ICCJ. Decizia nr. 6664/2006. Penal

Comentarii

0

Prin sentința penală nr. 114 din 30 iunie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 278¹alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiționarul T.G. în contradictoriu cu intimatul B.M., împotriva rezoluției nr. 2240/P/2005 din 6 aprilie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și rezoluției nr. 775/TI/2/2006 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

S-au menținut rezoluțiile atacate și a fost obligat petentul la suma de 40 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în temeiul art. 278¹C. proc. pen., petiționarul T.G. a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 2240/P/2005 din 6 aprilie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a rezoluției nr. 775/II/2/2006 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, solicitând desființarea acestora și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale împotriva făptuitorului B.M.

Prin rezoluția nr. 2240/P/2006 din 6 aprilie 2006, procurorul V.B. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a dispus în conformitate cu dispozițiile art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de B.M., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București, reclamat pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) și art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu motivarea că din actele premergătoare rezultă că în sarcina acestuia nu se poate reține vreo faptă de natură penală.

Petiționarul T.G. a solicitat efectuarea de cercetări împotriva magistratului B.M. pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și fals intelectual constând în aceea că măsura arestării preventive dispusă de procuror în dosarul penal nr. 13757/2/2002 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București este ilegală deoarece în cauză nu au fost clarificate toate aspectele în legătură cu faptele penale reținute în sarcina sa, iar pe de altă parte, B.M. nu putea lua o asemenea măsură întrucât nu era magistratul abilitat în sensul dispozițiilor art. 5 pct. 3 din C.A.D.O.L.F. ratificată de România prin Legea nr. 3 0/1994.

S-a mai susținut că rechizitoriul și mandatul de arestare preventivă au fost semnate sub falsa identitate de M.B. și nu B.M.

Prin rezoluția nr. 775/II/2/2006 din 22 mai 2006 Procurorul General G.B. de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în temeiul dispozițiilor art. 275 și urm. C. proc. pen., a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de T.G. împotriva rezoluției nr. 2240/P/2005 din 6 aprilie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

împotriva ambelor rezoluții, în temeiul art. 278¹C. proc. pen., petiționarul a formulat plângere, susținând că procurorul B.M. a săvârșit un abuz dispunând față de T.G. măsura arestării preventive întrucât la data de 14 martie 2003 când a emis ordonanța de arestare preventivă nu era magistrat abilitat și nu avea dreptul să dispună această măsură.

în motivarea hotărârii, instanța de fond a reținut că legea procesual penală la data de 14 martie 2003 nu recunoștea judecătorului competența de a dispune în

cursul urmăririi penale arestarea preventivă a unei persoane și nici nu stabilea o procedură de judecată în acest sens.

Dimpotrivă, legea respectivă conferea în exclusivitate procurorului atribuția de a dispune în faza de urmărire penală arestarea preventivă a învinuitului sau a inculpatului, judecătorul putând fi sesizat numai cu o plângere prin care persoana vizată contesta măsura procurorului.

împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs petiționarul T.G.

Examinând hotărârea atacată în raport de recursul declarat și de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul a fost tardiv formulat.

Potrivit art. 385³C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel. Pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul curge de la pronunțare.

în cauza de față, hotărârea a fost pronunțată la data de 30 iunie 2006, din conținutul acesteia reieșind că la apelul nominal a răspuns petentul T.G. personal și asistat de avocat R.D.

Potrivit dispozitivului hotărârii, aceasta a fost dată cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și petent și de la comunicare pentru intimat.

Față de împrejurarea că petentul a declarat recursul la data de 22 iulie 2006, conform ștampilei de pe plicul aflat la dosar, cu mult peste termenul legal de 10 zile, în temeiul art. 385¹⁵ pct. l lit. a) C. proc. pen., recursul urmează a fi respins ca tardiv.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat recurentul petent la plata cheltuielilor judiciare către stat.

← ICCJ. Decizia nr. 4862/2006. Penal. Traficul de droguri (Legea...		ICCJ. Decizia nr. 11299/2006. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal: