ICCJ. Decizia nr. 7354/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 7354/2006
Dosar nr. 16391/1/2006
Şedinţa publică din 22 decembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 18 decembrie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, a luat în discuţie legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventivă, luată faţă de inculpaţii M.A. şi E.M.G. trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
Prin încheierea de la aceeaşi dată, curtea de apel a menţinut măsura arestării preventive a celor doi inculpaţi pe care au apreciat-o ca fiind luată cu respectarea prevederilor legale, cu precizarea că în cauză nu au dispărut temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri, respectiv gravitatea faptelor săvârşite şi pericolul social pe care inculpaţii îl prezintă pentru ordinea publică.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii M.A. şi E.M.G., prin care au solicitat a se constatat că în prezent, în cauză nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, astfel încât se impune revocarea acestei măsuri şi punerea lor în libertate, judecata putând avea loc, în continuare şi cu persoana lor fără privarea de libertate.
Recursurile declarate de inculpaţii M.A. şi E.M.G., sunt nefondate.
Din verificarea actelor şi lucrărilor de la dosar se constată că temeiurile care au stat la baza arestării preventive le-au constituit prevederile art. 148 lit. b) şi h) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea pentru care inculpaţii sunt judecaţi este închisoarea mai mare de 4 ani, iar luarea lor în libertate constituie un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura şi gravitatea faptei comisă precum şi la persoana lor, existând temerea că puşi în libertate vor săvârşi şi alte fapte de acelaşi gen [(în prezent art. 148 lit. f), ca urmare a modificării codului de procedură penală)] cum şi faptul că aceste temeiuri nu numai că nu au dispărut, dar între timp, în contra acestora a fost pronunţată o hotărâre de condamnare care, chiar dacă nu este definitivă, este în măsură să ducă la convingerea că au comis faptele imputate, pentru care urmează să răspundă.
În consecinţă, întrucât în cauză nu au dispărut temeiurile pe bază de casare s-a luat măsura arestării preventive, urmează a se constata că încheierea pronunţată de curtea de apel este legală şi temeinică, iar recursurile declarate de inculpaţi nefondate, urmând a fi respinse ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a se dispune dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.A. şi E.M.G. împotriva încheierii din 18 decembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 9731/3/2006 (nr. vechi 3509/2006).
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 140 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 40 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 decembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7319/2006. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 7358/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
