penale nr. 1462/2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Contestatoarea a fost obligată să plătească 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reţinut următoarele:
Petenta R.A. a formulat, în baza art. 386 C. proc. pen., contestaţie în anulare împotriva deciziei penale nr. 1462 din 12 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 2196/2005.
În motivarea cererii, petenta R.A. a arătat că Decizia penală nr. 1462 din 12 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti împotriva căreia a formulat contestaţie în anulare, este lovită de nulitate absolută, atâta timp cât în cauză nu a fost asistată juridic, fiind încălcate dispoziţiile art. 171 alin. (3) C. proc. pen., care dispun că asistenţa juridică este obligatorie.
În cauză a fost ataşat dosarul nr. 2196/2005 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Examinând cauza prin prisma motivelor din contestaţie, în raport şi de dispoziţiile art. 386 C. proc. pen., Curtea a constatat următoarele:
Potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen., instanţa examinează admisibilitatea în principiu a cererii de contestaţie prevăzute în art. 386 lit. a) – c) C. proc. pen.
Din examinarea dispoziţiilor art. 386 alin. (1) lit. a) – c) C. proc. pen., rezultă că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare;
c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i1), cu privire la care existau probe în dosar.
Cum din analiza motivelor din cererea petentei nu rezultă nu rezultă o atare situaţie, respectiv din cele prevăzute de art. 386 lit. a) – c) C. proc. pen., Curtea a constatat că respectiva cerere nu îndeplineşte condiţiile admisibilităţii.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs contestatoarea R.A., solicitând casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare în raport de faptul că instanţa nu s-a pronunţat decât asupra cererii referitoare la încălcarea dreptului la apărare, omiţând să se pronunţe şi asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), invocată de petentă.
În drept, contestatoarea şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 3859 pct. 10 C. proc. pen.
Recursul este inadmisibil.
Astfel, se constată că, în vederea verificării prealabile a contestaţiei în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 386 lit. a) – c) C. proc. pen., legiuitorul a prevăzut o etapă procesuală în care instanţa examinează dacă cererea introdusă priveşte o hotărâre definitivă, dacă cererea este făcută de o persoană care are calitate procesuală, dacă priveşte un motiv prevăzut de art. 386 C. proc. pen. şi dacă cererea a fost introdusă în termenul prevăzut de lege.
Curtea de apel, examinând cererea formulată de contestatoarea R.A. a constatat că în cauză nu sunt întrunite cerinţele art. 391 alin. (2) C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare, pronunţând corect o decizie nesupusă nici unei căi de atac.
În condiţiile în care contestatoarea a formulat recurs împotriva unei hotărâri definitive, conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., acesta va fi respins ca inadmisibil.
Că hotărârea pronunţată în cauză este definitivă rezultă din coroborarea dispoziţiilor art. 386 şi urm. C. proc. pen. şi art. 3851 C. proc. pen., unde sunt enumerate expres şi limitativ, hotărârile supuse recursului (unde nu figurează şi hotărârile pronunţate ca urmare a introducerii unei contestaţii în anulare).
Au fost văzute şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 614/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 629/2006. Penal → |
|---|
