ICCJ. Decizia nr. 718/2006. Penal

I.C.C.J., secţia penală, Decizia nr. 718 din 3 februarie 2006

Prin sentinţa penală nr. 313, pronunţată în data de 23 iunie 2005, în dosarul nr. 1564/2004, Tribunalul Constanţa a dispus condamnarea inculpaţilor F.D. şi F.N.T., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. b) C. pen., la o pedeapsă de câte un an şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

Inculpaţii au fost obligaţi în solidar la 6.000.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă Z.M.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, în seara zilei de 31 martie 2003, inculpaţii s-au deplasat pe terasa plantată cu viţă de vie, punctul de lucru S., aparţinând SC P. SA Valea lui Traian, au sustras 29 spalieri din beton după care, fiind surprinşi de partea vătămată Z.M., care îndeplinea serviciul de pază, i-au aplicat multiple lovituri, cauzându-i leziuni ce au necesitat 8-9 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, pentru a-şi asigura scăparea şi posesia bunurilor furate.

Împotriva sentinţei, în termen legal inculpaţii F.D. şi F.N.T. au declarat apel cu privire la încadrarea juridică în sensul reţinerii infracţiunii de furt (inculpatul F.D. neparticipând la agresiune, iar inculpatul F.N.T. aplicând violenţe pentru a se apăra de partea vătămată şi nu pentru a-şi asigura scăparea şi posesia bunurilor) şi referitor la individualizarea pedepsei.

Prin Decizia penală nr. 310/ P din 6 decembrie 2005 pronunţată în dosarul nr. 864/P/2005, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală, a admis apelurile declarate şi a desfiinţat hotărârea primei instanţe numai cu privire la înlăturarea pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 lit. d) C. pen.

S-a apreciat că, pe baza probelor administrate, prima instanţă a stabilit în mod corect situaţia de fapt, încadrarea juridică corespunzătoare şi a aplicat pedeapsa în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

S-a reţinut, însă că apelurile sunt fondate în ceea ce priveşte greşita aplicare a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) C. pen., întrucât din actele dosarului nu rezultă că interzicerea exerciţiului drepturilor părinteşti răspunde unei necesităţi privind interesele copilului.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul F.D., care nu a invocat în scris nici un motiv şi, deşi legal citat, nu s-a prezentat la judecarea recursului.

Apărătorul din oficiu desemnat pentru inculpat a reiterat pentru acesta critica formulată în apel şi a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de tâlhărie în infracţiunea de furt.

Recursul este neîntemeiat.

Înalta Curte, analizând critica formulată şi care vizează greşita încadrare juridică a faptei, critica ce se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., apreciază că aceasta nu este fondată.

Apărarea inculpatului că nu a exercitat acte de violenţă asupra victimei a fost invocată şi la instanţele de fond şi apel şi în mod corect s-a apreciat că nu poate fi primită.

Probele dosarului au relevat că inculpatul F.D. l-a însoţit pe fratele său, coinculpatul F.N.T. când a lovit-o pe partea vătămată şi a plecat cu bunurile sustrase în timp ce partea vătămată era agresată de coinculpat.

Chiar dacă cei doi inculpaţi au realizat acţiuni diferite (unul a exercitat actele de violenţă, iar celălalt a asigurat posesia bunurilor), fiecare răspunde pentru infracţiunea de tâlhărie, din moment ce au desfăşurat acţiunile coordonat şi concordant.

Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului.

Conform art. 192 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare statului, onorariul apărătorului din oficiu a fost avansat din fondul Ministerului Justiţiei.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 718/2006. Penal